Zaharia 5
5
Viziunea a șasea: sulul care zbura
1M-am întors și mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată, era un sul#5,1 La timpul respectiv se scria pe o membrană obținută din piei de animale, în formă longitudinală, care se rotea în jurul unui toiag. În general, sulul era scris numai pe partea interioară (cf. Ier 36), dar putea fi scris pe ambele părți (cf. Ez 2,1-15). care zbura! 2El mi-a zis: „Ce vezi?”. Eu am spus: „Văd un sul care zboară: lungimea lui este de douăzeci de coțiși lățimea lui, de zece coți”#5,2 Mărimea acestui sul este disproporționată, dar corespunde cu lungimea și lățimea vestibulului templului lui Solomòn (cf. 1Rg 6,3). Acesta era locul de unde participau credincioșii la riturile din sanctuar. Pentru Zaharía, teritoriul noului Israèl este un loc sacru, la fel ca templul, fapt pentru care trebuie să se îndepărteze de la el orice vinovăție. La fel ca din tabăra din pustiu, unde trebuia îndepărtată orice impuritate (cf. Num 5,1-4), și de pe teritoriul Țării Sfinte, orice contaminare trebuia îndepărtată prin stropirea cu sânge (cf. Num 35,32-34).. 3Mi-a spus: „Acesta este blestemul#5,3 Semn eficace a ceea ce simboliza, sulul conține formulele scrise ale blestemului divin care se va realiza asupra celor vinovați (cf. Num 5,11-31; Dt 27,9-26; Ios 8,32-35; Ez 2,1-15). care iese pe fața întregului pământ. Căci oricine fură#5,3 Hoția, vinovăție socială gravă (cf. Ex 20,15; Dt 5,17; Ier 7,9; Os 4,2), devenise, probabil, frecventă și gravă la începutul restaurării post-exilice. Blestemul este extrem și absolut, așa încât nimeni din descendența celor răi nu va putea să ia parte la moștenirea Țării Sfinte. Nu se specifică modul în care va fi distrus. Tradițiile exodului (cf. Ex 7,14–11,10) și cele din pustiu (cf. Num 10,11–25,19) sunt fundamentul pentru înțelegerea blestemului de către ascultătorii profetului. va fi distrus, așa cum [este scris] pe o parte, și oricine jură #5,3 Propriu-zis, este vorba de cel care încalcă a doua poruncă a Decalògului, ce împiedică luarea numelui lui Dumnezeu în zadar (cf. Ex 20,7; Dt 5,11). Dar ar putea să se refere și la cel care jură fals împotriva aproapelui într-un act public. Atunci ar fi vorba de Porunca a noua (cf. Ex 20,16; Dt 5,33). Din Memoriile lui Èsdra și Nehemía, se pare că existau printre cei întorși unii care voiau să-și justifice apartenența la triburile lui Israèl prin jurământ (cf. Esd 2,59-63; Neh 7,61-65).va fi distrus, așa cum [este scris] pe cealaltă parte a [sulului]. 4Voi face să iasă – oracolul Domnului Sabaót – și va intra în casa hoțului și în casa celui care jură pe numele meu, mințind. Va locui în casa lui și va distruge lemnele și pietrele sale”#5,4 Imaginea blestemului divin care intră în casa celor păcătoși pentru a o distruge împreună cu locuitorii ei amintește de plaga a zecea din Egipt (cf. Ex 11,1-10), soarta casei lui Abimèlec, regele din Gheràr (cf. Gen 20,7.17-18), blestemul celui oprimat (cf. Ps 69,25-26) și soarta familiei lui Iob (cf. Iob 1,18-19)..
Viziunea a șaptea: femeia din éfă
5Îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi-a zis: „Ridică-ți ochii și vezi cine este cea care iese!”. 6Eu am spus: „Ce este ea?”. El a zis: „Aceasta este éfacare iese”. Și a spus: „Aceștia sunt ochii#5,6 LXX și multe traduceri citesc „ʿăwōnām” (= „nelegiuirea lor”) în loc de „ʿênām” (= „ochiul lor”). Păcatul nu este efa, ci obiectul conținut în ea. Totuși, efa ar putea să specifice natura păcatului care constă în înșelarea cumpărătorului cu măsuri false (cf. Dt 25,13; Os 12,8; Am 8,5; Mih 6,10-11). lor în toată țara”. 7Iată, se ridica o placă de plumb și pe aceasta ședea o femeie#5,7 Femeia este prezentată ca antiteza totală a Domnului (cf. Zah 5,11). Alegerea femeii ca simbol al nelegiuirii ar fi putut proveni din apropierea acestui simbol cu cel al prostituției sacre, care exprimă, în cel mai înalt grad, îndepărtarea omului de Dumnezeu (cf. Ier 3,1-5; Ez 16; 20; Os 1–3). în mijlocul éfei. 8El a zis: „Aceasta este fărădelegea#5,8 În Zah 5,6 este folosit probabil cuvântul „ʿăwōn”, termenul obișnuit și frecvent pentru a desemna păcatul ca violare a legii lui Yhwh. Aici se folosește cuvântul „rišʿāʰ”, termen rar prin care păcatul este specificat prin răutatea pe care o conține.”. Și a aruncat-o în mijlocul efei. Apoi a aruncat piatra de plumb peste deschizătura#5,8 Lit.: „gura”. ei. 9Mi-am ridicat ochii, am privit și, iată, două femei care ieșeau! Vântul bătea în aripile#5,9 Nu este vorba așadar nici de femei, nici de păsări, ci de ființe mitologice, jumătate femeie și jumătate pasăre, prezente în literatura apocaliptică pentru a evoca o realitate misterioasă. lor. Ele aveau aripi ca aripile berzei#5,9 Această pasăre era impură (cf. Lev 11,19; Dt 14,18). Fiind pasăre migratoare, corespundea mai bine rolului celor două femei de a o transporta într-o țară îndepărtată (cf. Zah 5,11; Ier 8,7). și au ridicat éfaîntre pământ și cer. 10Atunci i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Unde duc acestea éfa?”. 11Mi-a zis. „Să construiască pentru ea o casă în ținutul Șinear#5,11 Regiune din Mesopotàmia de Jos, unde, după tradiție, păcatul a devenit cel mai mare dispreț față de Dumnezeu prin construirea turnului din Babel (cf. Gen 11,1-9). În această regiune s-a format din timpurile cele mai vechi o mare putere, cu ambiții universaliste, în contrast cu puterea lui Dumnezeu (cf. Gen 14,1.9; 10,10; Ios 7,21). În special Babilònul a fost considerat ca simbol al puterilor dușmane lui Dumnezeu (cf. Is 13; 14,3-21)., să stabilească locuința sa acolo, pe temelia#5,11 Unii înțeleg termenul folosit aici ca „piedestal”. Expulzată din Țara Sfântă, răutatea va locui departe, dar înălțată pe piedestal în centrul imperiului său. ei”. #8,17; Mal 3,5 #Is 9,7 #Esd 6,11 #Ap 12,14
Selectat acum:
Zaharia 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași