Geneza 50:1-26
Geneza 50:1-26 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Iosif a căzut pe fața tatălui său și a plâns peste el și l-a sărutat. Și Iosif a poruncit servitorilor săi medici să îmbălsămeze pe tatăl său; și medicii l-au îmbălsămat pe Israel. Și patruzeci de zile au fost împlinite pentru el; căci așa sunt împlinite zilele celor ce sunt îmbălsămați; și egiptenii au jelit pentru el șaptezeci de zile. Și când zilele jelirii lui au trecut, Iosif a vorbit casei lui Faraon, spunând: Dacă acum eu am găsit har în ochii voștri, vorbiți, vă rog, în urechile lui Faraon, zicând: Tatăl meu m-a făcut să jur, spunând: Iată, eu mor; în mormântul meu pe care l-am săpat pentru mine în țara lui Canaan, acolo să mă îngropi. De aceea acum, lasă-mă să urc, te rog și să îngrop pe tatăl meu și voi veni înapoi. Și Faraon a spus: Urcă-te și îngroapă pe tatăl tău, așa cum te-a făcut să juri. Și Iosif a urcat să îngroape pe tatăl său; și cu el au urcat toți servitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului, Și toată casa lui Iosif și frații săi și casa tatălui său; doar micuții lor și turmele lor și cirezile lor, le-au lăsat în ținutul Gosen. Și au urcat împreună cu el deopotrivă care și călăreți; și aceasta a fost o mare oștire. Și au venit la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan; și acolo au jelit cu o foarte mare și aprinsă plângere; și a făcut o jelire pentru tatăl său șapte zile. Și când locuitorii țării, canaaniții, au văzut jelirea din aria lui Atad, au spus: Aceasta este o jelire apăsătoare pentru egipteni; pentru aceasta numele ei a fost pus Abelmițraim, care este dincolo de Iordan. Și fiii lui i-au făcut așa cum le-a poruncit; Căci fiii lui l-au purtat în țara lui Canaan și l-au îngropat în peștera din câmpul din Macpela, pe care Avraam a cumpărat-o de la Efron hititul, împreună cu câmpul, care este în față cu Mamre, ca stăpânire a locului de îngropare. Și Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, el și frații săi și toți cei care au urcat cu el ca să îngroape pe tatăl său. Și după ce frații lui Iosif au văzut că tatăl lor era mort, au spus: Iosif poate ne va urî și cu adevărat va cere înapoi de la noi tot răul pe care i l-am făcut. Și au trimis un mesager la Iosif, spunând: Tatăl tău a poruncit înainte ca el să moară, spunând: Așa să îi spuneți lui Iosif: Iartă, te rog, acum, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor; căci ei ți-au făcut rău; și acum, iartă, te rugăm, fărădelegea servitorilor Dumnezeului tatălui tău. Și Iosif a plâns când i-au vorbit. Și frații lui de asemenea au mers și au căzut jos înaintea feței sale și au spus: Iată, noi suntem servitorii tăi. Și Iosif le-a spus: Nu vă temeți, sunt eu în locul lui Dumnezeu? Cât despre voi, ați gândit facere de rău împotriva mea; dar Dumnezeu a plănuit-o pentru bine, ca să facă să se întâmple, așa cum este în această zi, pentru a salva mult popor viu. De aceea acum, nu vă temeți; vă voi hrăni pe voi și pe micuții voștri. Și i-a mângâiat și le-a vorbit binevoitor. Și Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său; și Iosif a trăit o sută zece ani. Și Iosif a văzut copiii lui Efraim din a treia generație; de asemenea copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost crescuți pe genunchii lui Iosif. Și Iosif a spus fraților săi: Eu mor; și Dumnezeu cu adevărat vă va vizita și vă va scoate din această țară, în țara pe care a jurat-o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob. Și Iosif a pus pe copiii lui Israel să îi jure, spunând: Dumnezeu vă va vizita negreșit și veți ridica oasele mele de aici. Și Iosif a murit, fiind în vârstă de o sută zece ani; și l-au îmbălsămat; și a fost pus într-un sicriu în Egipt.
