Deuteronomul 1:1-38
Deuteronomul 1:1-38 Noua Traducere Românească (NTR)
Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea întregului Israel, în deșertul din partea de est a Iordanului, în Araba, față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir. În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea, Moise le-a spus fiilor lui Israel tot ce i-a poruncit DOMNUL să le spună. Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei. Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând: „DOMNUL, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb și ne-a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta. Întoarceți-vă și continuați-vă călătoria. Mergeți înspre muntele amoriților și înspre toate vecinătățile lui – în Araba, la munte și în zona deluroasă, în Neghev și pe coasta mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. Priviți, v-am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care DOMNUL le-a promis strămoșilor voștri Avraam, Isaac și Iacov că le-o va da lor și descendenților lor». În vremea aceea v-am vorbit, zicând: «Nu sunt în stare să vă port singur. DOMNUL, Dumnezeul vostru, v-a înmulțit și iată-vă astăzi o mulțime ca stelele cerurilor. DOMNUL, Dumnezeul strămoșilor voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis. Dar cum să port eu de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre? Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi numi conducători ai voștri». Voi mi-ați răspuns și ați zis: «Ceea ce ne-ai spus să facem este un lucru bun». Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece oameni și supraveghetori peste semințiile voastre. Atunci le-am poruncit judecătorilor voștri, zicând: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați cu dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. Să nu favorizați pe nimeni la judecată, ci să-l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult». La vremea aceea, v-am poruncit tot ce aveați de făcut. Am pornit din Horeb și am călătorit prin tot deșertul cel mare și de temut, pe care l-ați văzut, mergând pe drumul către muntele amoriților, așa cum ne poruncise DOMNUL, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Kadeș-Barnea. Atunci eu v-am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni-l dă DOMNUL, Dumnezeul nostru. Iată că DOMNUL, Dumnezeul vostru, v-a pus țara înainte. Duceți-vă și luați-o în stăpânire, așa cum v-a poruncit DOMNUL, Dumnezeul strămoșilor voștri. Să nu vă temeți și să nu vă înspăimântați». Atunci v-ați apropiat de mine și mi-ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care vom merge și la cetățile în care vom intra». Propunerea voastră mi s-a părut bună. Prin urmare, am ales doisprezece bărbați dintre voi, câte un bărbat din fiecare seminție. Ei au plecat, au urcat muntele, au ajuns în Valea Eșcol și au cercetat țara. Au luat în mâini din roadele țării, ni le-au adus și s-au întors la noi cu următorul mesaj: «Țara pe care ne-o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru, este bună». Dar voi n-ați vrut să mergeți și v-ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, Dumnezeul vostru. V-ați arătat nemulțumitori în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos DOMNUL din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți. Unde să mergem? Frații noștri ne-au descurajat inima, zicând: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer. Mai mult, i-am văzut acolo și pe anachiți!’». Dar eu v-am zis: «Nu vă îngroziți și să nu vă temeți de ei. DOMNUL Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri. Apoi, în deșert, ați văzut cum DOMNUL, Dumnezeul vostru, S-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, de-a lungul întregului drum pe care l-ați străbătut, până când ați ajuns în acest loc». Cu toate acestea, nu ați crezut în DOMNUL, Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră pe drum, într-un stâlp de foc noaptea și într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți. Când a auzit DOMNUL cuvintele voastre, S-a mâniat și a jurat, zicând: «Niciunul dintre bărbații acestei generații rele nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da strămoșilor voștri, în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, iar Eu îi voi da, atât lui, cât și fiilor lui, teritoriul pe unde a mers, pentru că L-a urmat din toată inima pe DOMNUL». DOMNUL S-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra acolo! Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, el va intra acolo! Încurajează-l, căci el îl va ajuta pe Israel s-o moștenească.
