Proverbe 4
4
Recomandările unui părinte față de fii
1Ascultați, fiilor, disciplina tatălui
și fiți atenți ca să cunoașteți priceperea!
2Căci o învățătură bună vă dau:
nu părăsiți legea mea!
3Când eram copil la tatăl meu,
gingaș și unic la mama mea#4,3 Versetul evocă în mod vivace imaginea familiei ebraice din ultimele secole î.C. Tatăl este autoritatea de necontestat și conduce întreaga familie. Expresia „gingaș și unic” trebuie înțeleasă în sensul că, în fragedă copilărie, el era în totalitate ascultător și dispus să fie format după imaginea și voința tatălui, dar este și obiectul tuturor grijilor indicate de predilecția maternă.,
4el mă învăța și-mi spunea:
„Inima ta să apuce cuvintele mele,
păzește poruncile mele și vei trăi!
5Dobândește#4,5 Cuvântul apare de două ori în acest verset și de trei ori în v. 7. El înseamnă atât dobândire, cât și posedare în urma unei achiziții. Textul sugerează ideea de achiziție cu un preț mare. înțelepciune,
dobândește pricepere,
nu uita și nu te abate
de la cuvintele gurii mele!
6N-o părăsi și ea te va păzi;
iubește-o#4,6 Raportul de iubire dintre discipol și înțelepciune este exprimat aici cu același termen al iubirii matrimoniale. Terminologia care se întâlnește frecvent în Profeți este aceea pentru a exprima atașamentul omului pios de o conduită corectă (cf. Am 5,15; Mih 3,2 etc.), atașamentul dintre Dumnezeu și om în textele Pentateùhului (cf. Dt 6,5; Lev 19,18 etc.), atașamentul dintre Siòn și Torà, în Psalmi (cf. Ps 26,8; 119,97 etc.). și ea te va ocroti!
7Începutul înțelepciunii:
dobândește înțelepciune
și cu toate averile tale dobândește pricepere!
8Ține-o aproape și ea te va înălța;
te va cinsti dacă o vei îmbrățișa.
9Ea îți va pune pe cap o diademă grațioasă, o cunună frumoasă te va încinge#4,9 Imaginea amintește, într-un fel, de obiceiurile voioase și zgomotoase din timpul festivităților populare, precum și din timpul celebrării logodnei și a căsătoriei (cf. Is 28,1; Ez 16,12; 23,42; Iob 19,9; Sir 32,2)..
Îndemn la a-i evita pe cei răi
10Ascultă, fiule, primește cuvintele mele
și ți se vor înmulți anii vieții!
11Te învăț calea înțelepciunii,
te pun să mergi pe cărările dreptății.
12Când vei umbla, pasul nu-ți va fi stânjenit,
iar când vei alerga, nu te vei poticni.
13Ține disciplina, nu o slăbi,
păstreaz-o, căci ea este viața ta!
14Nu intra pe cărarea celor vinovați
și nu călca pe drumul celor răi!
15Evit-o, nu trece pe ea,
întoarce-te de la ea și treci peste!
16Căci ei nu dorm dacă nu au făcut răul, nu-i fură somnul dacă nu fac [pe cineva]
să se poticnească.
17Căci pâinea lor este pâinea celui
vinovat și beau vinul celor violenți.
18Dar cărarea celor drepți
este ca lumina strălucitoare;
lumina crește mereu#4,18 Lit.: „merge”. Soarta celor drepți este prezentată printr-o imagine delicată și foarte sugestivă (cf. și Is 58,8; 60,3; 62,1; Mal 3,20; Iob 11,17; 22,28), comparând viața acestora cu lumina aurorei, care devine mereu mai clară.,
până se stabilește ziua.
19Calea celor vinovați este ca bezna#4,19 Bezna este simbolul spaimelor, al întâlnirilor neplăcute, al insucceselor.:
nu știu de ce se poticnesc.
20Fiule, fii atent la cuvintele mele,
pleacă-ți urechea la vorbele mele!
21Să nu se îndepărteze de ochii tăi,
ci păzește-le în inima ta!
22Căci ele sunt viață pentru cei care le găsesc, vindecare pentru tot trupul lor.
23Mai mult decât tot ce păzești,
ocrotește-ți inima,
căci din ea [ies] izvoarele#4,23 Inima este înțeleasă aici drept complexul tuturor facultăților interioare, spirituale și sensibile, ale omului: inteligența, voința, memoria, afectivitatea. De aici, după cum va învăța în mod explicit Isus (cf. Mc 7,20-23), ies toate înclinațiile spre rău. vieții!
24Îndepărtează de la tine strâmbătatea gurii și ține departe de tine perversitatea buzelor!
25Ochii tăi să privească drept
și pleoapele tale să fie îndreptate în față!
26Netezește cărarea pentru piciorul tău
și toate drumurile tale să fie stabile:
27nu te înclina nici la dreapta, nici la stânga,
ci îndepărtează-ți piciorul de rău#4,27 În sens moral, nu fizic.!”#4,27 Adaosul lung din versiunile greacă și latină este în contrast cu prima parte a acestui verset și repetă un concept din doctrina iahvistă care este străin de aceste texte de înțelepciune pur umană. LXX are: 27 „Nu te abate la dreapta ori la stânga, întoarce-ți pasul de pe calea răutății, 27a căci drumurile din dreapta, Dumnezeu le cunoaște, dar piezișe sunt cele din stânga! 27b El va îndrepta cărările tale, iar umbletele tale, în pace le va călăuzi!”.. #7,2 #4,7; Mt 13,44-46 #1,9 #3,2 #3,23 #1,2 #3,25 #Iac 5,14 #Evr 12,13 #Dt 5,32
Selectat acum:
Proverbe 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași