O viață deplin predatăMostră

Marți

Citește: Luca 2:36-40

SORA: Luca 2:37-38

„Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. A venit și ea în același ceas și a început să laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului.“

Devoțional

Care este cea mai lungă perioadă de timp pentru care v-ați angajat în ceva? Studiile arată că majoritatea oamenilor care își propun să facă ceva nou la începutul anului nu se țin de acel lucru decât cel mult 30 de zile. Chiar și cele mai bune intenții ale noastre, cum ar fi să petrecem mai mult timp studiind Cuvântul lui Dumnezeu, să ne alăturăm unui studiu biblic sau să ne dedicăm rugăciunii, merg adesea bine timp de câteva săptămâni, până când viața ne întrerupe, programele se aglomerează, se schimbă anotimpurile, membrii familiei se îmbolnăvesc sau pur și simplu uităm.

Timp de optzeci și patru de ani, Ana a stat la Templu, închinându-se Domnului. La aproximativ 105 ani, ea continua să se roage zi și noapte. În timp ce alte văduve ar fi încercat să își găsească un nou soț sau să se mute la o rudă, Ana a ales să își dedice întreaga viață lui Dumnezeu. Ea a dezvoltat o relație atât de profundă cu Domnul prin timpul petrecut în rugăciune, încât știa exact cine este Isus atunci când Maria și Iosif L-au adus în Templu. Cu îndrăzneală, ea a declarat bărbaților și femeilor din Templu că aceasta era speranța pe care o așteptau! Acesta era Hristosul, Mesia!

Rugăciunea este invitația noastră de a comunica cu Dumnezeu, dar nu este o conversație cu sens unic. Da, Dumnezeu vrea să te audă. El te cunoaște și îi pasă de tine. Dar rugăciunea este, de asemenea, o oportunitate de a te apropia de Dumnezeu și de a afla mai multe despre cine este El. Relația Anei cu Dumnezeu a devenit atât de intimă pentru că și-a dedicat viața cunoașterii Lui. Dumnezeu i-a dezvăluit planul Său Anei într-un mod foarte special. Deși poate că nu ne oferă același tip de revelație, El ne vorbește prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt. Cu cât petrecem mai mult timp în rugăciune, în închinare și citind Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât Îl cunoaștem mai bine.

Ca orice abilitate pe care dorim să o stăpânim, rugăciunea necesită practică. Este nevoie de răbdare, concentrare și smerenie pentru a ne înfățișa exact cum suntem – frânte, nesigure, singure, bucuroase, pline de speranță, păcătoase – înaintea lui Dumnezeu. Nu va fi întotdeauna ușor sau confortabil. Nu vom vorbi întotdeauna cu elocvență și s-ar putea să avem zile în care am prefera să facem un milion de alte lucruri. Dar, la sfârșitul zilelor noastre, să fim cunoscute pentru închinarea și rugăciunea noastră. Fie ca noi să dezvoltăm o relație atât de apropiată cu Dumnezeu încât, atunci când Îl vom vedea la lucru, să-i recunoaștem intervenția imediat, fără nicio umbră de îndoială.