Deuteronomul 1:1-38 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise, întregului Israel, de partea aceasta a Iordanului în pustiu, în câmpia din dreptul Mării Roșii, între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di-Zahab. (Sunt unsprezece zile de călătorie de la Horeb pe calea Muntelui Seir până la Cades-Barnea). Și s-a întâmplat în al patruzecilea an, în a unsprezecea lună, în prima zi a lunii, că Moise a vorbit copiilor lui Israel, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a dat ca poruncă pentru ei; După ce ucisese pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon; și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot, în Edrei, De partea aceasta a Iordanului, în țara Moabului, Moise a început să lămurească această lege, spunând: DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, spunând: Ați locuit destul de mult pe muntele acesta; Întoarceți-vă și călătoriți și mergeți la muntele amoriților și la toate locurile apropiate de el, în câmpie, la dealuri și la vale și în sud și pe țărmul mării, în țara canaaniților și la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat. Iată, v-am pus țara înainte, intrați și stăpâniți țara pe care DOMNUL a jurat-o părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacob, că le-o va da lor și seminței lor, după ei. Și v-am vorbit în timpul acela, spunând: Nu vă pot purta singur, DOMNUL Dumnezeul vostru v-a înmulțit și, iată, astăzi sunteți o mulțime ca stelele cerului. (DOMNUL Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori mai mulți decât sunteți și să vă binecuvânteze, precum v-a promis!) Cum să pot purta eu singur necazul vostru și povara voastră și cearta voastră? Luați-vă bărbați înțelepți și înțelegători și cunoscuți printre triburile voastre și îi voi face conducători peste voi. Și mi-ați răspuns și ați zis: Lucrul pe care l-ai spus să îl facem este bun. Astfel că am luat pe mai marii triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am făcut capi peste voi, căpetenii peste mii și căpetenii peste sute și căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zeci și administratori printre triburile voastre, Și am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela, spunând: Ascultați cauzele dintre frații voștri și judecați cu dreptate între fiecare om și fratele său și străinul care este cu el. Să nu fiți părtinitori în judecată, ci să ascultați atât pe cel mic cât și pe cel mare; să nu vă temeți de fața omului, pentru că judecata este a lui Dumnezeu și cauza care este prea grea pentru voi să o aduceți la mine și o voi asculta. Și v-am poruncit în timpul acela toate lucrurile pe care trebuie să le împliniți. Și când am plecat de la Horeb, am mers prin tot pustiul acela mare și înfricoșător, pe care l-ați văzut pe calea spre muntele amoriților, precum ne-a poruncit DOMNUL Dumnezeul nostru; și am venit la Cades-Barnea. Și v-am spus: Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni-l dă DOMNUL Dumnezeul nostru. Iată, DOMNUL Dumnezeul tău a pus țara înaintea ta, urcă-te și stăpânește-o, precum ți-a spus DOMNUL Dumnezeul părinților tăi; nu te teme nici nu te descuraja. Și v-ați apropiat toți de mine și ați spus: Să trimitem oameni înaintea noastră, să cerceteze țara pentru noi și să ne aducă știre din nou despre calea pe care să ne urcăm și despre cetățile la care vom ajunge. Și spusa aceasta mi-a plăcut mult; și am luat doisprezece bărbați dintre voi, un bărbat din fiecare trib, Și s-au întors și s-au urcat la munte și au venit până la Valea Eșcol și au cercetat-o. Și au luat în mâinile lor din rodul țării și ni l-au adus jos; și ne-au adus știre din nou și au spus: Este o țară bună pe care ne-a dat-o DOMNUL Dumnezeul nostru. Totuși nu ați voit să vă urcați, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru. Și ați cârtit în corturile voastre și ați spus: Pentru că DOMNUL ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriților, să ne nimicească. Unde să ne urcăm? Frații noștri ne-au descurajat inima, spunând: Poporul este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la cer; și mai mult, am văzut acolo pe copiii anachimilor. Atunci v-am spus: Nu vă îngroziți, nici nu vă temeți de ei. DOMNUL Dumnezeul vostru care merge înaintea voastră, el se va lupta pentru voi, conform cu tot ce a făcut pentru voi în Egipt, înaintea ochilor voștri; Și în pustiu, unde ai văzut cum DOMNUL Dumnezeul tău te-a purtat, precum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care ați umblat, până ați ajuns în acest loc. Totuși în acest lucru nu ați crezut pe DOMNUL Dumnezeul vostru, Care a mers pe cale înaintea voastră, să cerceteze pentru voi un loc unde să vă înălțați corturile, noaptea în foc, să vă arate calea pe care să mergeți și ziua într-un nor. Și DOMNUL a auzit vocea cuvintelor voastre și s-a înfuriat și a jurat, spunând: Negreșit niciunul dintre acești oameni din această generație rea nu va vedea țara aceea bună, pe care am jurat să o dau părinților voștri, În afară de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea; și îi voi da pământul pe care a călcat, lui și fiilor lui, deoarece a urmat pe deplin pe DOMNUL. Și DOMNUL s-a mâniat și pe mine, din cauza voastră, spunând: De asemenea nici tu nu vei intra acolo. Ci Iosua, fiul lui Nun, care stă în picioare înaintea ta, el va intra acolo; încurajează-l, pentru că el va face pe Israel să o moștenească.
