Siguranța mântuirii Mostră

  Răsplată și har

Cu toții auzim despre oameni care au toate dovezile renașterii spirituale / nașterii din nou, cu excepția unui obicei care pare să persiste an de an. Nu este această persoană creștină? Își va pierde ea mântuirea? Să nu sugerăm nici unul. De fapt, cuvântul „moștenire” este un indiciu că pasajul este folosit pentru ucenicie. Luca 14 contrastează frumos cu darul gratuit al mântuirii și prețul mare al uceniciei. Hristos îi încurajează pe oameni să accepte invitația la o masă gratuită la cina mântuirii. Cu toate acestea, El avertizează cu asprime împotriva pornirii pe un drum al uceniciei fără a socoti costurile posibile ale prietenilor, familiei, averilor sau chiar a propriei vieți. El ar prefera să nu pornim pe acest drum dacă nu intenționăm să-l terminăm. 

Cu toate acestea, răsplata uceniciei este mare. Cuvântul lui Dumnezeu are multe pasaje despre moștenirea noastră. După ce suntem creștini, moștenirea noastră este dată pe baza faptelor noastre. 

Pasajele care ne avertizează cu privire la pierderea moștenirii noastre nu se referă la pierderea mântuirii; mai degrabă ele se referă la pierderea recompenselor pe care de altfel le-am primi pentru lucrările noastre în Domnul nostru Iisus Hristos.

Multe dintre pasajele biblice despre siguranța veșnică sunt înțelese greșit din cauza lipsei de a discerne dacă avertismentul va fi realizat în timp sau în eternitate. Cartea „Evrei” conține astfel de pasaje; totuși, în fiecare caz, judecata pentru necredincioșie va fi îndeplinită în timp. În fiecare caz, avertismentul este despre o judecată temporală care va veni în timp ce oamenii sunt încă pe pământ. Raiul sau viața veșnică nu intră niciodată în discuție. 

Harul este ieftin doar pentru noi. Nu ne costă nimic. Cu toate acestea, l-a costat pe Dumnezeu totul – viața Lui. Mai mult decât atât, în timp ce un creștin poate trăi, teoretic, în orice fel dorește, am văzut că o viață nesfântă pierde viața din belșug pe care Hristos o oferă pe pământ, precum și recompensele pe care El le oferă în ceruri. 

Apostolul Pavel compară două planuri ale vieții. Să trăiești sub har este viața pe planul superior. A trăi viața creștină sub lege, așa cum încercau să facă Galatenii, este viața pe planul inferior. În esență, un astfel de creștin a căzut din planul superior în cel inferior. El a decăzut din har.