Geneza 50:1-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat. A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns șaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu: ‘Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în țara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’” Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toți bătrânii țării Egiptului, toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ținutul Gosen decât pruncii, oile și boii. Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare și jalnică, și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile. Locuitorii țării, canaaniții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este față în față cu Mamre. Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său. Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: ‘Așa să vorbiți lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. Frații lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” Iosif le-a zis: „Fiți fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile. Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; și fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui. Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici.” Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu în Egipt.
Geneza 50:1-26 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Iosif a căzut pe fața tatălui său, l‑a plâns și l‑a sărutat. Le‑a poruncit slujitorilor lui, doctorilor, să‑l îmbălsămeze pe tatăl său, iar doctorii l‑au îmbălsămat pe Israel. Astfel au trecut patruzeci de zile, căci atât durează zilele îmbălsămării. Și egiptenii l‑au plâns șaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif le‑a zis celor din casa lui Faraon: „Dacă am căpătat trecere în ochii voștri, vorbiți, vă rog, lui Faraon astfel: «Tatăl meu m‑a pus să jur, zicând: ‘Iată, în curând am să mor! Să mă îngropi negreșit în mormântul pe care mi l‑am săpat în țara Canaanului!’ Îngăduie‑mi deci să mă duc să‑l îngrop pe tatăl meu, iar apoi mă voi întoarce.»” Faraon a răspuns: „Du‑te și îngroapă‑ți tatăl, după jurământul pe care te‑a pus să‑l faci!” Iosif s‑a dus ca să‑și îngroape tatăl. Și au mers cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului, toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; au lăsat în ținutul Goșen doar copiii, turmele și cirezile. Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, iar convoiul era foarte mare. Când au ajuns la Aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au plâns cu jale mare și grea, și Iosif a ținut pentru tatăl său un bocet de șapte zile. Locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul de la Aria lui Atad și au zis: „Este mare bocet printre egipteni!” De aceea i s‑a dat acestei arii numele Abel‑Mițraim; ea este dincolo de Iordan. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. L‑au dus în țara Canaanului și l‑au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care‑l cumpărase Avraam de la Efron, hititul, ca loc de înmormântare și care este în fața lui Mamre. După ce l‑a înmormântat pe tatăl său, Iosif s‑a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce veniseră cu el la înmormântarea tatălui său. Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, și‑au zis: „Dacă Iosif ne urăște și ne va întoarce tot răul pe care i l‑am făcut?” Și au trimis să‑i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit astfel înainte de moarte: «Așa să‑i vorbiți lui Iosif: ‘Iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți‑au făcut rău!’» Te rugăm deci, iartă fărădelegea robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns la auzul acestor cuvinte. Apoi frații lui au venit chiar ei, au căzut cu fața la pământ înaintea lui și i‑au zis: „Iată‑ne, suntem robii tăi!” Iosif le‑a zis: „Nu vă temeți! Oare sunt eu în locul lui Dumnezeu? Planul vostru a fost să‑mi faceți rău, dar planul lui Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ce se vede azi: păstrarea în viață a unui popor numeros. Iar acum, nu vă temeți, căci eu vă voi purta de grijă vouă și copiilor voștri.” El i‑a încurajat și le‑a vorbit cu bunătate. Iosif a locuit în Egipt, alături de casa tatălui său; și a trăit o sută zece ani. Iosif i‑a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au născut pe genunchii lui. Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta negreșit și vă va scoate din țara aceasta și vă va duce în țara pe care le‑a jurat‑o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; atunci să luați și oasele mele de aici!” Când Iosif a murit, la vârsta de o sută zece ani, l‑au îmbălsămat și l‑au pus într‑un sarcofag în Egipt.
Geneza 50:1-26 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat. Le-a poruncit doctorilor care erau în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său; și doctorii l-au îmbălsămat pe Israel. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns șaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a vorbit oamenilor din casa lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți-i, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu: «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‘Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în țara Canaan!’ Aș vrea dar să mă sui acolo ca să-l îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.»” Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă-l pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci!” Iosif s-a suit ca să-l îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toți bătrânii țării Egiptului, toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ținutul Gosen decât pruncii, oile și boii. Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare și jalnică, și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile. Locuitorii țării, canaaniții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea i s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la hititul Efron ca moșie de înmormântare și care este față în față cu Mamre. Iosif, după ce l-a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său. Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” Și au trimis să-i spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: «Așa să-i vorbiți lui Iosif: ‘O, iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!’» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. Frații lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” Iosif le-a zis: „Fiți fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri!” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile. Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. Iosif i-a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; și fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui. Iosif le-a zis fraților săi: „Eu am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara pe care a jurat că le-o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici!” Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu în Egipt.
