Matei 27:1-44
Matei 27:1-44 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Când s-a făcut ziuă, toţi marii preoţi şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna procuratorului Ponţiu Pilat. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, când a văzut că Iisus a fost condamnat la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat marilor preoţi si bătrânilor şi a zis: „Am păcătuit, fiindcă am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat. Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în tezaurul Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.” Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui”. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul . Iisus s-a înfăţişat înaintea procuratorului, iar procuratorul L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Iisus, „sunt.” Dar n-a răspuns nimic la învinuirile marilor preoţi şi ale bătrânilor. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” Iisus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că procuratorul se mira foarte mult. De fiecare Paşte, procuratorul avea obiceiul să elibereze poporului un deţinut, pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Iisus, care se numeşte Hristos?” Căci ştia că din invidie Îl dăduseră pe Iisus în mâinile lui. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, soţia sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu acest om drept, fiindcă azi am suferit mult în vis din cauza Lui.” Marii preoţi şi bătrânii au înduplecat poporul să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L omoare. Procuratorul le-a zis: „Pe care dinte cei doi vreţi să vi-l eliberez?” „Pe Baraba!” au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Iisus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!” i-au răspuns cu toţii. Procuratorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!” Când a văzut Pilat că nu izbândeşte nimic, ba încă se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea poporului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă priveşte!” Şi tot poporul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Soldaţii procuratorului L-au dus pe Iisus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor. L-au dezbrăcat de hainele lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Ave, regele iudeilor!” Şi scuipau asupra lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Iisus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii” I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar El gustând, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi. Apoi s-au aşezat şi-L păzeau. Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Iisus, regele iudeilor.” Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga lui. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” Marii preoţi împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, dar pe El Însuşi nu se poate mântui! Dacă este El regele lui Israel, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte, pentru că a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
Matei 27:1-44 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Când a venit dimineața, toți preoții de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, să îl ucidă. Și legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pontius Pilat, guvernatorul. Atunci Iuda, care l-a trădat, când a văzut că a fost condamnat, s-a căit și a adus înapoi cei treizeci de arginți marilor preoți și bătrânilor, Spunând: Am păcătuit prin aceea că am trădat sângele nevinovat. Dar ei au spus: Ce ne pasă nouă? Te privește! Și el aruncând arginții în templu, a plecat; și s-a dus și s-a spânzurat. Dar preoții de seamă au luat arginții și au spus: Nu este legiuit să îi punem în vistierie, pentru că este prețul sângelui. Și au ținut sfat și au cumpărat cu ei câmpul olarului, ca să îngroape pe străini în el. De aceea câmpul acela a fost numit câmpul sângelui, până în ziua de azi. Atunci a fost împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia, spunând: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care cei dintre copiii lui Israel l-au prețuit; Și i-au dat pentru câmpul olarului, așa cum mi-a rânduit mie Domnul. Și Isus a stat în picioare înaintea guvernatorului; și guvernatorul l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Și Isus i-a spus: Tu spui. Și când a fost acuzat de preoții de seamă și bătrâni, nu a răspuns nimic. Atunci Pilat i-a spus: Nu auzi câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta? Și nu i-a răspuns la nicio vorbă; așa că guvernatorul se minuna foarte mult. Și la acea sărbătoare guvernatorul avea obiceiul să elibereze oamenilor un prizonier, pe care îl voiau. Pe atunci aveau un prizonier faimos, numit Baraba. De aceea când erau adunați, Pilat le-a spus: Pe care voiți să vi-l eliberez? Pe Baraba, sau pe Isus, care este numit Cristos? Fiindcă știa că din cauza invidiei l-au predat. Pe când el era așezat pe scaunul de judecată, soția sa a trimis la el, spunând: Să nu ai nimic a face cu acel om drept; fiindcă azi am suferit multe în vis din cauza lui. Dar preoții de seamă și bătrânii au convins mulțimile ca să îl ceară pe Baraba, iar pe Isus să îl nimicească. Guvernatorul a răspuns și le-a zis: Pe care dintre cei doi voiți să vi-l eliberez? Iar ei spuneau: Pe Baraba. Pilat le-a spus: Atunci ce să fac cu Isus, care este numit Cristos? Iar ei toți i-au spus: Să fie crucificat. Iar guvernatorul a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar ei strigau și mai tare, spunând: Să fie crucificat. Când Pilat a văzut că nu poate fi de niciun folos, ci mai degrabă s-a făcut tumult, a luat apă și și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă privește! Atunci tot poporul a răspuns și a zis: Sângele lui fie asupra noastră și asupra copiilor noștri. Atunci le-a eliberat pe Baraba; și după ce l-a biciuit pe Isus, l-a predat să fie crucificat. Atunci soldații guvernatorului l-au luat pe Isus în sala de judecată și au adunat în jurul lui toată ceata de soldați. Și l-au dezbrăcat și i-au pus o robă stacojie. Și după ce au împletit o coroană de spini, au pus-o pe capul lui; și o trestie în mâna lui dreaptă și îngenuncheau în fața lui și își băteau joc de el, spunând: Bucură-te, Împăratul iudeilor. Și scuipând asupra lui, au luat trestia și îl loveau în cap. Și după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de robă și l-au îmbrăcat cu hainele lui și l-au dus să îl crucifice. Și pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon; pe el l-au constrâns să îi ducă crucea. Și când au ajuns la un loc numit Golgota, căruia i se spune Locul Căpățânii, I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere. Și gustând, a refuzat să bea. Și l-au crucificat și și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți; ca să se împlinească ce fusese spus de profetul: Și-au împărțit hainele mele între ei și pe cămașa mea au aruncat sorți. Și șezând, soldații îl vegheau acolo. Și i-au pus deasupra capului său acuzația lui în scris: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Tot atunci au fost crucificați cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga. Și cei ce treceau îl înjurau, clătinând din cap, Și spunând: Tu care distrugi templul și îl zidești în trei zile, salvează-te pe tine însuți. Dacă ești tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce. Și la fel, batjocorindu-l, preoții de seamă, cu scribii și bătrânii, spuneau: Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva. Dacă este el Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce și îl vom crede. S-a încrezut în Dumnezeu; să îl scape acum, dacă îl dorește. Fiindcă a spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. De asemenea tâlharii care erau crucificați împreună cu el, îl ocărau cu aceleași cuvinte.
Matei 27:1-44 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când s‑a făcut dimineață, toți preoții de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să‑L omoare. După ce L‑au legat, L‑au dus și L‑au dat în mâna dregătorului [Ponțiu] Pilat. Atunci, Iuda, cel care L‑a vândut, văzând că Isus a fost osândit, s‑a căit, le‑a înapoiat cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!” „Ce ne pasă nouă? E treaba ta”, i‑au răspuns ei. Iuda a aruncat arginții în Templu, apoi a ieșit, s‑a dus și s‑a spânzurat. Preoții de seamă au luat arginții și au zis: „Nu este îngăduit să‑i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” Și după ce s‑au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului, pentru înmormântarea străinilor. De aceea ogorul acela se numește până astăzi Ogorul Sângelui. Atunci s‑a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: „ Am luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care îl hotărâseră unii dintre fiii lui Israel, și i‑am dat pe Ogorul Olarului, după cum mi‑a poruncit Domnul.” Isus a fost adus înaintea dregătorului, care L‑a întrebat: „Ești tu Regele iudeilor?” „Tu însuți o spui”, i‑a răspuns Isus. Dar la învinuirile preoților de seamă și ale bătrânilor nu a răspuns nimic. Atunci, Pilat I‑a zis: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?” Isus nu i‑a răspuns la niciun cuvânt, așa că dregătorul se mira foarte mult. La fiecare sărbătoare, dregătorul obișnuia să elibereze mulțimii un întemnițat pe care‑l cerea ea. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, pe nume Isus Barabba. Când s‑au adunat, Pilat le‑a zis: „Pe cine vreți să vi‑l eliberez: pe Isus Barabba sau pe Isus numit Hristos?” Căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui. Pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să‑i spună: „Să n‑ai nimic de‑a face cu dreptul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” Însă preoții de seamă și bătrânii au înduplecat mulțimile să‑l ceară pe Barabba, iar pe Isus să‑L dea pieirii. Dregătorul le‑a răspuns: „Pe care dintre cei doi vreți să vi‑l eliberez?” „Pe Barabba”, au răspuns ei. Pilat le‑a zis: „Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i‑au răspuns cu toții. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” Văzând că nu o scoate la capăt, ci mai degrabă se face tulburare, Pilat a luat apă, s‑a spălat pe mâini înaintea mulțimii și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele [dreptului] acestuia. E treaba voastră.” Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” Atunci, Pilat l‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască, L‑a dat să fie răstignit. Soldații dregătorului L‑au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. L‑au dezbrăcat și L‑au acoperit cu o mantie stacojie. Au împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și I‑au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui și își băteau joc de El zicând: „Plecăciune, rege al iudeilor!” Îl scuipau, îi luau trestia și‑L loveau peste cap. După ce și‑au bătut joc de El, L‑au dezbrăcat de mantie, L‑au îmbrăcat în hainele Lui și L‑au dus să‑L răstignească. Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon, pe care l‑au silit să‑I poarte crucea. Când au ajuns la locul numit Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”, I‑au dat să bea vin amestecat cu fiere ; dar când l‑a gustat, n‑a vrut să bea. După ce L‑au răstignit, au împărțit între ei hainele Lui, trăgând la sorți, [ca să se împlinească ce fusese spus prin profet: Și‑au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți ]. Apoi s‑au așezat și‑L păzeau acolo. Și I‑au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, regele iudeilor.” Împreună cu El au mai fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga. Trecătorii Îi aruncau blasfemii, clătinau din cap și ziceau: „Tu, care dărâmi Templul și‑l zidești la loc în trei zile, izbăvește‑te pe tine, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, și coboară de pe cruce!” Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în râs și ziceau: „Pe alții i‑a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi! Este regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! S‑a încrezut în Dumnezeu, să‑l scape acum, dacă găsește plăcere în el. Doar a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” La fel Îl ocărau și tâlharii răstigniți împreună cu El.
Matei 27:1-44 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când s-a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont. Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta!” Iuda a aruncat arginții în Templu și s-a dus de s-a spânzurat. Preoții cei mai de seamă au strâns arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia Țarina Olarului, ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce țarina aceea a fost numită până în ziua de azi „Țarina Sângelui”. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel, și i-au dat pe Țarina Olarului, după cum îmi poruncise Domnul.” Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și ale bătrânilor. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul. La fiecare praznic al Paștelui dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?” Căci știa că din pizmă Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să nu ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui!” Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” Când a văzut Pilat că nu ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Și tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” Atunci Pilat li l-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit. Ostașii dregătorului L-au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!” Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Pe când ieșeau din cetate, l-au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon și l-au silit să-I ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă „Locul Căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” Apoi au șezut jos și-L păzeau. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, dar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură.
