Iov 26:7-14
Iov 26:7-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
El întinde nordul peste gol și atârnă pământul de nimic. El leagă apele în norii săi groși și norul nu se rupe sub ele. El ține în ascuns fața tronului său și întinde norul său peste acesta. El a încercuit apele cu legături, până ce ziua și noaptea se sfârșesc. Stâlpii cerului tremură și sunt uimiți la mustrarea lui. El împarte marea cu puterea sa și prin înțelegerea sa el străpunge pe cel mândru. Prin duhul său el a împodobit cerurile; mâna sa a format șarpele strâmb. Iată, acestea sunt părțile căilor lui, dar ce mică este partea auzită despre el? Și tunetul puterii sale cine îl poate înțelege?
Iov 26:7-14 Noua Traducere Românească (NTR)
El întinde nordul asupra golului și atârnă pământul pe nimic. El leagă apele în norii Săi, iar norii nu se rup de greutatea lor. El acoperă fața tronului Său, întinzându-Și norii peste el. El a trasat o boltă peste fața apelor, până la marginea dintre lumină și întuneric. Stâlpii cerurilor se clatină și se înspăimântă la mustrarea Sa. Prin puterea Lui a liniștit marea și prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab. Suflarea Lui înseninează cerurile, mâna Lui străpunge șarpele fugar. Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale și cât de slabă este șoapta pe care o auzim despre El. Dar cine poate înțelege tunetul puterii Sale?“.
Iov 26:7-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
El întinde miazănoaptea asupra golului și spânzură Pământul pe nimic. Leagă apele în norii Săi și norii nu se sparg sub greutatea lor. Acoperă fața scaunului Său de domnie și Își întinde norul peste el. A tras o boltă pe fața apelor, ca hotar între lumină și întuneric. Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la amenințarea Lui. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia. Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge șarpele fugar. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”
Iov 26:7-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
El întinde miazănoaptea asupra golului și spânzură pământul pe nimic. Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor. Acoperă fața scaunului Său de domnie și Își întinde norul peste el. A tras o boltă pe fața apelor, ca hotar între lumină și întuneric. Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la amenințarea Lui. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia. Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge șarpele fugar. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi. Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”
Iov 26:7-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
El desface Nordul peste acel gol și atârnă pământul pe nimic. Dumnezeu leagă apele în nori groși; și ei nu se rup de greutatea lor! El acoperă fața tronului Său, punându-Și norii peste el. Dumnezeu a decis și existența unei zone-limită deasupra apelor, la marginea dintre lumină și întuneric. Stâlpii cerului se clatină și se sperie atunci când El (le) face vreun reproș. Prin forța de care dispune, Dumnezeu a liniștit marea; și a știut să îl anihileze pe Rahab. Suflarea Lui înseninează cerul. Mâna Lui penetrează șarpele care fuge. Acestea sunt doar cele mai nesemnificative aspecte ale modului în care acționează El; și prin intermediul lor ne face să auzim numai o mică adiere. Dar cine poate înțelege tunetul forței Sale?”
Iov 26:7-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
‘Naintea Lui. El a întins Al miazănopții necuprins, Asupra golului și-apoi, Și-a-ntors privirile spre noi: Acest pământ, El l-a luat Și peste hău l-a așezat. Chiar dacă pe nimic el șade, Din locul său nicicând nu cade. El leagă apa ploilor În nori; sub greutatea lor, Norii rezistă – nu se sparg. Acoperă, în al Său larg, Cu nori, scaunu-I de domnie. A tras o boltă – cum se știe – Pe fața apelor. Știm iar, Cum că a stabilit hotar Între lumină și-ntuneric – Le-a despărțit El, Cel Puternic. Se mișcă stâlpii cerului, Speriați de-amenințarea Lui. Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi Cum norii îi îndepărtează Suflarea-I și înseninează Bolta cerească. Mâna Lui Oprește graba șarpelui Fugar, pe care îl străpunge. Iar ceea ce la noi ajunge Din măreția forței Sale, Sunt doar hotare – margini ale Cărărilor lui Dumnezeu – Iar tot ceea ce simțesc eu – Și-asemeni voi – e-o adiere, E doar o mică mângâiere! Deci sub întinsul zărilor, S-asculte al lucrărilor Lui Dumnezeu tunet puternic, Cine-ar putea să fie vrednic?”
Iov 26:7-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Întinde nordul peste abis și atârnă pământul de ceea ce nu este. Leagă apele de norii săi și norul nu se rupe sub ele. Acoperă fața tronului său și-și întinde norul peste el. Trasează o limită pe suprafața apelor, până la extremitatea dintre lumină și întuneric. Coloanele cerului se cutremură și se uimesc la amenințarea lui. Prin puterea lui, tulbură marea, prin pricepere, îl zdrobește pe Raháb. Cu suflarea lui, înseninează cerul și mâna lui străpunge șarpele fugar. Iată, acestea sunt marginile căilor sale! Este un murmur cuvântul pe care-l auzim despre el? Tunetul puterii sale, cine-l poate înțelege?”.