Luca 14
14
Vindecarea bolnavului de hidropizie
1Într-o sâmbătă, [Isus] a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa#14,1 Lit.: „să mănânce pâine”., iar ei îl urmăreau. 2Și iată, era în fața lui un [bolnav de] hidropizie. 3Atunci, Isus a spus învățaților Legii și fariseilor: „Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?”. 4Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat și l-a trimis. 5Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână#14,5 În Palestína, fântânile erau destul de largi, încât puteau intra oamenii pentru a se ascunde (2Sam 17,18-19). Gura fântânii era acoperită pentru a păstra apa curată și pentru a evita ca persoanele sau animalele să cadă în ea. Apa era scoasă cu urcioare mari., nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?”. 6Iar ei n-au putut să-i răspundă la acestea.
Parabola despre primele locuri
7Văzând cum își alegeau locurile dintâi#14,7 Lit.: „primele alese”., [Isus] le-a spus celor invitați această parabolă: 8„Când ești chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât tine 9și, venind cel care te-a chemat și pe tine, și pe el, îți va spune: «Dă locul acestuia!». Atunci vei sta#14,9 Lit.: „vei începe să ocupi”. cu rușine pe ultimul loc. 10Dimpotrivă, când ești chemat, mergi și așază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ți spună: «Prietene, urcă mai sus!», și acolo vei avea glorie în fața tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11Căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.
Alegerea invitaților
12Iar celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai#14,12 Lit.: „faci”. un prânz sau un ospăț, nu-i invita pe prieteni, nici pe frați, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata! 13Dimpotrivă, când dai#14,13 Lit.: „faci”. o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, șchiopi, orbi 14și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți!”.
Parabola invitaților la cină
(Mt 22,2-11)
15Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masă#14,15 Lit.: „care va mânca pâinea”. în împărăția lui Dumnezeu!”. 16Dar el i-a zis: „Un om a făcut un ospăț mare și i-a chemat pe mulți, 17iar la ora ospățului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniți, deja este gata!». 18Dar, unul după altul, au început toți să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor și e necesar să merg să-l văd. Te rog, primește scuzele mele#14,18 Lit.: „să mă ai scuzat”.!». 19Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să-i încerc. Te rog, primește scuzele mele#14,19 Lit.: „să mă ai scuzat”.!». 20Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit și nu pot să vin». 21Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat și i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile și pe ulițele cetății și adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi și pe șchiopi!». 22Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și încă mai este loc». 23Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieși pe drumuri și cărări#14,23 Lit.: „îngrăditură cu gard viu”. Viile, grădinile și lanurile celor bogați erau înconjurate cu garduri vii, de-a lungul cărora stăteau la umbră vagabonzi și cerșetori. și constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! 24Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemați nu va gusta din cina mea»”.
Urmarea lui Isus
(Mt 10,37-38)
25Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26„Dacă cineva vine la mine și nu-și urăște#14,26 Expresia este folosită de Isus pentru a sublinia caracterul atașamentului pe care-l cere de la discipoli. Alegerea pe care trebuie s-o facă discipolul este aceea dintre afecțiunea naturală pentru familie și atașamentul față de Isus. În multe cazuri acestea nu sunt incompatibile, iar ura împotriva propriei familii, în ea însăși, este monstruoasă, însă cel care-l urmează pe Cristos trebuie să fie pregătit, dacă este necesar, să acționeze împotriva a ceea ce are mai drag ca și cum i-ar fi obiect al urii. tatăl, mama, femeia, copiii, frații și surorile, ba chiar propria sa viață, nu poate fi discipolul meu. 27Cine nu-și poartă crucea și nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29Pentru ca nu cumva, punând temelia și neputând să-l termine, toți cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». 31Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
34Sarea este bună; dar dacă și sarea își pierde gustul#14,34 Lit.: „devine nebună”., cum și-l va mai recăpăta? 35Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”. #6,6-11 #13,10-17 #7,36; 11,37 #Mc 3,4 #Mt 8,3 #Mt 12,11 #Lc 13,15 #Prov 25,6-7 #Mt 23,12 #Lc 18,14 #12,33 #6,35 #Mt 8,11 #Mt 10,37-38 #Mt 19,29; 16,24 #Mc 8,34 #Lc 9,23 #In 12,26 #12,33 #Mt 5,13 #Mc 9,50
Selectat acum:
Luca 14: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași