Plângerile 3:1-24
Plângerile 3:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale. El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină. Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua. El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele. El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă. El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime. El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul. De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea. El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările. El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice. El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit. El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată. El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei. Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua. El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin. De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă. Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea. Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit, Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere. Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine. De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță. Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta. DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
Plângerile 3:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Eu sunt bărbatul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei Lui. El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină! Da, El Își îndreaptă toată ziua mâna împotriva mea! Mi-a îmbătrânit atât corpul, cât și pielea. Mi-a zdrobit oasele. M-a asediat și m-a înconjurat cu amărăciune și cu dezastru. M-a făcut să locuiesc în întuneric – asemănător celor care sunt morți de mult timp. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa; și m-a imobilizat în lanțuri grele. Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea. Mi-a blocat drumurile cu pietre cioplite; și mi-a făcut potecile greu accesibile. A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă și ca un leu aflat într-un loc ascuns. Mi-a deviat planurile, m-a sfâșiat și m-a lăsat devastat. Și-a încordat arcul și m-a făcut ținta săgeții Lui. Mi-a străpuns inima cu săgeți din tolba Lui. Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Toată ziua sunt ridiculizat în cântecele lor. Mi-a dat din abundență ierburi amare și m-a săturat cu pelin. Mi-a zdrobit dinții cu pietriș; și m-a culcat în cenușă. Mi-a luat pacea; și astfel am uitat ce înseamnă fericirea. Am zis: „S-a dus energia mea de viață împreună cu tot ce speram de la Iahve!” Îmi amintesc (permanent) de durerea și de rătăcirea mea, de amărăciune și de pelin. Sufletul meu își amintește mereu de ele și se întristează în mine. Dar există în mintea mea ceva care mă face să mai sper: Iahve încă Își mai manifestă bunătatea; și mila Lui nu s-a epuizat. Acestea se înnoiesc în fiecare dimineață! „Admir faptul că Tu ești așa mereu!” Am zis sufletului meu: „Iahve este moștenirea mea. Acesta este motivul pentru care îmi ancorez speranța în El!”
Plângerile 3:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Eu sunt bărbatul care a văzut suferința, sub nuiaua furiei Lui. El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină! Da, El Își întoarce mâna împotriva mea toată ziua! El mi-a îmbătrânit trupul și pielea și mi-a zdrobit oasele. M-a asediat și m-a înconjurat cu otravă și cu nenorocire. M-a făcut să locuiesc în întunecimi, asemenea celor morți demult. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, și m-a pus în lanțuri grele. Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi oprește rugăciunea. Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite și mi-a sucit cărările. A fost pentru mine un urs care stă la pândă, un leu în ascunzișuri. M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat și m-a lăsat pustiit. Și-a încordat arcul și m-a pus să stau țintă pentru săgeata Lui. Mi-a străpuns ființa cu săgeți din tolba Lui. Am ajuns de râs pentru tot poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor. M-a săturat cu ierburi amare și m-a îndestulat cu pelin. Mi-a zdrobit dinții cu pietriș și m-a culcat în cenușă. Mi-a luat pacea și am uitat ce înseamnă binele. Am zis: „Mi-a pierit puterea și speranța pe care o aveam de la DOMNUL!“. Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea, de pelin și de fiere. Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele și se întristează în mine. Dar iată ce-mi vine în minte și ce mă face să mai sper: „Bunătatea DOMNULUI nu s-a sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt. Ele se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este credincioșia Ta!“. „DOMNUL este partea mea de moștenire“, a zis sufletul meu. „De aceea îmi voi pune speranța în El!“.
Plângerile 3:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui. El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină. Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua. Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele. A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere. Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna. M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele. Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea. Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările. Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns. Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit. Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui. În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui. Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei. M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin. Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă. Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea. Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.” Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă! Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine. Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
Plângerile 3:1-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui. El m‑a condus, m‑a mânat în întuneric, și nu în lumină. Da, împotriva mea, iar și iar, Își întoarce mâna în fiecare zi. Mi‑a prăpădit carnea și pielea și mi‑a zdrobit oasele. A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere. M-a așezat în întuneric, ca pe cei morți de mult. M‑a înconjurat cu zid, ca să nu pot ieși; m‑a pus în lanțuri grele. Chiar dacă aș țipa și aș striga după ajutor, El a închis calea rugăciunii mele. Mi‑a îngrădit drumurile cu pietre cioplite și mi‑a strâmbat cărările. Mă pândește ca un urs și ca un leu în locuri dosnice. M‑a abătut din drum, m‑a sfâșiat și m‑a lăsat pradă disperării. Și‑a încordat arcul, m‑a pus țintă și mă ochește cu săgețile Lui. Mi‑a înfipt în rărunchi săgețile din tolba Lui. Am ajuns de râsul tuturor popoarelor, cântecul lor de fiecare zi. M‑a săturat de amărăciune, m‑a îmbătat cu pelin. Mi‑a sfărâmat dinții în pietriș, m‑a călcat în cenușă. Sufletul meu nu mai are parte de fericire și am uitat cum e starea de bine. Și zic: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în DOMNUL.” Adu‑ți aminte de necazul și de pribegia mea, de pelin și de otravă! Sufletul meu își aduce aminte de Tine și cugetă înăuntrul meu. Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătățile DOMNULUI nu s‑au sfârșit și îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este credincioșia Ta! „DOMNUL este partea mea”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
Plângerile 3:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui. El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină. Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua. Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele. A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere. Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna. M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele. Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea. Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările. Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns. Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit. Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui. În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui. Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei. M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin. Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă. Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea. Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.” Gândește-Te la necazul și la suferința mea, la pelin și la otravă! Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine. Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
Plângerile 3:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Eu sunt un om care-a văzut Durerea, căci s-a abătut Asupra mea, nuiaua Lui, Cea a urgiei Domnului. M-a dus, în beznă să mă țină, Să nu am parte de lumină. El, zi de zi, în contra mea, Ale Lui mâini Și le-ntindea. Carne și piele, mi-a lovit, Iar oasele mi le-a zdrobit. În jurul meu, zid a-nălțat Și-n urmă m-a înconjurat Doar cu otravă și cu fiere Și mi-a adus multă durere. Ca morții am ajuns la fel, Căci sunt în beznă dus, de El. Un zid, în jur, mi-a ridicat – Ca să nu scap – și m-a legat În lanțurile cele grele. Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea. Aveam o cale, însă ea Se-nfundă, căci pietre cioplite, Pe ea, au fost îngrămădite, De către El. El mi-a strâmbat Cărările ce le-am urmat. Ca și un urs, ca și un leu, El mă pândește tot mereu, Din locu-n care S-a ascuns. Până la mine a pătruns Și căile mi le-a-ncurcat. În urmă, El S-a aruncat Asupră-mi și m-a pustiit. Țintă, apoi, m-a rânduit, Pentru săgeata ce-a zburat Când arcul Și l-a încordat. Săgețile din tolba Lui Mi-au rupt din carnea trupului Și în rărunchi mi s-au înfipt. De râs sunt și-s batjocorit Mereu, în fața tuturor. În cântece, al meu popor, M-a pus, râzând pe seama mea. Am avut parte de a bea Amărăciuni și-n loc de vin, M-am îmbătat doar cu pelin. Cu pietre, dinții mi-a sfărmat. Cenușă-apoi a presărat, Peste-al meu cap, iar pacea mea, Venit-a-n urmă să mi-o ia. De-atuncea, eu nu mai am știre Despre ce-nseamnă fericire. Am zis: „Puterea mi s-a dus Și-apoi în Domnul Cel de Sus Nu poți să mai nădăjduiești.” „Te rog însă, să Te gândești Că suferință am din plin Și beau otravă și pelin!” De ele, când își amintește, De-ndat’, sufletu-mi se mâhnește. Iată dar, ceea ce gândesc, De pot să mai nădăjduiesc: Știu! Bunătățile pe care, Domnul, în mâna Sa, le are, Nu pot să se fi isprăvit! De-asemenea, nu s-a sfârșit Nici îndurarea Domnului, Căci prin bunăvoința Lui, Se înnoiesc toate, dând viață, În fiecare dimineață. Credincioșia Ta e tare, Vădindu-se nespus de mare!” „Domnul e moștenirea mea, De care, parte, voi avea” – Zice, acum, sufletul meu, Îmbărbătându-se mereu. De-aceea eu nădăjduiesc În El, mereu, și mă-ntăresc.
Plângerile 3:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
alef Eu sunt bărbatul care am văzut suferința sub toiagul furiei sale. M-a condus și m-a făcut să umblu în întuneric, și nu în lumină. Într-adevăr, și-a întors mâna din nou împotriva mea toată ziua. bet Mi-a îmbătrânit carnea și pielea, mi-a zdrobit oasele. A construit împotriva mea, m-a înconjurat cu venin și chin. M-a făcut să stau în locuri întunecoase ca pe cei morți dintotdeauna. ghimel M-a îngrădit cu zid ca să nu pot ieși, mi-a îngreunat lanțurile. Chiar și când strig și cer ajutor, el îmi oprește rugăciunea. Mi-a îngrădit căile cu pietre, mi-a încurcat cărările. dalet Ca un urs care pândește este el pentru mine, ca un leu în locuri ascunse. Căile mele le-a deviat, m-a sfâșiat și m-a devastat. Și-a întins arcul și m-a fixat ca țintă pentru săgeată. he A făcut să pătrundă în rărunchii mei săgețile tolbei sale. Am devenit de batjocură pentru tot poporul meu, refrenul lor toată ziua. M-a săturat cu amărăciune, m-a îmbătat cu pelin. waw Mi-a sfărâmat dinții cu piatra, m-a cufundat în praf. Mi-ai îndepărtat sufletul de pace, m-ai făcut să uit binele. Am zis: „A pierit puterea mea, speranța mea nu mai este în Domnul”. zain Amintește-ți de suferința și de amărăciunea mea, de venin și de pelin! Sufletul meu își amintește și este deprimat în mine. Aceasta îmi revine în inimă, de aceea aștept: het bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările lui nu s-au terminat. Ele se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este fidelitatea ta! Partea mea este Domnul – spune sufletul meu –, de aceea îl aștept.