Matei 27:1-44 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dimineața devreme, toți liderii preoților și bătrânii poporului au decis organizarea unui consiliu pentru a definitiva planul cu privire la omorârea lui Isus. După ce L-au legat, L-au dus și L-au predat guvernatorului Pilat din Pont. Atunci Iuda, trădătorul, când a constatat că Isus fusese condamnat la moarte, a regretat ce făcuse. Apoi a adus înapoi cele treizeci de monede de argint și le-a dat liderilor preoților și bătrânilor, zicând: „Am păcătuit; pentru că am trădat un Om căruia I se va vărsa sângele fără să fie vinovat!” Ei au răspuns: „Nu ne interesează. Este propria ta decizie!” Iuda a aruncat aceste monede de argint în templu și apoi s-a spânzurat. Liderii preoților au adunat banii de argint și au zis: „Nu ne putem permite să îi punem în cutia cu donații pentru templu, pentru că reprezintă contravaloarea unei vieți omenești…” După ce s-au consultat, au cumpărat cu acei bani „Grădina Olarului”, pentru a fi folosită ca cimitir pentru înmormântarea celor care nu erau evrei. Acest fapt a făcut ca acea grădină să se numească până astăzi „Grădina sângelui”. Astfel s-a întâmplat exact cum a fost prezis prin intermediul profetului Ieremia, care zisese: „Au luat cele treizeci de monede de argint – suma evaluării făcute de poporul Israel – și le-au folosit pentru (a cumpăra) «Grădina Olarului», cum îmi spusese Iahve.” Isus a fost prezentat în fața guvernatorului. Acesta L-a întrebat: „Ești Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da! Sunt!” Dar nu a răspuns nimic la acuzațiile liderilor preoților și ale bătrânilor. Atunci Pilat I-a zis: „Nu auzi de câte lucruri Te acuză ei?” Isus nu a mai pronunțat ca răspuns nici măcar un cuvânt. Acest fapt l-a făcut pe guvernator să rămână foarte surprins. La fiecare sărbătorire a Paștelor, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut – cel pe care îl doreau oamenii din societatea iudaică. Atunci exista în închisoare un deținut notoriu numit Baraba. În timp ce erau ei adunați, Pilat le-a zis: „Pe care doriți să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Isus care Se numește (și) Cristos?” El știa că Isus îi fusese predat din invidia celor care i L-au adus. În timp ce stătea pe scaunul de judecător, Pilat a primit un mesaj de la soția lui, care îi spunea: „Să nu te implici deloc în acest caz. Ține cont de faptul că ai de-a face cu un om corect; și din cauza Lui, noaptea trecută, am avut un coșmar în vis.” Liderii preoților și bătrânii (evreilor) au convins mulțimea de oameni să ceară eliberarea lui Baraba și omorârea lui Isus. Guvernatorul a vorbit, zicând: „Pe care dintre cei doi vreți să îl pun în libertate?” Ei au răspuns: „Pe Baraba!” Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus care Se numește (și) Cristos?” Ei au răspuns: „Să fie crucificat!” Guvernatorul a zis: „Dar ce rău a comis?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie crucificat!” Când a constatat că nu se rezolvă nimic și că agitația crește, Pilat a luat apă, și-a spălat mâinile în public și a zis: „Eu sunt nevinovat în legătură cu omorârea acestui om corect! Este problema voastră, pentru care vă asumați răspunderea.” Atunci au strigat toți: „Acceptăm ca noi și copiii noștri să fim responsabili de vărsarea sângelui Lui!” Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba; iar pe Isus L-a predat ca să fie crucificat, după ce a ordonat să fie bătut cu nuiele. Soldații guvernatorului au adus pe Isus în sala de judecată și s-au adunat în jurul Lui. L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină roșie. Au împletit o coroană de spini pe care I-au pus-o pe cap; apoi I-au pus o trestie în mâna dreaptă, îngenuncheau înaintea lui, Îl ridiculizau și ziceau: „Să trăiești, Regele iudeilor!” Scuipau spre El, Îi luau trestia și Îl loveau cu ea în cap. După ce și-au bătut joc de El în acest mod, L-au dezbrăcat de haina roșie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus la locul de execuție prin crucificare. În timp ce ieșeau din oraș, au întâlnit pe un om din Cirena care se numea Simon; și l-au obligat să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns într-un loc numit „Golgota” care înseamnă „Locul craniului”, I-au dat să bea vin amestecat cu pelin; dar după ce a gustat, a refuzat să îl bea. După ce L-au crucificat, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți. Astfel s-a întâmplat exact ce fusese anunțat prin intermediul profetului care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei; și au tras la sorți pentru cămașa Mea.” Apoi au stat jos și Îl păzeau. Deasupra capului, I-au scris vina: „Acesta este Isus, Regele iudeilor”. Împreună cu El au (mai) fost crucificați doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Cei care treceau și priveau ce se întâmpla, Îl ridiculizau, dădeau din cap și ziceau: „Tu care (ai zis că) strici Templul și că îl reconstruiești în trei zile, salvează-Te (mai întâi) pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” Liderii preoților împreună cu scribii și cu bătrânii, Îl ridiculizau și ei, zicând: „Pe alții «i-a salvat»; dar pe Sine nu Se poate salva! Dacă este Regele Israelului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu?! Să Îl scape acum Dumnezeu, dacă Îl iubește! Pentru că a pretins că este Fiul lui Dumnezeu!” Tâlharii care erau crucificați împreună cu El, Îl insultau în mod asemănător.
