O viață deplin predatăMostră

Joi

Citește: Geneza 16; 21:1-20

SORA: Geneza 16:13

„Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: «Tu ești Dumnezeu care mă vede!» Căci a zis ea: «Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!»“

Devoțional

Ai fost vreodată judecată, maltratată, exclusă sau umilită? Majoritatea am trecut prin asta la un moment dat. Doare profund. Este greu să uiți aceste experiențe. Adesea le purtăm cu noi mult timp după ce circumstanțele noastre s-au schimbat.

Sarai, soția lui Avram, s-a săturat să aștepte ca Dumnezeu să-i dea fiul pe care i-l promisese, așa că a aranjat ca servitoarea ei, Agar, să rămână însărcinată în locul ei. Fiul lui Agar urma să fie un urmaș al lui Avram, o încercare umană de a îndeplini o promisiune dată de Dumnezeu. Deși fiul lui Agar nu era cel prin care Dumnezeu intenționa să își împlinească promisiunea, Dumnezeu a arătat totuși compasiune și grijă față de Agar și de fiul ei.

Când Agar a rămas însărcinată, statutul ei de sclavă a fost înlocuit de statutul de femeie care îl purta pe fiul lui Avram. Pentru prima dată în viața ei, avea ceva ce Sarai nu avea, iar ea a tratat-o pe Sarai cu dispreț. Sarai fusese retrogradată, iar Agar promovată.

Ca răspuns, Sarai a tratat-o pe Agar atât de rău, încât aceasta a fugit, riscându-și viața ei și a copilului nenăscut în timp ce începea călătoria de întoarcere spre casa ei din Egipt. Nu este clar care era relația lui Agar cu Dumnezeu, dar probabil că ea a fost conștientă de credința lui Avram și Sarai și de promisiunea pe care Dumnezeul lor le-o făcuse. Ea părea să îl recunoască pe îngerul Domnului ca fiind un mesager al Dumnezeului lui Avram. În loc să pună întrebări, ea L-a slăvit pe Dumnezeu pentru că a văzut-o și pentru că i S-a făcut cunoscut.

În durerea lui Agar, Dumnezeu a făcut o promisiune. Și ea va fi beneficiara unei mari binecuvântări, mama multor generații. Dumnezeu a găsit-o pe Agar când aceasta se afla în pustie. Mai târziu, Dumnezeu avea să o găsească din nou în pustie, răspunzând la strigătele fiului ei. Dumnezeu nu a părăsit-o în deșert și a continuat să fie alături de Ismael pe măsură ce acesta creștea (Geneza 21:20).

Nu trebuie să așteptăm până când suntem vindecate, informate sau suficient de bune pentru a-L experimenta pe Dumnezeu. El ne va întâmpina chiar acolo unde ne aflăm, chiar și în perioadele noastre pustii. Dumnezeul nostru ne vede și, în marea Sa îndurare și compasiune, ne oferă posibilitatea de a-L cunoaște. Iar atunci când avem nevoie de El, Dumnezeu va interveni întotdeauna. Dragostea Lui pentru tine nu se va sfârși nicicând.