Abdia INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Cea mai scurtă scriere din Vechiul Testament îi este atribuită lui Abdía (sau Obdía), Obadíah după vocalizarea masoretică, prescurtare de la ʿōbadyāhû” („Slujitorul Domnului”). Numele este destul de frecvent în onomastica biblică. Lipsa oricărei alte informații cu privire la autor i-a făcut pe unii exegeți să creadă că lucrarea, la început, a fost anonimă și atribuită mai târziu profetului cu numele Abdía, în amintirea personajului pios iahvist din timpul lui Ahàb (cf. 1Rg 18,3-4).
Din analiza cărții se poate deduce că profetul avea o bună cunoaștere a istoriei relațiilor existente între Edòm și poporul ales și era familiarizat cu tradițiile liturgice de la templul din Ierusalím. Oracolele sunt străbătute de un viu suflu poetic, al cărui gen literar este înrudit cu oracolele împotriva neamurilor (cf. Is 13; 15–16; 19,1-15; Ier 46–51; Ez 25–32) și cu cele care vestesc Ziua Domnului (cf. Is 2,6-12; Am 5,18-20; Sof 1,7.14-16).
Epoca cea mai probabilă a compunerii cărții este cea a exilului babilonian, adică sec. VI î.C. Este foarte probabil ca v. 10-14 să se refere la violențele aplicate iudeilor din partea Edòmului atunci când aceștia, cu ocazia distrugerii Ierusalímului, au prădat capitala iudaică și au luat în stăpânire o parte din teritoriul de sud al Palestínei (cf. Ez 25,12; Lam 4,21-22; Ps 137).
Teologia.
Profeția lui Abdía are drept centru al mesajului judecata lui Dumnezeu cu privire la Edòm și viitorul luminos al poporului lui Iùda. În „ziua Ierusalímului” (cf. Abd v. 11), când caldeii au cucerit și incendiat cetatea, Edòm a profitat de ocazie pentru a-i jefui pe locuitori și pentru a încorpora o parte din teritoriul lui Iùda în statul lor și pentru a-i ucide și prăda pe fugari. De aceea, o ligă din diferite națiuni va umili capitala Edòmului, înțelepții săi vor fi dispersați, vitejii săi, zdrobiți și casa lui Esau va fi distrusă pentru totdeauna (Abd v. 10.18).
Această judecată va fi extinsă în Ziua Domnului la toate națiunile care vor fi „ca și cum nu ar fi fost” (Abd v. 16). Restul casei lui Iacòb și a lui Iosíf, adică israeliții reuniți și eliberați din țara exilului, vor intra din nou în posesia teritoriilor lor (Abd v. 17-20), ba mai mult, își vor extinde hotarele și-i vor judeca de pe muntele Siòn pe dușmanii regatului lui Dumnezeu (v. 15a; 16a; 21). Siòn, locul sfânt și inviolabil, va deveni capitala împărăției universale a lui Dumnezeu.
Profetul Abdía este animat de un profund sentiment patriotic și de o intensă dorință ca să se stabilească între popoare dreptatea, după principiul egalității. Mesajul lui este străbătut de o credință neclintită în instaurarea împărăției universale a lui Dumnezeu asupra pământului.
Selectat acum:
Abdia INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Abdia INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Cea mai scurtă scriere din Vechiul Testament îi este atribuită lui Abdía (sau Obdía), Obadíah după vocalizarea masoretică, prescurtare de la ʿōbadyāhû” („Slujitorul Domnului”). Numele este destul de frecvent în onomastica biblică. Lipsa oricărei alte informații cu privire la autor i-a făcut pe unii exegeți să creadă că lucrarea, la început, a fost anonimă și atribuită mai târziu profetului cu numele Abdía, în amintirea personajului pios iahvist din timpul lui Ahàb (cf. 1Rg 18,3-4).
Din analiza cărții se poate deduce că profetul avea o bună cunoaștere a istoriei relațiilor existente între Edòm și poporul ales și era familiarizat cu tradițiile liturgice de la templul din Ierusalím. Oracolele sunt străbătute de un viu suflu poetic, al cărui gen literar este înrudit cu oracolele împotriva neamurilor (cf. Is 13; 15–16; 19,1-15; Ier 46–51; Ez 25–32) și cu cele care vestesc Ziua Domnului (cf. Is 2,6-12; Am 5,18-20; Sof 1,7.14-16).
Epoca cea mai probabilă a compunerii cărții este cea a exilului babilonian, adică sec. VI î.C. Este foarte probabil ca v. 10-14 să se refere la violențele aplicate iudeilor din partea Edòmului atunci când aceștia, cu ocazia distrugerii Ierusalímului, au prădat capitala iudaică și au luat în stăpânire o parte din teritoriul de sud al Palestínei (cf. Ez 25,12; Lam 4,21-22; Ps 137).
Teologia.
Profeția lui Abdía are drept centru al mesajului judecata lui Dumnezeu cu privire la Edòm și viitorul luminos al poporului lui Iùda. În „ziua Ierusalímului” (cf. Abd v. 11), când caldeii au cucerit și incendiat cetatea, Edòm a profitat de ocazie pentru a-i jefui pe locuitori și pentru a încorpora o parte din teritoriul lui Iùda în statul lor și pentru a-i ucide și prăda pe fugari. De aceea, o ligă din diferite națiuni va umili capitala Edòmului, înțelepții săi vor fi dispersați, vitejii săi, zdrobiți și casa lui Esau va fi distrusă pentru totdeauna (Abd v. 10.18).
Această judecată va fi extinsă în Ziua Domnului la toate națiunile care vor fi „ca și cum nu ar fi fost” (Abd v. 16). Restul casei lui Iacòb și a lui Iosíf, adică israeliții reuniți și eliberați din țara exilului, vor intra din nou în posesia teritoriilor lor (Abd v. 17-20), ba mai mult, își vor extinde hotarele și-i vor judeca de pe muntele Siòn pe dușmanii regatului lui Dumnezeu (v. 15a; 16a; 21). Siòn, locul sfânt și inviolabil, va deveni capitala împărăției universale a lui Dumnezeu.
Profetul Abdía este animat de un profund sentiment patriotic și de o intensă dorință ca să se stabilească între popoare dreptatea, după principiul egalității. Mesajul lui este străbătut de o credință neclintită în instaurarea împărăției universale a lui Dumnezeu asupra pământului.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași