Zaharia 6:1-12 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Am ridicat din nou ochii și m-am uitat; și iată că patru care ieșeau dintre doi munți, și munții erau de aramă. La carul dintâi erau niște cai roșii, la al doilea car, cai negri, la al treilea car, cai albi și la al patrulea car, cai bălțați și roșii. Am luat cuvântul și am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?” Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ.” Caii cei negri, înhămați la unul din care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte și cei albi au mers după ei; cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi. Cei roșii au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pământul!” Și au cutreierat pământul. El m-a chemat și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre țara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea în țara de la miazănoapte.” Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Să primești daruri de la prinșii de război din Babilon: Heldai, Tobia și Iedaia, și anume să te duci tu însuți în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Țefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon. Să iei de la ei argint și aur, să faci din ele o cunună și s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, și să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Iată că un om al cărui nume este Odrasla va odrăsli din locul lui și va zidi Templul Domnului.

Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat și iată că patru care ieșeau dintre doi munți. Munții erau niște munți de bronz. La primul car erau niște cai roșii, la al doilea car erau cai negri, la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau niște cai tărcați și puternici. L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine: ‒ Ce sunt acestea, stăpâne? Îngerul mi-a răspuns: ‒ Acestea sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies de unde stăteau, de lângă Stăpânul întregului pământ. Caii cei negri au ieșit, împreună cu carul lor, spre țara din nord, cei albi au ieșit după ei, iar cei tărcați au ieșit spre țara din sud. Când cei puternici au ieșit și au cerut să meargă să străbată pământul, El a zis: „Duceți-vă, străbateți pământul!“. Și ei au străbătut pământul. Apoi El m-a chemat și mi-a vorbit, zicând: ‒ Privește! Cei ce ies spre țara din nord au făcut să Se odihnească Duhul Meu în țara din nord. Cuvântul DOMNULUI mi-a vorbit, zicând: „Să iei argint și aur de la exilații care au venit din Babilon: de la Heldai, de la Tobia și de la Iedaia. Să te duci tu însuți, în ziua aceea, și să intri în casa lui Iosia, fiul lui Țefania. Să iei argint și aur, să faci cu ele o coroană și s-o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoțadak. Apoi să-i spui următoarele: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘Iată-l pe omul, al cărui nume este Vlăstarul. El va da mlădițe din el și va construi Templul DOMNULUI.

Am privit din nou și am văzut patru care ieșind dintre doi munți. Aceia erau niște munți de bronz. La primul car erau niște cai roșii, iar la al doilea car erau cai negri. La al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau niște cai care aveau pete de diferite culori. Toți acești cai aveau o forță remarcabilă. Atunci l-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Stăpânul meu, ce înseamnă toate acestea?” Îngerul mi-a răspuns: „Acestea sunt cele patru vânturi ale cerului care provin din locul lor specific: de lângă Stăpânul întregului pământ.” Caii negri au plecat spre teritoriul din nord, cei albi au plecat după ei, iar cei care aveau pete de diferite culori au plecat spre teritoriul din sud. Când au plecat acei cai care aveau o mare forță, doreau să meargă să parcurgă toată suprafața pământului. Îngerul le-a zis: „Duceți-vă și parcurgeți pământul!” Și ei l-au parcurs. Apoi el m-a strigat și mi-a vorbit zicând: „Privește: cei care se îndreaptă spre teritoriul din nord, vor face ca Spiritul Meu să se odihnească în acea zonă!” Apoi Cuvântul lui Iahve a venit la mine și mi-a zis: „Să iei argint și aur de la exilații Heldai, Tobia și Iedaia. Să te duci tu personal în acea zi și să intri în casa lui Iosia, fiul lui Țefania. Toți aceștia sunt veniți din Babilon. Să iei argint și aur, să faci cu ele o coroană și să o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoțadac. Apoi să îi spui următoarele cuvinte: «Iahve, Dumnezeul Armatelor, îți zice: ‘Acesta este omul care se numește Ramură Tânără. Va face să apară ramuri tinere din El; și va construi templul lui Iahve!

