Nu strigă înțelepciunea
și nu-și înalță priceperea glasul?
Ea se așază sus, pe înălțimi,
afară pe drum, la răspântii,
și strigă lângă porți, la intrarea cetății,
la intrarea porților:
„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
Învățați-vă minte, proștilor,
și înțelepțiți-vă, nebunilor!
Ascultați, căci am lucruri mari de spus
și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept!
Căci gura mea vestește adevărul
și buzele mele urăsc minciuna!
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
Toate sunt lămurite pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit știința.
Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul
și mai degrabă știința decât aurul scump.
Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele
și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.
Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea
și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Frica de Domnul este urârea răului;
trufia și mândria, purtarea rea
și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.
De la mine vin sfatul și izbânda,
eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Prin mine împărățesc împărații
și dau voievozii porunci drepte.
Prin mine cârmuiesc dregătorii
și mai-marii, toți judecătorii pământului.
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
Cu mine sunt bogăția și slava,
avuțiile trainice și dreptatea.
Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat
și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
Eu umblu pe calea nevinovăției,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
am fost născută înainte de întărirea munților,
înainte de a fi dealurile,
când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față;
când a tras o zare pe fața adâncului,
când a pironit norii sus
și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,
când a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El,
și în toate zilele eram desfătarea Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
jucând pe rotocolul pământului Său
și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Și acum, fiilor, ascultați-mă,
căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți,
și nu lepădați sfatul meu!
Ferice de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele
și păzește pragul ușii mele!
Căci cel ce mă găsește, găsește viața
și capătă bunăvoința Domnului.
Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său;
toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