Matei 27:1-44 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
De ziuă, când s-a luminat, Grabnic, s-au strâns, să țină sfat, Bătrânii și marii preoți, Voind să hotărască toți, Pedeapsa Lui Iisus, pe care Să i-o aplice. Să-l omoare, Au hotărât, în al lor sfat. După aceea, L-au legat Și la Pilat din Pont, L-au dus. „El să Îl judece!” – și-au spus. Iuda – cel care L-a vândut – Când, că la moarte, a văzut Că, pe Iisus, L-au osândit, Speriat, amarnic s-a căit, Grăbindu-se să dea, apoi, Arginții – cei treizeci – ‘napoi, Acelora ce l-au plătit. Le-a spus dar: „Am păcătuit, Căci sângele nevinovat, Eu L-am vândut!” Ei s-au uitat, La Iuda, batjocoritor. Râzând, i-au spus zeflemitor: „Ce ne spui nouă? Treaba ta! Pleacă, și-n cale, nu ne sta!” În Templu-arginți-a aruncat Iuda, și-apoi s-a spânzurat. Strângând argintul risipit, Preoți-au zis: „Îngăduit Nu e – argintul ce se strânge, Pentru că este preț de sânge – În visteria Templului, Să-l așezăm.” Cu prețul lui – După ce-ntâi s-au sfătuit – O țarină au dobândit. Ea-i „Țarina olarilor”; Drept cimitir, străinilor, De-atunci, ea este folosită. Doar denumirea-nlocuită – Din „Țarina olarului”, I-au zis „Țarina sângelui” – I-a fost, iar noul nume dat, Până acuma, s-a păstrat. În felu-acesta s-a-mplinit, Ce Ieremia a vestit, Despre ceea ce s-a-ntâmplat: „Treizeci de-arginți, ei au luat, Drept prețul Celui prețuit, Cu care fost-a cântărit, De unii fii din Israel; Au cumpărat, apoi, cu el Un loc – cel al „olarului” – După porunca Domnului.” Iisus a fost înfățișat, Apoi, în fața lui Pilat. Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus. Apoi, tăcu. N-a ripostat, Când preoții L-au acuzat. „Tu n-auzi, oare, ce vorbesc, Și cât de mult Te-nvinuiesc?” – L-a întrebat Pilat. Iisus, Nici un cuvânt, însă, n-a spus, Iar dregătorul s-a mirat, Ne-nțelegând ce s-a-ntâmplat. Când Paștele se prăznuia, Mai marele obișnuia A slobozi, norodului, Un condamnat, pe voia lui. În vremea ‘ceea, s-a-ntâmplat, A fi Baraba-ntemnițat. Atunci, când preoți-au venit, La dregător, el a dorit Să înțeleagă ce voiau: „Vreți, pe Baraba, să vi-l dau?” – I-a întrebat – „ori pe Iisus, Cărui Hristos I s-a mai spus?” Să-L izbăvească-ar fi dorit, Văzând cât e de pizmuit Iisus, de către cărturari, Bătrâni și preoții cei mari; Știa că din astă pricină I-a fost adus, fără vreo vină. Pe scaunul de judecată, Ședea Pilat, iar sala toată, De-acuzatorii lui Iisus, Era ticsită. Un rob, pus De soața lui Pilat, grăbit, Intră în sală și șoptit – După ce la Pilat s-a dus – Aste cuvinte i le-a spus: „Soția ta așa a zis: „Iată că am avut un vis Și foarte mult m-am frământat! Să n-ai, cu-Acel nevinovat, Nimic de-a face, căci mi-e teamă!” Dar preoții cei mai de seamă, Noroadele-au înduplecat, Să ceară-a fi eliberat Baraba, de la închisoare, Iar pe Iisus, să Îl omoare. Pilat luă cuvântu-apoi: „Pe care vreți, din ăștia doi, Să-l slobozesc?” – a întrebat. „Vrem pe Baraba!” – a strigat Norodul, iar Pilat a spus: „Dar cu Hristosul – cu Iisus – Ce vreți să fac? Cum v-ați gândit?” „Iisus să fie răstignit!” – Răspunseră. Din nou, Pilat, „Ce va făcut?” – i-a întrebat. Gloata, mai tare, a răcnit: „Iisus să fie răstignit!” Când a văzut că nu mai poate Să-i liniștească, și că toate Eforturile întreprinse De el, de gloată-au