Geneza 50:1-26 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Atunci Iosif s-a prăbușit peste tatăl lui, a plâns și l-a sărutat. Apoi le-a ordonat medicilor care-i slujeau să îl îmbălsămeze pe tatăl lui numit Israel. Aceștia au făcut exact cum le-a cerut el. Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile. Acesta era timpul în care se realiza ea (în Egipt). Iar egiptenii l-au jelit (pe Iacov) șaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor din administrația faraonului: „Dacă am fost agreat de voi, vorbiți-i faraonului (pentru mine) și spuneți-i: «Tatăl meu mi-a cerut să jur că atunci când va muri, îl voi înmormânta în mormântul pe care și l-a săpat în Canaan. Deci permite-mi să mă duc să îmi înmormântez tatăl acolo. Apoi mă voi întoarce.»” Faraonul a răspuns: „Du-te și înmormântează-l pe tatăl tău exact cum te-a pus să juri că vei face!” Iosif s-a dus să își înmormânteze tatăl; și împreună cu el au mers toți egiptenii care erau implicați în slujbe pentru faraon, consilierii lui și toți bătrânii țării. Au mai participat (la înmormântare): familia lui Iosif, frații lui și familia (lărgită a) tatălui lui. Au rămas în Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor. Împreună cu Iosif s-au deplasat (în Canaan) care și călăreți, formând o mulțime foarte mare de oameni. Când au ajuns la platforma lui Atad – aceea care este dincolo de Iordan –, au organizat acolo un mare bocet. Iosif a decis ca acel bocet pentru tatăl lui să dureze șapte zile. Când locuitorii din Canaan au văzut acel bocet din platforma lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet între egipteni!” Așa se explică de ce acel loc a fost numit Abel-Mițraiim. El este dincolo de Iordan. Astfel, fiii lui Iacov i-au respectat dorința, făcând exact cum le ordonase el. Ei l-au dus în Canaan și l-au înmormântat în peștera care era pe terenul numit Mahpela, la estul localității Mamre. Acea peșteră fusese cumpărată de Avraam de la hititul Efron, împreună cu terenul din jurul ei, ca să le folosească pentru înmormântare. După ce l-a înmormântat pe tatăl lui, Iosif s-a întors în Egipt împreună cu frații lui și cu toți cei care veniseră cu el ca să asiste la înmormântare. Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, și-au imaginat că este posibil ca Iosif să îi urască și să se răzbune pentru tot răul pe care i l-au făcut. În consecință, ei au trimis pe cineva să îi spună lui Iosif: „Să știi că înainte să moară, tatăl nostru ne-a ordonat să îți transmitem următorul mesaj: «Iosif, te rog să ierți nedreptatea și păcatul fraților tăi. Da, ei ți-au făcut rău. Dar te rog să ierți faptele rele făcute de slujitorii Dumnezeului tatălui tău!»” Iosif a plâns când a auzit aceste cuvinte. Frații lui au venit, s-au aplecat înaintea lui (până la pământ) și i-au zis: „Suntem sclavii tăi”. Dar Iosif le-a răspuns: „Nu vă temeți! Sunt eu în locul lui Dumnezeu? Chiar dacă voi ați dorit să îmi faceți rău, Dumnezeu a transformat răul în bine, ca să salveze astfel viața unui mare popor. Și exact acest lucru se întâmplă astăzi. Deci să nu vă fie frică! Eu personal mă voi implica să vă asigur hrană pentru voi și pentru copiii voștri!” Apoi i-a încurajat și le-a vorbit cu bunătate. Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia (lărgită a) tatălui lui. El a trăit o sută zece ani. Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir care era fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii lui. Apoi Iosif le-a zis „fraților” lui: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va ajuta și vă va duce din această țară în aceea pe care le-a promis-o cu jurământ lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” Iosif i-a pus pe urmașii lui Israel să jure, zicând: „Când Dumnezeu va acționa în favoarea voastră, să luați (cu voi) oasele mele de aici.” Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un mormânt, în Egipt.