Deuteronomul 1:1-38 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Acestea sunt cuvintele pe care le‑a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustiu, în Arava, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di‑Zahab. (Unsprezece zile durează călătoria de la Horeb până la Cadeș‑Barnea, pe drumul spre muntele Seir.) În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în prima zi a lunii, Moise le‑a spus fiilor lui Israel tot ce‑i poruncise DOMNUL cu privire la ei, după ce i‑a bătut pe Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, și pe Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot și la Edrei. Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta, zicând: „DOMNUL, Dumnezeul nostru, ne‑a vorbit la Horeb astfel: «Destul ați locuit pe muntele acesta! Întoarceți‑vă și porniți la drum! Străbateți muntele amoriților și toate locurile din vecinătatea lui – Arava, ținutul muntos, Șefela, Neghev și țărmul mării –, țara canaaniților și Libanul, până la Râul cel Mare, râul Eufrat! Iată că v‑am pus țara înainte: intrați și luați în stăpânire această țară pe care DOMNUL le‑a jurat părinților voștri – lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov – că le‑o va da lor și seminței lor după ei!» În vremea aceea, v‑am spus astfel: «Nu vă pot purta singur. DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a înmulțit, și iată‑vă azi ca stelele cerului de mulți. DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, să vă sporească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum v‑a făgăduit! Cum să port eu singur greutățile, poverile și neînțelegerile voastre? Alegeți‑vă niște bărbați înțelepți, pricepuți și respectați din semințiile voastre, și‑i voi pune în fruntea voastră!» Voi mi‑ați răspuns și ați zis: «Ce spui tu să facem este un lucru bun.» I‑am luat atunci pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și respectați, și i‑am pus în fruntea voastră ca mai‑mari peste mii, mai‑mari peste sute, mai‑mari peste cincizeci, mai‑mari peste zeci și, de asemenea, ca dregători peste semințiile voastre. Le‑am poruncit, în vremea aceea, judecătorilor voștri, zicând: «Ascultați‑i pe frații voștri și judecați cu dreptate pricina pe care un om o are cu fratele lui sau cu un străin! Nu căutați la fața oamenilor, când judecați; ascultați‑l atât pe cel mic, cât și pe cel mare; nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Iar pricina care este prea grea pentru voi s‑o aduceți înaintea mea, ca s‑o aud!» V‑am poruncit în vremea aceea tot ce aveați de făcut. Am plecat din Horeb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l‑ați văzut; am luat drumul spre muntele amoriților, cum ne poruncise DOMNUL, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cadeș‑Barnea. Și eu v‑am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni‑l dă nouă. Iată că DOMNUL, Dumnezeul tău, îți pune țara înainte; suie‑te și ia‑o în stăpânire, cum ți‑a spus DOMNUL, Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!» Voi v‑ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem niște bărbați înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă vești despre drumul pe care ne vom sui în ea și despre cetățile în care vom ajunge.» Părerea aceasta mi s‑a părut bună și am luat dintre voi doisprezece bărbați, câte unul din fiecare seminție. Ei au pornit, au luat‑o spre munți, au ajuns la pârâul Eșcol și au iscodit țara. Au luat în mâinile lor din roadele țării și le‑au adus la noi; ne‑au adus vești și au zis: «Țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru, este bună.» Dar voi n‑ați vrut să urcați și v‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, Dumnezeului vostru. Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «DOMNUL ne urăște și ne‑a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. Unde să ne suim? Frații noștri ne‑au înmuiat inima, zicând: ‘Poporul acela este mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; chiar și fii ai anachimilor am văzut acolo.’» Eu v‑am zis: «Să nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei! DOMNUL, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, va lupta El Însuși pentru voi, după cum a făcut‑o pentru voi în Egipt, sub ochii voștri, și în pustiul pe care l‑ai văzut și în care DOMNUL, Dumnezeul tău, te‑a purtat așa cum își poartă un om fiul, tot drumul pe care l‑ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta.» Totuși, voi n‑ați avut încredere în DOMNUL, Dumnezeul vostru, Cel care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: într‑un foc noaptea, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într‑un nor ziua. DOMNUL a auzit glasul cuvintelor voastre, S‑a mâniat și a jurat, zicând: «Niciunul din bărbații aceștia, din generația aceasta rea, nu va vedea țara cea bună pe care am jurat că le‑o voi da părinților voștri, în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea; țara în care a mers le‑o voi da lui și fiilor lui, pentru că L‑a urmat pe DOMNUL în totul.» DOMNUL S‑a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea. Iosua, fiul lui Nun, cel ce stă înaintea ta, va intra în ea; întărește‑l, căci el va da țara ca moștenire lui Israel.
