Malahia 3
3
Ziua Domnului
1Iată, îl trimit pe mesagerul#3,1 Mesagerul pe care Domnul promite că-l va trimite nu pare să fie un individ specificat, un înger ca în viziunile lui Zaharía (cf. Zah 1,9.14-16; 2,2.5-7; 3,3; 4,1.4-6; 5,5; 6,5), sau Dumnezeu însuși, ca în timpul călătoriei prin pustiu (cf. Ex 23,20; 33,2; Num 20,16; 22,22-35; 24,12 etc.), ci, în mod impersonal, cel sau cei care împlinesc o misiune divină în lume, așa cum este mesagerul din Hab 1 sau vocea lui Deutero-Isaía (cf. Is 40,3). În Mal 3,23, va fi identificat cu Ilie, care va fi, la rândul său, identificat cu Ioan Botezătorul (cf. Mt 11,10). meu! El va îndrepta calea înaintea mea#3,1 La fel ca vocea lui Deutero-Isaía (cf. Is 40,3-4) sau ca Ioan Botezătorul (cf. Mt 3,3), mesagerul trebuie să pregătească sufletele ca să-l primească pe Domnul prin purificare și convertire (cf. Mt 3,2.7-11).. Va intra dintr-odată în templul său#3,1 Yhwh și-a fixat tronul pentru judecată în templu (cf. Ps 68,18-19). Această convingere i-a întărit pe cei întorși din exil să accelereze reconstruirea templului, întrucât numai atunci va fi apărut era cea nouă (cf. Is 60,7-11; Ag 2,6-9). Domnul pe care voi îl căutați, mesagerul alianței#3,1 Expresia este neobișnuită și de aceea mesagerul alianței nu poate fi identificat. Se pare că nu trebuie identificat nici cu mesagerul care precede venirea Domnului și nici cu Domnul însuși. Mesagerul alianței trebuie pus, așadar, în legătură cu opera de purificare a fiilor lui Lèvi, pe care Domnul o va săvârși înainte de a se așeza pentru judecată (cf. Mal 2,17; 3,5). Unii cred că pot să precizeze, în sens istoric, acest mesager al alianței, identificându-l cu marele preot Esdra, care a avut un rol important în organizarea noii comunități (cf. Esd 7–10; Neh 8–12) alături de guvernatorul Nehemía. pe care voi îl doriți. Iată vine, zice Domnul Sabaót! 2Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topește și ca leșia celui care spală. 3Va ședea precum cel care topește și îi curăță#3,3 Domnul nu mai este focul devorator, ci un topitor care folosește focul pentru a realiza judecata (cf. Is 1,25; 48,10; Zah 13,9; 1Cor 3,15). pe fiii lui Lévi și-i va rafina ca pe aur și pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. 4Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iúda și a Ierusalímului#3,4 Orizontul este restrâns la comunitatea mică iudaică, la fel ca în Aggèu și Zaharía. ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte. 5Mă voi apropia de voi pentru judecată ca un martor grăbit#3,5 Martorul, la judecată, este cel care a văzut comițându-se o faptă interzisă sau a auzit cuvinte false: lui Dumnezeu nimic nu-i poate fi ascuns, nici din faptele interzise, nici din cuvintele false (cf. Gen 31,50; 1Sam 12,5; Ier 29,23; 45,5; Ps 89,38). Când face o judecată împotriva poporului, el nu este numai judecător și acuzator, ci este și martor al faptelor (cf. Mih 1,2; Sof 3,8). împotriva vrăjitorilor#3,5 Sunt mistificatorii profetului, condamnați cu severitate de lege (cf. Dt 18,10), care au deturnat mereu poporul de la puritatea religiei iahviste (cf. 2Rg 9,22; 2Cr 33,6; Neh 3,4; Is 47,9.11; Ier 27,9; Mih 5,11)., împotriva adulterilor și împotriva celor care jură fals, împotriva celor care-i oprimă pe cei tocmiți, pe văduvă și pe orfan, pe cei care înclină [judecata] străinului și nu se tem de mine, spune Domnul Sabaót.
