Siguranța mântuirii Mostră

Posibilitatea teologică

Odată mântuit, pentru totdeauna mântuit. Este oare posibil acest lucru? Care sunt factorii implicați în această doctrină a siguranței veșnice? Odată ce eliminăm excesul care obturează această doctrină, rămân doar doi factori: păcatul omului și generozitatea lui Dumnezeu / ce ne dă Dumnezeu/ provizia Domnului. 

Păcatul omului îl desparte pe acesta de Dumnezeu. Ca omul să scape de iad, Dumnezeu trebuie să compenseze cumva pentru a plăti pedeapsa pentru păcatul omului. În mod clar, moartea lui Hristos pe cruce este plata pentru tot păcatul omului, oferită de către Dumnezeu. Chestiunea siguranței veșnice depinde de faptul dacă această dăruință plătește pentru tot păcatul omului. În acest moment, cei ce sunt împotriva ideii de siguranță veșnică, fac confuzii asupra problemei deoarece ei împart păcatul în categorii: trecut și viitor, rău și foarte rău, mărturisit și nemărturisit. E ca și cum ai încerca să împarți un baril de petrol negru în șase compartimente. Chiar dacă procedăm astfel, uleiul din fiecare compartiment este încă negru și este încă ulei. Majoritatea celor care cred că un creștin își poate pierde mântuirea nu cred că purtarea de grijă a lui Dumnezeu acoperă toate păcatele. Dacă siguranța veșnică este o posibilitate teologică, atunci moartea lui Hristos trebuie să fie suficient de puternică pentru a arde întregul butoi de păcat, nu doar două sau trei compartimente. Darul lui Dumnezeu trebuie să plătească datoriile acumulate de toate păcatele noastre, indiferent de timpul păcatului, gradul de severitate al păcatului sau de mărturisirea păcatului. În Evrei 10, Duhul Sfânt compară jertfa boilor și țapilor cu jertfa Fiului lui Dumnezeu. O dată pe an, oamenii trebuiau să se întoarcă la Ierusalim pentru a oferi o altă jertfă pentru păcatele lor din anul precedent, plecând apoi cu un cazier curat. Întrucât jertfa lor nu a avut de-a face cu păcatele viitoare, ei au trebuit să continue sacrificarea în fiecare an. Dar sacrificiul lui Isus a pus capăt acestei nevoi. Cuvântul lui Dumnezeu spune că ceea ce nu a fost posibil prin jertfa boilor și țapilor a fost posibil prin jertfa Mielului lui Dumnezeu. 

Trei cuvinte grecești accentuează această posibilitate. Primul cuvânt este ephapax care înseamnă „o dată pentru totdeauna". Este menționat în Noul Testament referindu-se la moartea lui Hristos ca plată pentru păcatele noastre. Al doilea cuvânt este diēnekes care înseamnă „pentru totdeauna" și „veșnic". Era folosit pentru a spune că jertfa lui Hristos a fost cea bună / completă pentru totdeauna. Ultimul cuvânt grecesc este perielein care se traduce „a lua". Este folosit pentru a arunca ancorele care țin o corabie înapoi și pentru a îndepărta lațul de la gâtul unui om. Păcatul omului a devenit un laț de spânzurătoare în jurul gâtului său, dar moartea lui Hristos a îndepărtat lațul o dată pentru totdeauna. 

Siguranța veșnică nu este doar o posibilitate teologică; este o realitate. Evrei 10 arată clar că purtarea de grijă a / darul lui Dumnezeu a șters complet și a distrus toate păcatele noastre o dată pentru totdeauna. Moartea lui Hristos a acoperit suficient și eficient păcatele credincioșilor de la Adam la Hristos și de la Hristos până astăzi.