Deuteronomul 1:1-38 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, în Câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise le-a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. Aceasta era după ce l-a bătut pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei. Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească Legea aceasta și a zis: „Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicând: «Ați locuit destulă vreme în muntele acesta. Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în Câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat! Vedeți, v-am pus țara înainte: intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul le-a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că le-o va da lor și seminței lor după ei!» În vremea aceea v-am spus: «Eu nu vă pot purta singur. Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulțit, și azi sunteți foarte mulți la număr, ca stelele cerului. Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit! Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? Luați din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.» Voi mi-ați răspuns și ați zis: «Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.» Am luat atunci căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. Le-am dat în același timp următoarea poruncă judecătorilor voștri: «Să-i ascultați pe frații voștri și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să-l ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea, ca s-o aud.» Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut. Am plecat din Horeb și am străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cades-Barnea. Și eu v-am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul, Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!» Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și la cetățile în care vom ajunge.» Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. Ei au plecat, au trecut muntele, au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: «Bună țară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: ‘Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și copii de-ai lui Anac.’» Eu v-am zis: «Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei! Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.» Apoi în pustie ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum îl poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. Cu toate acestea, voi n-ați avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat zicând: «Niciunul din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că le-o voi da părinților voștri în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers le-o voi da lui și copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.» Domnul S-a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia!
Deuteronomul 1:1-38 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Acestea sunt cuvintele spuse de Moise Israelului. El le-a vorbit (evreilor) în deșertul care este la estul Iordanului, în Araba, vizavi de Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. Distanța de la Horeb până la Cadeș-Barnea mergând spre muntele Seir, este echivalentă cu un drum de unsprezece zile. În al patruzecilea an, în prima zi din a unsprezecea lună, Moise le-a spus israelienilor ce îi poruncise Iahve să le transmită. El le-a vorbit după ce l-au învins atât pe Sihon – regele amorit – care locuia la Heșbon, cât și pe Og – regele Bașanului – care locuia la Aștarot, în Edrei. Moise a început să explice această Lege după ce trecuse cu poporul pe partea cealaltă a Iordanului, în teritoriile Moabului. Atunci el le-a spus: „Dumnezeul nostru care se numește Iahve, ne-a vorbit la Horeb, zicându-ne: «Ați locuit suficient pe acest munte. Întoarceți-vă și plecați de aici. Deplasați-vă spre regiunea muntoasă a amoriților, mergând spre locuitorii care sunt în jurul acesteia. Ei vor fi găsiți (de voi) în zona numită Araba care cuprinde regiunea muntoasă și pe cea deluroasă. Să vă deplasați mergând apoi din Neghev până la malul mării – spre teritoriile numite Canaan și spre Liban, până la Râul Mare, adică până la Eufrat. Remarcați că aceasta este țara pe care v-am oferit-o! Intrați pe aceste teritorii și luați în proprietatea voastră țara pe care o promisese Iahve strămoșilor voștri – lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. El le spusese că le-o va da atât lor cât și descendenților lor.» Eu v-am spus atunci: «Nu sunt capabil să vă duc (acolo) singur.» Iahve, Acela care este Dumnezeul vostru, v-a înmulțit; și constatăm astăzi că