fost respinse, Pilat, apă-ntr-un vas, a pus Și-a spălat mâinile și-a spus: „Acum, eu sunt nevinovat Și n-am să pot fi acuzat, De sângele neprihănit, Al Celui care, răstignit, Cereți să fie. Treaba voastră!” Gloata strigă: „Asupra noastră, Și peste pruncii ce-i avem, Să cadă sângele Lui, vrem!” Astfel, a fost eliberat Baraba, de către Pilat, Iar pe Iisus L-au biciuit, ‘Nainte de-a fi răstignit. Ostașii dregătorului, În curțile pretorului – Din temniță, când L-au adus – Îl așezară pe Iisus. De straie, ei L-au dezbrăcat, Și-apoi L-au pus de-a îmbrăcat O haină stacojie. Când, Sfârșit-au, le-a trecut prin gând, Să-I împletească o cunună, De spini, pe cap ca să I-o pună. O trestie a fost adusă Și-n mâna dreaptă I-a fost pusă. Apoi, s-au închinat pe rând, Cu toți, în fața Lui. Râzând, Soldații Îl batjocoreau Și, rând pe rând, Îi repetau: „Cu plecăciune ne-nchinăm, În fața Ta, și Te-ascultăm, Evlavioși, mare-mpărat, Peste Iudei înscăunat!” Apoi, în față Îl scuipau, Și-n cap, cu trestia-L loveau. Sfârșind sinistra comedie, I-au luat haina stacojie, I-au dat straiele înapoi, L-au îmbrăcat din nou, și-apoi, Când totul a fost pregătit, L-au dus să fie răstignit. Iisus era cu crucea-n spate, Când, la ieșirea din cetate, Pe drum, un om au întâlnit, Pe care-ostașii l-au oprit. Acel om, Simon, se numea Și în Cirene locuia. Iisus, fiind foarte slăbit, Simon a fost, atunci, silit De către ceata de soldați, Să-I ducă crucea, căci aflați Erau pe firul drumului, Ce suie coasta dealului Chemat Golgota – tălmăcit, „Al căpățânii”, e numit. Ostași-ajunși în acel loc, I-au dat – să-și bată, de El, joc – Vinul, cu fiere-amestecat. Iisus, însă, când l-a gustat, Nu a voit să îl mai bea, Deși setea Îl chinuia. Apoi, bătut și huiduit, De cei care L-au însoțit, Iisus porni să urce dealul, Să-și bea până la fund pocalul De umilință și amar, Pășind pe-al Golgotei calvar. Pe culme-a fost crucificat, Iar hainele I le-au luat. Trăgând la sorți, le-au împărțit, Spre-a împlini ce-a fost vestit Printr-un proroc. Vorbind de ele, „Și-au împărțit hainele Mele” – Spusese el – „cămașa Mea, Sorți-au decis cui să se dea.” Sfârșind hainele-I de-mpărțit, Soldați-au stat și L-au păzit. Deasupra crucii lui Iisus, O însemnare, ei au pus, Pe ea fiindu-I scrijelită Vina care I-a fost găsită. Noroadele ce-n deal s-au dus, Puteau citi scrisul: „Iisus, Împărat al Iudeilor”. Pe dealul căpățânilor, Lângă Iisus, au răstignit Și doi tâlhari. I-au potrivit, Pe unu-n dreapta lui Iisus, Iar altu-n stânga Lui l-au pus. Toți trecătorii Îl priveau, Dădeau din cap și îi spuneau, Râzându-I batjocoritor: „Ești Regele Iudeilor! Tu, care-ai spus că Templu-l strici, Dar în trei zile, îl ridici, Acum, ai face foarte bine, Ca să Te mântui și pe Tine! De ești Fiul lui Dumnezeu, Deloc n-are să-Ți fie greu, Ca, de pe cruce, să cobori – Noi credem, iar Tu n-ai să mori!” La fel, și preoții cei mari – Cu-ai lor bătrâni și cărturari – Își băteau joc de El, zicând: „Pe mulți i-ai mântuit, dar când, Chiar El trebuie mântuit, Iată-L, nu poate! Negreșit, De-i Împărat în Israel, Pogoare-Se, și-om crede-n El! În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!” Chiar și tâlharii, condamnați Atuncea, și crucificați – Deși, asemeni Lui, răbdau – Doar în batjocură-I vorbeau.
Matei 27:1-44 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iar când s-a făcut dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte. Și, legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pilát, guvernatorul. Atunci Iúda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remușcare, a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți, spunând: „Am păcătuit, vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne privește? Tu vei vedea!”. Și aruncând arginții în templu, a plecat și s-a spânzurat. Iar arhiereii, luând arginții, au zis: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt prețul sângelui”. Iar ei, ținând consiliu, au cumpărat cu [arginții] Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. De aceea se numește ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremía profetul, care zice: «Și au luat treizeci de arginți, prețul celui vândut, care a fost stabilitde fiii lui Israél și i-au dat pe Ogorul Olarului, așa cum îmi poruncise Domnul». Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând: „Tu ești regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „Tu o spui”. Și, în timp ce era acuzat de arhierei și de bătrâni, nu răspundea nimic. Atunci i-a zis Pilát: „Nu auzi câte mărturisesc împotriva ta?”. Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult. La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut pentru popor, pe care îl voiau ei. Pe atunci aveau un deținut vestit, numit Barába. Deci, adunându-se ei, Pilát le-a zis: „Pe cine vreți să vi-l eliberez: pe Barába sau pe Isus care se numește Cristos?”. Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. Și, în timp ce ședea la judecată, soția lui i-a trimis vorbă: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!”. Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barába, iar pe Isus să-l dea la moarte. Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?”. I-au răspuns: „Pe Barába!”. Pilát le-a zis: „Așadar, ce să fac cu Isus care se numește Cristos?”. Au zis toți: „Să fie răstignit!”. El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?”. Ei însă strigau și mai tare: „Să fie răstignit!”. Văzând Pilát că nu folosește la nimic, dimpotrivă, agitația devenea tot mai mare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veți vedea!”. Tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”. Atunci li l-a eliberat pe Barába, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit. Atunci, soldații guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul lui toată cohorta și, după ce l-au dezbrăcat, l‑au acoperit cu o mantie purpurie. Împletind o coroană de spini, i‑au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie și, îngenunchind înaintea lui, își băteau joc de el, spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!”. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia și-l loveau peste cap. După ce și-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie și l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească. În timp ce ieșeau, au găsit un om din Ciréne cu numele de Símon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea. Ajungând la locul numit Gólgota, care înseamnă locul Craniului, i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea. După ce l-au răstignit, au împărțit hainele lui aruncând zarurile; apoi, așezându-se, au rămas acolo să-l păzească. Au pus deasupra capului său cauza [condamnării], scrisă [astfel]: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga. Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap și spunând: „Tu, care dărâmi templul și-l construiești în trei zile, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”. La fel și arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii și cu bătrânii și spuneau: „Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israélului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l salveze acum dacă îl iubește! Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”. Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu el îl insultau.
Matei 27:1-44 Noua Traducere Românească (NTR)
Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul. Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți la conducătorii preoților și la bătrâni, zicând: ‒ Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat! Ei i-au răspuns: ‒ Ce ne pasă nouă? Treaba ta! Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat. Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie, pentru că sunt preț de sânge“. Și, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei terenul olarului, ca loc de înmormântare pentru străini. Iată de ce terenul acela a fost numit „Terenul Sângelui“ până în ziua de azi. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui prețuit, la care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel, și i-au dat pe terenul olarului, așa cum mi-a poruncit Domnul“. Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat, zicând: ‒ Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus a zis: ‒ Tu o spui! Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic. Atunci Pilat I-a zis: ‒ Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei? Dar Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit. Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un deținut pe care-l voiau ei. La acea vreme aveau un deținut vestit, numit Isus Barabba. Așadar, după ce s-a adunat mulțimea, Pilat i-a întrebat: ‒ Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos? Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui. În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“. Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât. Guvernatorul a răspuns, zicându-le: ‒ Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez? Ei au zis: ‒ Pe Barabba! Pilat a zis: ‒ Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos? Ei au răspuns cu toții: ‒ Să fie răstignit! El i-a întrebat: ‒ Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau și mai tare: ‒ Să fie răstignit! Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând: ‒ Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră! Și tot poporul, răspunzând, i-a zis: ‒ Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri! Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit. Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie roșie, au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap. După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea. După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“. Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui. Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!“. Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“. La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.
Matei 27:1-44 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când s-a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont. Atunci, Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat arginții în Templu și s-a dus de s-a spânzurat. Preoții cei mai de seamă au strâns arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Țarina olarului”, ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce țarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Țarina sângelui”. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel, și i-au dat pe ‘Țarina olarului’, după cum îmi poruncise Domnul.” Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor. Atunci, Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul. La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să slobozească norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?” Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Și tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” Atunci, Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” Apoi au șezut jos și-L păzeau. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’” Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură.