Daniel 6:1-11
Daniel 6:1-11 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
I-a plăcut lui Darius să pună peste împărăție o sută douăzeci de prinți, care să fie peste întreaga împărăție; Și peste aceștia, trei președinți, dintre care Daniel era primul; ca prinții să le dea socoteală, iar împăratul să nu aibă pagubă. Atunci acest Daniel a fost preferat peste președinți și prinți, deoarece un duh ales era în el; și împăratul s-a gândit să îl pună peste întreg domeniul. Atunci președinții și prinții au căutat să găsească ocazie împotriva lui Daniel referitor la împărăție; dar nu au putut afla nici ocazie, nici vină; întrucât era credincios, nu s-a aflat în el nici eroare nici greșeală. Atunci acești oameni au spus: Nu vom găsi vreo ocazie împotriva acestui Daniel, decât dacă o găsim împotriva lui referitor la legea Dumnezeului său. Atunci acești președinți și prinți s-au adunat la împărat și i-au spus astfel: Împărate Darius, să trăiești veșnic. Toți președinții împărăției, guvernatorii și prinții, sfătuitorii și căpeteniile, s-au sfătuit împreună pentru a întemeia un edict împărătesc și pentru a face o hotărâre fermă, ca oricine va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om, pentru treizeci de zile, altuia decât ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor. Acum împărate, întemeiază hotărârea și semnează înscrisul, ca să nu fie schimbat, conform legii mezilor și perșilor, care nu se schimbă. Astfel împăratul Darius a semnat scrierea și hotărârea. Și când Daniel a cunoscut că înscrisul a fost semnat, a intrat în casa lui; și ferestrele lui fiind deschise în camera lui spre Ierusalim, a îngenuncheat pe genunchii săi de trei ori pe zi și s-a rugat și a adus mulțumiri înaintea Dumnezeului său, cum a făcut mai înainte. Atunci acești bărbați s-au adunat și l-au găsit pe Daniel rugându-se și făcând cerere înaintea Dumnezeului său.
Daniel 6:1-11 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. Peste ei a pus trei viziri, dintre care unul era Daniel. Satrapii le dădeau socoteală acestora, pentru ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă îi depășea pe toți acești viziri și satrapi, pentru că avea un duh nemaipomenit, iar împăratul se gândea să‑l pună peste toată împărăția. Atunci, vizirii și satrapii au căutat să‑i găsească pricină lui Daniel în ce privea treburile împărăției. Dar nu i‑au putut găsi nicio vină, pentru că era conștiincios; nu i‑au găsit niciun temei de învinuire, nicio abatere de la cinste. Atunci, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi nimic împotriva acestui Daniel decât dacă vom căuta ceva în legătură cu legea Dumnezeului lui!” Atunci, vizirii și satrapii aceia au venit cu zarvă la împărat și i‑au vorbit așa: „Veșnic să trăiești, împărate Darius! Toți vizirii împărăției, prefecții, satrapii, sfetnicii și guvernatorii sunt de părere să se dea o hotărâre din partea împăratului, însoțită de o interdicție aspră: dacă, timp de treizeci de zile, cineva se va ruga altui zeu sau om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, dă această interdicție și semnează scrisoarea, ca să rămână neschimbată, potrivit cu legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba.” Auzind acestea, împăratul Darius a semnat interdicția. Dar Daniel, deși știa că s-a semnat acea scrisoare, s‑a dus acasă, unde ferestrele camerei de sus erau deschise spre Ierusalim, și a îngenuncheat cum făcea mai înainte, când se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui de trei ori pe zi. Atunci, oamenii aceia au dat năvală în casă și l‑au găsit pe Daniel rugându‑se fierbinte Dumnezeului său.
Daniel 6:1-11 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă le întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția. Atunci căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. Atunci oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui.” Apoi aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit așa: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța în răstimp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, în afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată!” În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. Atunci oamenii aceștia au dat năvală în casă și l-au găsit pe Daniel rugându-se și chemându-L pe Dumnezeul lui.