sunteți mulți – ca stelele de pe cer. Iahve – Dumnezeul strămoșilor voștri – să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze exact cum a promis! Deci cum puteam eu să port singur greutățile voastre, dificultățile și certurile voastre? Astfel, v-am spus: «Alegeți din triburile voastre bărbați înțelepți și care sunt deja cunoscuți pentru competența lor; iar eu îi voi desemna în funcția de conducători pentru voi!» Atunci voi mi-ați răspuns că porunca pe care v-am dat-o, este un lucru bun. Deci am luat conducători din triburile voastre – bărbați cunoscuți ca înțelepți – și i-am desemnat să vă conducă. Ei au fost conducători pentru o mie, pentru o sută, pentru cincizeci și pentru zece oameni. Pe toți aceștia i-am investit să fie lideri între cei care formau triburile voastre. În același timp, le-am dat porunci chiar și judecătorilor voștri, zicându-le: «Să ascultați relatările despre disputele dintre frații voștri; și să judecați conform (principiilor) dreptății (analizând) cazul fiecăruia în disputa cu fratele lui sau cu cineva care este străin (între voi). Să nu judecați favorizând pe unul și nedreptățind pe celălalt; ci să îl ascultați pe cel mic la fel ca pe cel mare. Să nu vă fie frică de oameni; pentru că judecata (corectă) este a lui Dumnezeu! Să vă prezentați la mine cu acele cazuri care sunt prea dificile; și să mi le relatați.» Atunci v-am poruncit tot ce trebuia să faceți. Am plecat din Horeb, așa cum ne poruncise Dumnezeul nostru care se numește Iahve. Am călătorit prin tot acel deșert mare și înfricoșător pe care l-ați văzut, mergând pe drumul care conducea spre regiunea muntoasă a amoriților; și am ajuns la Cadeș-Barnea. Atunci eu v-am spus: «Ați ajuns în zona muntoasă a amoriților. Acesta este teritoriul pe care ni-l dă Iahve, Dumnezeul nostru. Să știți că Iahve – Dumnezeul vostru – v-a pus la dispoziție acest teritoriu. Duceți-vă și luați-l în proprietatea voastră, așa cum v-a poruncit Iahve, Dumnezeul strămoșilor voștri. Să nu vă fie frică; și să nu vă speriați!» Atunci v-ați apropiat de mine și mi-ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră, ca să spioneze țara și să ne aducă un răspuns atât cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm, cât și referitor la orașele în care vom intra.» Și mi s-a părut că ați făcut o bună propunere. Astfel, am luat doisprezece bărbați dintre voi – câte un om din fiecare trib. Ei au plecat, au traversat muntele și au ajuns pe partea cealaltă a lui, în valea Eșcol, de unde au început să spioneze țara. Au luat cu ei din fructele de pe acel teritoriu și ni le-au adus, revenind cu următorul mesaj: «Țara pe care Iahve – Dumnezeul nostru – ne-o dă, este bună.» Dar voi nu ați vrut să mergeți și v-ați opus poruncii Dumnezeului vostru care se numește Iahve. Ați protestat în corturile voastre; și ați spus: «Iahve ne-a scos de pe teritoriul Egiptului pentru că ne urăște! El vrea să ne facă să ajungem la discreția amoriților, ca să fim distruși. Unde să mergem? Frații noștri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii din această zonă au o forță mai mare decât a noastră și sunt mai înalți decât noi. Orașele lor sunt mari și au fortificații până la cer. I-am văzut acolo chiar și pe anachiți!’» Dar eu v-am zis să nu vă temeți și să nu vă fie frică de ei, pentru că Iahve, Cel care este Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră; și veți vedea cum El personal se va lupta pentru voi, exact cum a procedat în Egipt! Apoi, în deșert ați văzut cum Iahve – Dumnezeul vostru – s-a îngrijit de voi exact ca un părinte care se ocupă de fiul lui, în perioada călătoriei, până când ați ajuns în acest loc. Și totuși, voi nu v-ați încrezut în Dumnezeul vostru care se numește Iahve. El este Cel care mergea înaintea voastră pe drum – într-un stâlp de foc noaptea și într-un nor ziua – ca să vă caute un loc de odihnă și să vă arate drumul pe care (trebuie) să mergeți. Când Iahve a auzit ce ați zis (protestând), El s-a mâniat; și a jurat, zicând: «Niciun bărbat din această generație rea nu va vedea acea țară bună pe care le-am promis-o prin jurământ strămoșilor voștri; cu excepția lui Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea; și Eu îi voi da atât lui cât și fiilor lui această țară în care merge; pentru că L-a urmat în totalitate pe Iahve.» Iahve s-a mâniat și pe mine din cauza voastră; și mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea; dar Iosua – fiul lui Nun – care este slujitorul tău, va ajunge pe teritoriul ei. Încurajează-l; pentru că el îi va oferi Israelului posibilitatea să o ia în proprietate.