Zeciuiala pentru templu
6Căci eu sunt Domnul și nu mă schimb#3,6 Semnificația acestei afirmații este explicată în al doilea oracol al lui Balaàm (cf. Num 23,19). Domnul este de încredere: când face o promisiune, o menține.,
iar voi sunteți fiii lui Iacób,
și nu ați dispărut#3,6 Lit.: „nu v-ați terminat”..
7Din zilele părinților voștri,
v-ați îndepărtat de hotărârile mele,
și nu le-ați păzit.
Întoarceți-vă la mine,
și eu mă voi întoarce către voi,
zice Domnul Sabaót!
Dar voi ziceți: „Cum să ne întoarcem?”.
8Poate oare un om
să-l înșele pe Dumnezeu?
Voi mă înșelați și spuneți:
„Cum te înșelăm?”.
În zeciuală și în darul ridicat#3,8 O prescriere mozaică stabilește obligația, pentru evrei, de a duce la templu zeciuiala din orice produs al câmpului, pentru a o oferi ca dar preoților și leviților (cf. Num 18,25-32; Dt 14,22). Tot la fel, darul ridicat, care era de două feluri: o parte prescrisă de ritual pentru fiecare sacrificiu sângeros, în afară de arderea de tot (cf. Lev 6–7), și o parte stabilită de ritual pentru fiecare ofrandă sau sacrificiu nesângeros (cf. Num 18,8-24)..
9Voi sunteți blestemați
și pe mine mă înșelați,
voi, neamul întreg!
10Aduceți toată zeciuala în casa vistieriei
și vor fi provizii în casa mea!
Puneți-mă la încercare prin aceasta
– spune Domnul Sabaót –
dacă nu voi deschide pentru voi
stăvilarele cerului#3,10 Amintire a potopului, când stăvilarele cerului s-au deschis asupra pământului (cf. Gen 7,11). Atunci, ploaia a venit pentru a pedepsi oamenii (Gen 7,17-24), acum, pentru a face fertile câmpurile.
și nu voi revărsa pentru voi
binecuvântare din belșug.
11Îi voi reproșa, pentru voi,
celui care mănâncă
și nu va nimici roadele pământului vostru
și nu va face să fie neroditoare
vița-de-vie de pe câmpia voastră,
zice Domnul Sabaót.
12Toate neamurile vă vor numi fericiți,
căci veți deveni o țară a plăcerii,
zice Domnul Sabaót.
Triumful celor drepți în Ziua Domnului
13V-ați întărit cuvintele împotriva mea, spune Domnul, iar voi ziceți: „Ce am vorbit împotriva ta?”. 14Voi ziceți: „Degeaba îl slujim pe Dumnezeu! Ce câștig că păzim ceea ce este de păzit al său și că umblăm jelind#3,14 Este o învățătură deuteronomistă după care omul, deși este păcătos, dacă se căiește și, prin riturile de pocăință, se îndreaptă spre Dumnezeu, Domnul îl iartă și îl ascultă, făcându-l din nou drept (cf. Dt 30,1-14; 1Rg 8,20-40; Is 58,3). Mai mult, după Num 15,22-29, liturgia penitențială era necesară pentru a se apropia de Dumnezeu și pentru a obține binecuvântarea lui (cf. și Lev 4; Il 1,13-20; 2,12-17). înaintea Domnului Sabaót? 15Acum, noi îi socotim fericiți pe cei mândri; ba chiar se consolidează cei care săvârșesc răzvrătire; mai mult, îl încearcă pe Dumnezeu și totuși scapă”. 