Geneza 50:1-26 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Plângând, Iosif s-a aruncat, Pe Iacov, și l-a sărutat, Udând cu lacrimile lui, Fața-mpietrită-a tatălui. Doctori, apoi, el a chemat. Aceștia l-au îmbălsămat, Pe tatăl său – pe Israel. Au mai trecut, în acest fel – Cu-mbălsămatul – patruzeci De zile. Încă șaptezeci, Au fost numărul zilelor De plâns, al Egiptenilor. Apoi, când fost-a isprăvit Timpul ce este stabilit, Fiind drept zilele de jale, Iosif găsi atunci cu cale, De-a spune slujitorilor Stăpânului său: „Domnilor, De trecere îmi arătați, Pe Faraon să-l înștiințați, Ducând acest cuvânt al meu: „‘Naintea morții – tatăl meu – M-a pus ca să îi jur, zicând: „Simt că muri-voi, în curând. Pe-al Canaanului pământ, Este aflat al meu mormânt. Acolo du-mă – te rog eu – Și pune-mă-n mormântul meu.” Iată, acuma eu voiesc Să plec și să îndeplinesc Dorința tatălui. Apoi, Mă voi întoarce înapoi.” Oameni-au mers și au transmis, Lui Faraon, ceea ce-a zis Iosif, iar el a cuvântat: „Du-te și fă cum ai jurat Tatălui tău. Îngroapă-l dar, În Canaan, și vino iar.” Iosif, atuncea, s-a suit În Canaan. L-au însoțit Slujbașii Faraonului, Cu toți bătrânii casei lui. Cu ei, odată, au venit Bătrânii țării. S-au suit, Cu toți, din a lui Iosif casă, În Canaan. Partea rămasă În țară – deci în urmă-le – Au fost pruncii și turmele. Cu Iosif, călăreți și care Mergeau. Alaiul era mare. Când au ajuns în Canaan, Trecând dincolo de Iordan – În câmpul lui „Atad” chemat – Pe loc, convoiu-acel a stat, Iar Iosif a orânduit, În cinstea celui ce-a murit, Un bocet, care a ținut O săptămână, ne-ntrerupt. Locuitorii Canaaniți Care, atunci, erau găsiți În țarină, întâmplător, „În rândul Egiptenilor, E mare bocet” – au gândit, Iar locu-acela l-au numit „Abel-Mițraim” – pe limba lor, E „Jalea Egiptenilor”. Astfel, fiii au împlinit Ceea ce Iacov a dorit. L-au dus dincolo de Iordan, În țara lui, în Canaan. L-au îngropat în locu-acela, În care-i peștera Macpela – În locul ce-a fost cumpărat, Pentru-a servi de-nmormântat, Evreilor – de Avraam, De la cei din al lui Het neam. Locul acel de-nmormântat, Cu Mamre este-nvecinat. Iosif și frați-l îngropară Pe Iacov, iar apoi plecară – Cu toți cei ce i-au însoțit – Către Egipt, cum a dorit Stăpânul său, când i-a lăsat, În Canaan, de au plecat. După ce Iacov a murit, Frații lui Iosif s-au gândit: „Când Iosif o să-și amintească De fapta noastră mișelească – De felu-n care ne-am purtat – Cu noi, ce se va fi-ntâmplat?! De va lua ură pe noi, Ne va întoarce înapoi, Tot răul ce i l-am făcut, Când, în pustie, l-am vândut.” Atunci, la Iosif, au trimis Oameni care astfel au zis: „Ascultă ceea ce dorea Iacov, pe când încă trăia: „Mergeți la Iosif și-l rugați: „Iartă-i, te rog, pe ai tăi frați – Iartă păcatul săvârșit, Răul ce ți-au pricinuit Robii acești ai Domnului Lui Iacov și-al familiei lui.” Iosif a izbucnit în plâns, Simțind că-n suflet i s-a strâns Amărăciune. I-a chemat Pe frați, iar ei s-au închinat, Spunându-i: „Suntem robii tăi!” Iosif, privind la frații săi, Le-a zis: „Fiți fără teamă! Eu Sunt oare-n loc de Dumnezeu? Eu știu că voi ați încercat Să-mi faceți rău, dar a schimbat, Răul acela, Domnu-n bine, Atunci când m-a trimis pe mine, În țara Egiptenilor, Scăpând de moarte, un popor, Care în mare număr este. Fiți fără teamă! De aceste, Vechi întâmplări, eu am uitat. De griji, acuma, ați scăpat, Pentru că eu vă voi hrăni, În vremea care va veni.” Iosif, astfel, i-a mângâiat Și-n inimi i-a îmbărbătat. Iosif, cu toată casa lui, A stat, în a Egiptului Țară și-acolo-a locuit, Până când moartea i-a venit. O sută zece ani avuse, Când pragul morții, îl trecuse. Copiii cari i s-au născut Lui Efraim, el i-a văzut Pân’ la al treilea neam. Manase Avu un fiu, ce se chemase Machir. Acesta a avut Și el copii. Ei s-au născut Pe brațele bunicului. Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am O rugăminte-acum, la voi: Când vă va duce înapoi Domnul, vă rog să nu uitați, Ca oasele-mi să le luați De-aici. Jurați-mi!” I-au jurat, Iar el – cu sufletu-mpăcat – A închis ochii și-a murit. Pe astă lume-a viețuit, O sută zece ani. Chemară Doctori, care-i îmbălsămară Trupul, iar frații l-au luat Și-ntr-un sicriu l-au așezat Pe Iosif – pe fratele lor – În țara Egiptenilor.