Și m-am întors și mi-am ridicat ochii și am privit și, iată, ieșeau patru care dintre doi munți; și munții erau munți de aramă. La primul car erau cai roșii; și la carul al doilea, cai negri; Și la carul al treilea, cai albi; și la carul al patrulea, cai bălțați și murgi. Atunci eu am răspuns și am zis îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt aceștia, domnul meu? Și îngerul a răspuns și mi-a zis: Acestea sunt cele patru duhuri ale cerurilor care ies din locul unde stăteau în picioare înaintea Domnului întregului pământ. Caii negri care sunt la acesta merg înainte spre țara nordului; și cei albi merg înainte după ei și cei bălțați merg înainte spre țara sudului. Și cei murgi au ieșit și au căutat să meargă înainte ca să umble încolo și încoace pe pământ; și el a spus: Plecați de aici, umblați încolo și încoace pe pământ. Astfel ei au umblat încolo și încoace pe pământ. Atunci a strigat către mine și mi-a vorbit, spunând: Iată, aceștia care merg înainte spre țara nordului mi-au liniștit duhul în țara nordului. Și cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Ia de la cei din captivitate, de la Heldai, de la Tobia și de la Iedaia, care au venit din Babilon, și vino în aceeași zi și intră în casa lui Iosia, fiul lui Țefania; Apoi ia argint și aur și fă coroane și pune-le pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot; Și vorbește-i, spunând: Astfel vorbește DOMNUL oștirilor, zicând: Iată, pe bărbatul al cărui nume este LĂSTARUL; Și el va crește din locul lui și va construi templul DOMNULUI

Mi-am ridicat din nou ochii și am văzut că patru care ieșeau dintre doi munți, iar munții erau de aramă. La carul dintâi erau înhămați cai roibi, la al doilea car, cai negri, la al treilea car, cai albi și la al patrulea car, cai tărcați și cai pestriți. Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?” Îngerul mi-a răspuns astfel: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Stăpânului întregului pământ.” Roibii au pornit-o spre țara de la răsărit, caii negri au plecat spre țara de la miazănoapte, cei albi au luat-o spre apus, iar cei tărcați s-au îndreptat spre țara de miazăzi. Când caii cei pestriți au dat să iasă, nerăbdători să meargă să cutreiere pământul, îngerul le-a zis: „Duceți-vă să cutreierați pământul!” Și au cutreierat pământul. El m-a chemat și mi-a zis: „Iată, cei ce se îndreaptă spre țara de la miazănoapte Îmi potolesc mânia în țara de la miazănoapte.” Cuvântul DOMNULUI mi-a vorbit astfel: „Ia daruri de la cei întorși din exil – de la Heldai, de la Tobia și de la Iedaia, care au sosit din Babilon – și în aceeași zi du-te tu însuți în casa lui Iosia, fiul lui Țefania! Ia de la ei argint și aur și fă din ele o diademă! Pune-o pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele-preot, și spune-i: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor

Am ridicat din nou ochii și m-am uitat, și iată că patru care ieșeau dintre doi munți; și munții erau de aramă. La carul dintâi erau niște cai roșii, la al doilea car – cai negri, la al treilea car – cai albi, și la al patrulea car – cai bălțați și roșii. Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?” Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ.” Caii cei negri, înhămați la unul dintre care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte, și cei albi au mers după ei; cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi. Cei roșii au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pământul!” Și au cutreierat pământul. El m-a chemat și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre țara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea în țara de la miazănoapte.” Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Să primești daruri de la prinșii de război din Babilon: Heldai, Tobia și Iedaia, și anume să te duci tu însuți în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Țefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon. Să iei de la ei argint și aur, să faci din ele o cunună și s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele-preot, și să-i spui: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Iată că un Om al cărui nume este Odrasla va odrăsli din locul Lui și va zidi Templul Domnului.