Daniel 6:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Darius a decis să desemneze în regatul lui o sută douăzeci de guvernatori cu autoritate absolută, care să fie repartizați în tot teritoriul. A decis să fie și trei supraveghetori-șefi ai tuturor acestora. Între cei trei (supraveghetori) era și Daniel. Guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor erau datori să se subordoneze celor trei supraveghetori, astfel încât regele să nu sufere vreo pagubă. Dar dintre cei trei supraveghetori care erau șefii guvernatorilor cu autoritate absolută în teritoriul regatului, Daniel era un om special – pentru că în el era un spirit distinct; iar regele se gândea să îi ofere autoritate superioară celorlalți (conducători) care existau în tot regatul lui. Atunci supraveghetorii și guvernatorii cu autoritate absolută au planificat să găsească o acuzație împotriva lui Daniel referitoare la treburile regatului; dar nu au reușit să găsească niciun cap de acuzare și nicio greșeală (în activitatea lui) – pentru că el era om de încredere și nu se putea găsi în el vreo greșeală făcută din neatenție sau vreo abatere de la ce este corect. Acei oameni au zis: „Nu găsim în acțiunile acestui Daniel nimic de condamnat. Am putea să îl reclamăm (regelui) doar dacă vom găsi ceva din legea Dumnezeului lui pe care el o respectă!” Atunci, acei supraveghetori și guvernatori s-au dus cu mare zgomot la rege; și i-au zis: „Rege Darius, să trăiești etern! Toți supraveghetorii regatului, demnitarii, guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor, consilierii și ceilalți guvernatori sunt de acord să se scrie un decret regal care să prevadă o interdicție. În el să se precizeze că oricine se va ruga în următoarele treizeci de zile altui zeu sau altui om decât ție, rege, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, rege, aprobă această interdicție și semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conținutul – așa cum prevede legea mezilor și a perșilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.” Atunci regele Darius a semnat decretul care conținea această interdicție. Deși știa că s-a semnat decretul, Daniel a continuat să meargă în casa lui care avea deschise ferestrele de sus spre (fostul oraș) Ierusalim; și de trei ori pe zi, îngenunchea, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui – așa cum făcuse și înainte. Atunci acei oameni au venit prin surprindere în casă; și l-au găsit pe Daniel rugându-se și implorând bunătatea Dumnezeului lui.
Daniel 6:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Dariu găsi, apoi, cu cale, Să pună-n fruntea țării sale – De-ndată – niște dregători Care să-i fie slujitori. În număr trebuit-au deci, A fi o sută douăzeci, Cari răspândiți urmau să fie În toată-ntinsa-mpărăție. Trei căpetenii, a pus el, Peste aceștia. Daniel Fusese-alăturea de ei, Drept căpitan, între cei trei. Cetele dregătorilor, Le dădeau socoteală lor, Despre tot ce se petrecea, Căci în ăst fel se urmărea Ca împăratul, negreșit, Să nu ajungă păgubit. Dar Daniel îi întrecea Pe căpitani și-asemenea Pe dregători, căci a avut Un duh înalt. Când l-a văzut, Chiar împăratul s-a gândit Că este omul potrivit Cari ar putea pus ca să fie Mai mare peste-mpărăție. Atuncea, toți aceia cari Erau slujbașii săi cei mari, Cu-nfrigurare au cătat Ceva în contra lui, legat De treburi din împărăție, Să poată-n urmă ca să vie În fața împăratului Spre a pârî purtarea lui. Dar orișicât s-au străduit, Nici o greșeală n-au găsit Și astfel, despre lucrul său, N-au putut spune nimic rău. De-aceea, ei s-au sfătuit Și-apoi așa au glăsuit: „Nu vom putea, în nici un fel, Să îl pârâm, pe Daniel, Pentru că – iată – nimic rău, Nu vom găsi în lucrul său, Numai de vom afla, cumva, În crezul său, apoi, ceva, În Legea Dumnezeului Ce se vădește-a fi al lui!” În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii cei mai mari, Precum și ceilalți slujitori Ce se vădeau mari dregători S-au dus, cu zarvă, la-mpărat Și-n acest fel au cuvântat: „Mărite Dariu, să trăiești Veșnic și să împărățești! Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii tăi cei mari – De tine puși ca să îți fie Slujbași peste împărăție – Cu cei care sunt dregători Ori sfetnici sau cârmuitori, Sunt de părere că e bine Ca o poruncă, de la tine, Asupra țării să pornească. Pe-aceasta să o însoțească Și o oprire aspră, care Va pedepsi pe fiecare, Dacă se face vinovat De faptul de a fi-nălțat Vreo rugă către cineva Sau către-un dumnezeu, cumva, Un timp ce-n ale vremii file Va număra treizeci de zile. În timpu-acesta, negreșit, Are să fie-ngăduit Ca rugi să fie înălțate, Doar către tine, împărate. Cel care nu se va supune La ceea ce porunca spune, Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor, zvârlit. Tu, împărate, să-ntărești Oprirea și să iscălești Astă poruncă, de îndat’, Spre a nu fi nimic schimbat, Cum cere legea Mezilor Și-asemenea a Perșilor, Care, din clipa ce-a fost dată, Mereu, rămâne, neschimbată.” În urma celor de mai sus, Cari înaintea lui s-au spus, Dariu a scris porunca-ndată Și-a ei oprire, totodată. Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit. Oamenii care îl urau, Ce face Daniel, știau. De-aceea, ei au năvălit În casă, unde l-au găsit Rugându-se lui Dumnezeu, Cerându-I sprijinul, mereu.
Daniel 6:1-11 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Dárius, medul, a primit domnia când era în vârstă de șaizeci și doi de ani. Lui Dárius i-a plăcut să stabilească peste regat o sută douăzeci de satrapi care să fie în tot regatul. Peste ei a hotărât să fie trei înalți funcționari – dintre care unul era Daniél – cărora satrapii trebuiau să le dea cont, astfel ca regele să nu aibă de suferit. Astfel, Daniél îi întrecea pe înalții funcționari și pe satrapi, pentru că în el era un duh deosebit, iar regele s-a gândit să-l pună peste tot regatul. Atunci, înalții funcționari și satrapii căutau să găsească un motiv împotriva lui Daniél cu privire la regat, dar nu au putut să găsească niciun motiv de îndoială, pentru că el era credincios și nu se găsea în el nicio neglijență sau [motiv de] îndoială. Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniél niciun motiv. De aceea, să căutăm împotriva lui [ceva legat de] legea Dumnezeului său”. Apoi, acești înalți funcționari și satrapi au mers în grabă la rege și astfel i-au spus: „Veșnic să trăiești, rege Dárius! S-au sfătuit toți înalții funcționari ai regatului, guvernatorii, satrapii, consilierii și prefecții ca regele să stabilească o hotărâre și să o întărească printr-o interdicție potrivit căreia oricine va face o rugăminte vreunui zeu sau om timp de treizeci de zile – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor. Acum, rege, hotărăște interdicția și însemnează scrierea, ca să nu poată fi modificată, după legea mezilor și a perșilor, care nu poate fi încălcată!”. După acestea, regele Dárius a însemnat scrierea și interdicția. Când Daniél a aflat că s-a însemnat scrierea, a venit acasă, unde ferestrele erau deschise în camera de sus către Ierusalím și unde de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și-l lăuda pe Dumnezeu, așa cum făcea și înainte de aceasta.
Daniel 6:1-11 Noua Traducere Românească (NTR)
Lui Darius i s-a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă. Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să-l pună responsabil peste toată împărăția. Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n-au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt. Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva lui ceva în legătură cu Legea Dumnezeului său!“. Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i-au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de-a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată“. După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția. Dar Daniel, când a aflat că s-a scris documentul, s-a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte. Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l-au găsit pe Daniel căutându-L și implorându-L pe Dumnezeul său.
Daniel 6:1-11 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția. Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” Apoi, aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit așa: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă și au găsit pe Daniel rugându-se și chemând pe Dumnezeul lui.