Geneza 50:1-26 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iosíf a căzut pe fața tatălui său, a plâns asupra lui și l-a sărutat. Iosíf le-a poruncit servitorilor lui, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Doctorii l-au îmbălsămat pe Israél. S-au împlinit patruzeci de zile, căci atâtea zile trebuie împlinite pentru îmbălsămare. Egipténii l-au plâns șaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de doliu, Iosíf le-a vorbit oamenilor din casa lui Faraón și le-a zis: „Dacă am aflat har în ochii voștri, vorbiți, vă rog, în auzul lui Faraón, spunând: «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‹Iată, eu mor! În mormântul pe care mi l-am săpat în țara Canaán, acolo să mă îngropi!›. Acum, lasă-mă, te rog, să urc să-l îngrop pe tatăl meu! După aceea mă voi întoarce»”. Faraón i-a spus: „Urcă și îngroapă-l pe tatăl tău, după cum te-a pus să juri!”. Iosíf s-a dus ca să-l îngroape pe tatăl său. Au urcat împreună cu el demnitarii lui Faraón, bătrânii casei lui, toți bătrânii din țara Egiptului, toată casa lui Iosíf, frații săi și casa tatălui său; numai copiii lor, turmele și cirezile lor le-au lăsat în ținutul Goșén. Împreună cu el au urcat care și călăreți, așa încât tabăra era foarte impresionantă. Când au ajuns la Gorén Ha-Atád, care este dincolo de Iordán, l-au jelit acolo cu jale mare și impresionantă. [Iosíf] a ținut pentru tatăl său un bocet de șapte zile. Locuitorii țării, canaaneénii, au văzut bocetul de la Gorén Ha-Atád și au zis: „Acesta este un bocet impresionant pentru egipténi!”. De aceea s-a chemat numele locului aceluia Ábel-Mițráim, care este dincolo de Iordán. Fiii lui [Iacób] au făcut pentru el așa cum le poruncise. Fiii săi l-au dus în țara Canaán și l-au îngropat în peștera din câmpia Macpéla pe care o dobândise Abrahám împreună cu câmpul de la Efrón, hetéul, ca proprietate de mormânt și care este față în față cu Mamré. După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosíf s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei care se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său. Văzând frații lui Iosíf că tatăl lor a murit, au zis: „Cine știe dacă Iosíf nu ne va purta ură și nu ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”. Au poruncit să i se spună lui Iosíf: „Tatăl tău, înainte de moartea sa, a poruncit, zicând: «Așa să-i spuneți lui Iosíf: ‹Acum, iartă, te rog, vina fraților tăi și păcatul lor, pentru că ți-au făcut rău!› ». Acum, iartă, te rog, vina slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!”. Și Iosíf a plâns când ei i-au spus [aceste] cuvinte. Apoi, frații săi au venit ei înșiși și au căzut în fața lui și i-au spus: „Iată-ne, suntem sclavii tăi!”. Dar Iosíf le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu în locul lui Dumnezeu? Voi ați gândit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit asta spre bine, ca să facă ceea ce se împlinește astăzi, să facă să trăiască un popor numeros. Acum, nu vă temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. I-a mângâiat și le-a vorbit la inimă. Iosíf a locuit în Egipt, el și casa tatălui său. Iosíf a trăit o sută zece ani. Iosíf i-a văzut pe fiii lui Efraím până la a treia generație. De asemenea, și pe fiii lui Machír, fiul lui Manáse, care s-au născut pe genunchii lui Iosíf. Iosíf le-a zis fraților săi: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va vizita și vă va face să urcați din țara aceasta în țara pe care a jurat-o lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób”. Și Iosíf i-a pus pe fiii lui Israél să jure, zicând: „Când Dumnezeu vă va vizita, să luați oasele mele de aici!”. Iosíf a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sarcofag în Egipt.