Deuteronomul 1:1-38 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Moise vorbit-a, în ăst fel, Copiilor lui Israel, Lângă Iordan, într-o câmpie Ce se-ntindea înspre pustie, Chiar lângă Suf, între Paran, Între Tofel, între Laban Și Di-Zahab, și între tot Ținutul de la Hațerot. (De la Horeb, spre-acel ținut – Drept Cades-Barnea cunoscut – Dacă urmezi al căii fir Până la muntele Seir, Se află o distanță mare, Cari, unsprezece zile, are.) În anul patruzecilea, În luna a unsprezecea, În ziua-ntâi, din cursul ei, Moise-a transmis, către Evrei, Tot ceea ce a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit. Lucrul acesta s-a-ntâmplat După ce ei au câștigat Lupta, purtată cu Sihon, Cari locuise la Hesbon, Și cu cel cari, Og, se numea Și în Basan împărățea. La Aștarot, Og a domnit, Dar și-n Edrei, a locuit. Sihon fusese-nscăunat, Peste-Amoriți, ca împărat. La apele Iordanului, În țarina Moabului, Moise-a-nceput să lămurească Legea și astfel, să vorbească: „Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ne-a însoțit mereu, Când – la Horeb – am poposit, A zis: „Iată, ați locuit Destul, pe munte. Înapoi, Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi. Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.” „În vremea ‘ceea, v-am spus eu: „N-am să vă pot purta, mereu, De unul singur, negreșit. Iată că Domnul v-a-nmulțit Și numărul poporului E ca stelele cerului. Domnul mereu să vă-nmulțească, De-o mie de ori, să sporească Numărul vostru. Să vegheze, Și să vă binecuvânteze, Așa cum a făgăduit. Din ăst’ motiv, eu m-am gândit Și-n urmă-apoi, m-am întrebat: În ce fel oare-aș fi purtat, Povara voastră, iar apoi, Și certurile dintre voi? De-aceea-am spus ca să luați, Din seminții, niște bărbați Ce-s înțelepți și pricepuți Și cari sunt bine cunoscuți, Căci vrut-am să-i așez, apoi, Mai mari să fie, peste voi, Ca să conduc acest popor, Numai cu ajutorul lor. Voi mi-ați răspuns: „Am socotit Că-i bine-așa cum te-ai gândit.” Atunci, eu am chemat să vie – Din fiecare seminție – Pe toți bărbații acei cari S-au dovedit a fi mai mari. Pe ei i-am așezat apoi, Drept căpetenii, peste voi. I-am așezat, capi, peste-o mie, Capi peste-o sută-am pus să fie Și peste cincizeci mai apoi, Ca dregători, aflați la voi, În fiecare seminție. Am dat apoi – precum se știe – Poruncă, la acei pe care, Judecători, poporu-i are, Și-am zis: „Voiesc să judecați, Doar cu dreptate, pe-ai voști’ frați. Să judecați dar, cu dreptate, Mereu, între frate și frate, Și între frate și străin. Să nu priviți, la cei ce vin, În fața voastră: nu cătați, La cei pe care-i judecați. Să-i ascultați pe fiecare – Și pe cel mic și pe cel mare. Atunci când judecați – vă zic – Să nu vă temeți de nimic, Pentru că numai Dumnezeu E Cel ce judecă, mereu, Făcând dreptate. Când aveți, Vreo pricină ce n-o puteți S-o dovediți cum se cuvine, Veniți și-aduceți-o la mine.” În vremurile de atunci, V-am dăruit aste porunci, Iar voi, așa, ați și făcut – Ați împlinit, ce v-am cerut.” „De la Horeb, noi am plecat Și spre pustiu, ne-am îndreptat. A mers astfel, al nost’ popor, La muntele-Amoriților, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când ne-a vorbit. Acel pustiu, noi l-am trecut – Grozav a fost, cum ați văzut – Dar pân’ la urmă-am reușit, La Cades-Barnea, de-am sosit. Acolo, zis-am către voi: „Iată-n sfârșit, ajuns-am noi, La muntele-Amoriților, Pe care, pentru-al nost’ popor, Domnul îl dă. Luați aminte: Domnul vă pune înainte, O țară-ntinsă. Deci intrați, Și-n stăpânire o luați, Cum Domnu-a spus. De bună seamă, Nimeni să n-aibă nici o teamă!” Voi toți, la mine ați venit Și-n felu-acesta mi-ați vorbit: „Mai înainte să pornim, Vrem – țara – să o iscodim. Iscoade, vom trimite noi, În țară, ca să știm apoi, Ce drumuri o să apucăm Și-n ce cetăți o să intrăm.” Aste cuvinte mi-au părut Că bune sunt și am cerut Ca doisprezece inși să vie – Deci unul dintr-o seminție – Pe care, i-am trimis apoi, Să iscodească pentru voi. Ei au plecat – cum ați cerut – Și peste munte au trecut. În vale, la Eșcol, s-au dus Și-apoi, din țară, au adus Roade pe care le-ați văzut. Dare de seamă, au făcut, Asupra țării, și-au vorbit: „O țară bună, am primit, De la al nostru Dumnezeu.” Dar voi v-ați îndoit, mereu. Pe munte, n-ați vrut să urcați, În țara voastră să intrați, Ci voi v-ați răzvrătit, mereu, Față de Domnul Dumnezeu. Ați stat în corturi și-ați cârtit, Zicând că „Domnul, negreșit, Din al Egiptului ținut, Ne-a scos afară, căci a vrut, Să nimicească ăst popor, Prin mâna Amoriților. Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.” Eu v-am răspuns: „Nu vă speriați Și frică, să nu arătați, Pentru că Domnul Dumnezeu, ‘Naintea voastră, e mereu Și El se va lupta apoi – În țara ‘ceea – pentru voi – Așa cum bine ați văzut, Prin tot ceea ce a făcut, De când a fost al vost’ popor, În țara Egiptenilor. Apoi, de grijă, v-a purtat Când, prin pustie, ați umblat. Va dus, deci, Domnul, prin pustiu, Precum un om, pe al său fiu, Și ați ajuns aici, astfel. Însă, încredere – în El – Voi, niciodată, n-ați avut, Chiar dacă bine L-ați văzut, În fruntea voastră doar, umblând Și loc, pentru popas, cătând. Noaptea-ntr-un foc vă însoțea, Ca drumul să-l puteți vedea, Iar ziua, era ca un nor, Mergând în fața tuturor. Dar Dumnezeu a auzit Cuvintele ce le-ați rostit Și-atuncea, El S-a mâniat, Pe voi – pe toți – și a jurat: „Nici un bărbat din cei pe care Neamul acesta rău îi are, Nu va putea vedea, nicicând, Țara pe care-aveam de gând S-o dau în stăpânirea lor – Cum le-am jurat părinților – Afară de Caleb – cel care, De tată, pe Iefune-l are. Acel bărbat o va vedea Și va putea să intre-n ea, Pentru că am găsit cu cale, Ca lui și-apoi seminței sale, S-o dau, căci a urmat, mereu, Doar căile lui Dumnezeu.” Domnul, precum o știți prea bine, S-a supărat chiar și pe mine Din vina voastră și a zis: „În țara ce vi s-a promis, De-acum, nici tu nu vei putea, S-ajungi ca să pătrunzi în ea. Ascultă dar, ce am să-ți spun: Doar Iosua – fiul lui Nun – Am hotărât că va putea, Pe Israel, să-l ducă-n ea; Pentru că el are menire, Să îi dea țara-n stăpânire.
Deuteronomul 1:1-38 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb. De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa. În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei. După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi, dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând: „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta. Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát! Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!». În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur». Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi sunteți la număr ca stelele cerului. Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis! Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre? Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre! Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›. Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre. Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin! Să nu fiți părtinitori la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!». V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți. Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa. V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat. Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!». Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!». Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib. Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara]. Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună». Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru. Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească. Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác› ». Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei! Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta». Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru, care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând: «Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului». Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea. Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească!
Deuteronomul 1:1-38 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei. Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis: „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: ‘Ați locuit destulă vreme în muntele acesta. Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’ În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și azi sunteți foarte mulți la număr, ca stelele cerului. Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit! Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? Luați din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.’ Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultați pe frații voștri și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea, ca s-o aud.’ Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut. Am plecat din Horeb și am străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cades-Barnea. Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta.’ Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. Ei au plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’ Dar voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: ‘Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii de-ai lui Anac.»’ Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei. Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’ Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. Cu toate acestea, voi n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru, care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat zicând: ‘Niciunul din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’ Domnul S-a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia.