Zaharia 6:1-12

Am ridicat din nou ochii și m-am uitat, și iată că patru care ieșeau dintre doi munți; și munții erau de aramă. La carul dintâi erau niște cai roșii, la al doilea car – cai negri, la al treilea car – cai albi, și la al patrulea car – cai bălțați și roșii. Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?” Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ.” Caii cei negri, înhămați la unul dintre care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte, și cei albi au mers după ei; cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi. Cei roșii au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pământul!” Și au cutreierat pământul. El m-a chemat și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre țara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea în țara de la miazănoapte.” Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Să primești daruri de la prinșii de război din Babilon: Heldai, Tobia și Iedaia, și anume să te duci tu însuți în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Țefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon. Să iei de la ei argint și aur, să faci din ele o cunună și s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele-preot, și să-i spui: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Iată că un Om al cărui nume este Odrasla va odrăsli din locul Lui și va zidi Templul Domnului.