Geneza 50:1-26 Noua Traducere Românească (NTR)
Atunci Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și l-a sărutat. Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi doctori să-l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l-au îmbălsămat pe Israel. După ce s-au împlinit patruzeci de zile – căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare – egiptenii l-au jelit șaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a vorbit celor de la curtea lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit bunăvoință înaintea voastră, vă rog să-i vorbiți lui Faraon astfel: «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‘Iată, eu sunt pe moarte. Să mă înmormântezi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat în țara Canaanului’. De aceea, dă-mi voie, te rog, să mă duc acolo ca să-l înmormântez pe tatăl meu, apoi mă voi întoarce»“. Faraon a zis: „Du-te și înmormântează-l pe tatăl tău, așa cum te-a pus să juri“. Iosif s-a dus să-și înmormânteze tatăl, și împreună cu el au mers toți slujitorii lui Faraon, bătrânii palatului lui și toți bătrânii țării Egiptului, toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Au lăsat în regiunea Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor. Împreună cu el au mers care și călăreți, astfel încât convoiul era foarte mare. Când au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au jelit acolo mult și amarnic. Iosif a ținut o perioadă de bocet de șapte zile pentru tatăl său. Când locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet pentru Egipt“. De aceea acelui loc i s-a pus numele Abel-Mițraim. El se află dincolo de Iordan. Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el așa cum le-a poruncit acesta. Fiii săi l-au dus în țara Canaanului și l-au înmormântat în peștera de pe terenul Mahpela, la est de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o cu tot cu teren de la hititul Efron, ca loc de înmormântare. După ce l-a înmormântat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce merseseră cu el ca să-și înmormânteze tatăl. Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, au zis: „Dacă cumva Iosif ne va dușmăni și ne va întoarce pe deplin tot răul pe care i l-am făcut?“. De aceea au trimis să-i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte de moarte, zicând: «Așa să-i spuneți lui Iosif: ‘O, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!’». Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!“. Iosif a plâns când i-au spus aceste cuvinte. Frații lui au venit, s-au plecat înaintea lui și au zis: ‒ Iată, suntem slujitorii tăi. Iosif le-a răspuns: ‒ Nu vă temeți, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău, dar Dumnezeu a plănuit aceasta spre bine, ca să țină în viață un popor numeros, așa cum face astăzi. Așadar, să nu vă temeți! Eu însumi vă voi asigura hrana, vouă și copiilor voștri. Apoi i-a mângâiat și le-a vorbit pe placul inimii lor. Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său. El a trăit o sută zece ani. Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii săi. Apoi Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va veni sigur la voi și vă va duce din această țară în țara pe care le-a jurat-o lui Avraam, Isaac și Iacov“. Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci osemintele mele de aici“. Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.