M-am întors, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată, erau patru care ce ieșeau dintre doi munți, iar munții erau munți de bronz. La carul dintâi erau cai roșii, iar la carul al doilea erau cai negri; la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau cai bălțați și puternici. Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt aceștia, domnul meu?”. Îngerul a răspuns și mi-a zis: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerului care ies după ce au stat în preajma stăpânului întregului pământ”. Caii negri, care erau la unul dintre care, ieșeau spre ținutul din nord, iar cei albi au ieșit după ei; cei bălțați au ieșit spre ținutul Temán. Cei puternici au ieșit și au cerut să meargă să cutreiere pământul. [Îngerul] a zis: „Mergeți și cutreierați pământul!”. Iar ei au cutreierat pământul. El m-a strigat și mi-a zis: „Vezi, cei care ies spre ținutul de nord mi-au liniștit duhul în ținutul de nord”. Cuvântul Domnului a fost către mine. Ia de la captivi, de la Heldái, de la Tobía și de la Iedaia, care vin din Babilón, și adu-le în ziua aceea, adu-le în casa lui Iosía, fiul lui Sofonía, ia argint și aur și fă cununi și pune pe capul lui Iósue, fiul lui Iehóțadac, marele preot. Spune-i: „Așa zice Domnul Sabaót: «Iată un om al cărui nume este Vlăstar. Din locul lui va răsări și va reclădi templul Domnului!

Apoi, din nou eu am privit Și patru care am zărit. Acestea, dintre munți, ieșeau Și către mine se-ndreptau. Munții acei – de bună seamă – Mi se păreau că-s din aramă. Carul din față se vădea Că niște cai roșii avea. Carul pe care îl văzusem Al doilea, cai negri, avuse. Caii pe care i-a avut Al treilea car ce l-am văzut, Albi, la culoare, se vădeau, Iar caii care îl trăgeau Pe-al patrulea fost-au bălțați Precum și-n roșu colorați L-am întrebat, pe înger, eu: „Ce-nseamnă asta, domnul meu?” „Sunt cele patru vânturi care Umblă pe cer, fără-ncetare” – Îmi zise el – „căci au plecat Din locu-n care s-au aflat, Din fața Domnului Cel Sfânt, Care-i Stăpân peste pământ.” Spre miazănoapte au pornit Caii cei negri. Au venit Și caii albi, în urma lor. Venit-a rândul cailor Care, bălțați, s-au dovedit. Spre miazăzi ei au pornit. Caii cei roșii au urmat, Voind ca la cutreierat Să ia pământul, negreșit. Îngerul nu s-a-mpotrivit, Căci zise: „Să porniți, ca vântul, Ca să cutreierați pământul!” Atuncea, caii au luat Pământul la cutreierat. El m-a chemat și mi-a vorbit: „Caii acei care-au pornit Spre țara ce este aflată În miazănoapte așezată, Puțin, vor face să Îmi fie Mai potolită-a Mea mânie.” Cuvântul mi-a vorbit apoi: „De la cei cari prinși de război În Babilon, sunt, ai să iei Daruri! Iată cine sunt ei: Iedaia, Tobia, Heldai. În acea zi, tu însuți ai Ca să te duci la Iosia, La fiul lui Țefania, În casa-n cari s-au așezat, În Babilon când au intrat. Argint și aur, tu adună, Din mâna lor. Fă o cunună, Din ceea ce o să se-adune. Pe cap, lui Iosua, i-o pune – Fiul lui Ioțadac – cel care E pus a fi drept preot mare. Cununa, când i-o dăruiești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ascultă ce-a spus Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Un om cari o să se numească „Odraslă”, o să odrăslească Foarte curând, din locul lui, Spre-a zidi Templul Domnului.