16Atunci, cei care se tem de Domnul vor vorbi unul cu altul. Domnul a fost atent, a auzit și a fost scrisă o carte de memorial#3,16 Imagine pentru a afirma că Dumnezeu nu uită niciodată de nimic și de nimeni (cf. Is 4,9; 65,6; Ez 13,9; Dan 7,10; Ps 56,8; 69,28; 139,16). înaintea lui pentru cei care se tem de Domnul și se gândesc la numele lui. 17Ei vor fi ai mei, spune Domnul Sabaót, în ziua în care îi voi face proprietatea mea#3,17 Nu este atât ziua judecății celor nelegiuiți (cf. Mal 2,17; 3,5), cât mai ales ziua recompensării celor drepți, pe care numai Domnul o cunoaște și numai el o poate realiza (cf. Zah 14,6-9). Termenul ebraic „sᵊgullâ” înseamnă „proprietate specială, tezaur prețios”. În limbajul religios, a ajuns să indice raportul nou al lui Israèl cu Dumnezeu, izvorât din alianță (cf. Ex 19,5; Dt 7,6; 14,2; 26,18; Ps 135,4).. Voi avea milă de ei așa cum un om are milă de fiul său care îl slujește. 18Vă veți întoarce și veți vedea [deosebirea]#3,18 Parabola evanghelică a Judecății de pe Urmă (cf. Mt 25,32-46) pornește de la acest text din Malahía. dintre cel drept și cel răzvrătit, dintre cel care-l slujește pe Dumnezeu și cel care nu-l slujește. 19Căci#3,19 În unele versiuni, 19-24 din Mal 3 constituie un capitol aparte, mai exact cap. 4., iată, vine ziua care va arde ca un cuptor și toți cei mândri și cei care săvârșesc nelegiuire vor fi ca pleava. Îi va arde ziua care vine, zice Domnul Sabaót, încât nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură. 20Dar pentru voi, cei care vă temeți de numele meu, va străluci soarele dreptății#3,20 Termenul „cᵊdāqâ” (= „dreptate”) indică realizarea tuturor promisiunilor legate de alianță, adică mântuirea (cf. Is 41,2; 45,8; 46,13; 51,5-6.8 etc.)., iar vindecarea va [veni] pe aripile#3,20 Aluzie la reprezentarea soarelui cu raze; era modul în care era redat zeul Șamaș, simbolul soarelui, izvor al ordinii și al dreptului la popoarele semite. sale. Veți ieși și veți sălta ca vițeii în grajd. 21Îi veți călca în picioare pe cei nelegiuiți și ei vor fi ca praful sub tălpile picioarelor#3,21 Textul pare să facă aluzie la nimicul care este omul (cf. Gen 3,19; Iob 10,19) și, deci, la ușurința cu care Dumnezeu poate să-l reducă pe om la nimic (cf. și Gen 18,27). voastre în ziua în care eu o voi face, zice Domnul Sabaót.
Apendice
22Amintiți-vă de legea lui Moise#3,22 Este vorba, de fapt, de Legea lui Yhwh dată prin Moise (cf. 2Rg 22,8.11; 23,24)., slujitorul meu, pe care i-am poruncit-o pe Hóreb pentru tot Israélul: hotărâri și judecăți.
23Iată, îl voi trimite la voi pe Ilíe, profetul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșătoare! 24El va face să se întoarcă inima părinților față de copii și inima copiilor față de părinți#3,24 Ilie se va întoarce să aducă armonie și înțelegere religioasă, așa cum a venit prima dată (cf. 1Rg 18,1-40)., ca să nu vin și să lovesc țara cu distrugere. #3,19; Ap 6,17 #Mih 1,2; Dt 24,17-21; Ier 7,6 #Num 23,19; Os 11,4 #Prov 3,9-10; Dt 28,8-12 #Ez 13,9; Ap 21,27 #3,2 #Lc 1,78 #Mih 4,11-13 #2Rg 2; Mt 27,4 #3,19 #Lc 1,17 #Ios 6,17
Selectat acum:
Malahia 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași