Romani 14:19-23 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Așadar să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră. Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine. Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare e păcat.

Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și consolidarea reciprocă. Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce ceva care l-ar face pe altul să cadă. Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l-ar face pe fratele tău să cadă, să păcătuiască sau să slăbească în credință. Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o între tine și Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce consideră că este bine! Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.

Deci scopul nostru să fie acela de a promova lucrurile care aduc pacea și care determină edificarea noastră (spirituală). Astfel, prin decizia noastră cu privire la ce mâncăm, să nu distrugem ce a făcut Dumnezeu (în viața altor oameni). Deși toate alimentele sunt bune de consumat, este rău să mănânci ceva care îl determină pe altul „să cadă”! (În aceste circumstanțe,) este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic din tot ce ar putea face pe fratele tău „să cadă” (în situația de a comite păcat)! Păstrează convingerea ta personală și pune-o în aplicare (mâncând orice) atunci când nu te vede nimeni cu excepția lui Dumnezeu. Cine reușește astfel să nu se condamne singur în timp ce face un lucru bun, este un om fericit! Dar acela care nu are certitudinea că face un lucru bun, se simte condamnat atunci când mănâncă (și carne), pentru că el nu procedează astfel din convingere. Orice decizie care este luată fără să existe convingerea că ea reprezintă un lucru bun, înseamnă (pentru acel om) comiterea unui păcat.

Așadar, să urmărim cele ale păcii și cele ale edificării unuia de către altul. Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza mâncării. Într-adevăr, toate lucrurile sunt pure; dar este rău pentru acel om care mănâncă spre poticnire. Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să nu faci ceva prin care fratele tău se împiedică, sau este poticnit, sau este făcut slab. Ai credință? Să o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă pe sine însuși în acel lucru pe care îl permite. Iar cel ce se îndoiește, dacă mănâncă, este damnat, pentru că nu mănâncă din credință; fiindcă orice nu este din credință este păcat.

Așadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea și ne zidesc unii pe alții. Să nu nimicești lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Într-adevăr, toate sunt curate; dar este rău când un om, din pricina unui prilej de cădere, ajunge să mănânce din ele. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice l-ar face pe fratele tău să cadă. Încredințarea pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur prin ceea ce încuviințează! Dar cine are îndoieli, și totuși mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.

Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și la zidirea noastră. Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși, a mânca din ele când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere este rău. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. Încredințarea pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine! Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare e păcat.

De aceea, să căutăm ceea ce aduce pacea şi să ne încurajăm unul pe altul. Nu strica din cauza unei mâncări lucrarea lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău ca prin mâncare să împingi pe cineva la cădere. Este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte. Credinţa pe care o ai să o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se acuză pe sine în alegerile sale. Iar cel ce se îndoieşte şi totuşi mănâncă este condamnat, pentru că nu o face din credinţă. Iar tot ce nu este din credinţă este păcat.

Deci să urmărim ceea ce este spre pacea și edificarea reciprocă! Să nu distrugi lucrarea lui Dumnezeu pentru mâncare! Ce-i drept, toate sunt curate, dar devin un rău pentru omul care, mâncând, [dă ocazie de] poticnire. Este mai bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să eviți orice lucru pentru care fratele tău se scandalizează. Credința pe care o ai păstreaz-o pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu! Fericit este cel care nu se judecă pe sine în ceea ce discerne! Dar cine se îndoiește dacă mănâncă este condamnat, pentru că nu este de bună-credință, și tot ceea ce nu [vine] din credință este păcat.

Așadar, voi să încercați, Neîncetat, ca să umblați, Doar după lucrurile care Dau pacea, cu îndestulare, Și care au să se vădească Precum că pot să ne zidească. Nu nimici – te rog dar, eu – Un lucru al lui Dumnezeu, Pentru acea simplă mâncare! La drept vorbind – știu – fiecare Din aste lucruri, sunt curate. Totuși, atuncea când un frate, Văzându-mă că am mâncat Din ele, s-a împiedicat, Acestea – pentru a lui fire – Prilej vor fi, de poticnire. În mijloc de cădere are Să se prefacă-acea mâncare, Și-atuncea – pentru frate’ tău – Aceasta este ceva rău. E bine, carne – dacă vrei – Să nu mănânci, și să nu bei Nici vinuri, ci să te ferești Și, ne-ncetat, să te păzești De orice lucru care, rău, Este văzut, de frate’ tău, Fiind prilej de poticnire, Sau de cădere, ori slăbire. Încredințarea ta, să știi, Doar pentru tine, să o ții, Ca să ți-o știe Dumnezeu. Ferice zic, va fi, mereu, De-acel cari nu se osândește În ceea ce „bine” găsește. Însă, cel care s-a-ndoit – Și a mâncat – e osândit, Căci el, nu din încredințare, Mănâncă, din acea mâncare. Vă spun dar, să se știe bine, Că tot ceea ce nu ne vine Dintr-o încredere, luat Are să fie, drept păcat.”