Luca 17:1-10

Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare decât să‑l facă pe unul dintre acești micuți să păcătuiască. Luați seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește [împotriva ta], mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori [pe zi] se întoarce la tine și zice: «Mă căiesc», iartă‑l!” Apostolii I‑au zis Domnului: „Mărește‑ne credința!” Și Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare» și v‑ar asculta. Care din voi, dacă are un rob ce ară sau paște oile, îi va zice, când acesta vine de la câmp: «Vino degrabă și așază‑te la masă»? Nu‑i va zice oare: «Pregătește‑mi cina, încinge‑te să‑mi slujești cât timp voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu»? Îi va mulțumi el robului pentru că a făcut ce i se poruncise? [Nu cred.] La fel și voi, când veți face tot ce vi s‑a poruncit, să ziceți: «Suntem robi nevrednici; am făcut ce eram datori să facem.»”