O viață deplin predatăMostră

Miercuri

Citește: Estera 4

Sora: Estera 4:16

„Du-te, strânge pe toți iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați, nici să beți trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat în ciuda legii; și dacă va fi să pier, voi pieri.“

Devoțional

Estera era noua regină aleasă, dar ea a înțeles limitele poziției ei. Statutul ei nu a făcut-o imună la legea care cerea moartea oricărei persoane care venea înaintea regelui neinvitată. Viața Esterei era în joc fie că își exprima părerea, fie că tăcea.

Estera era frumoasă, iar noi, văzând felul în care era tratată de ceilalți, putem înțelege că și caracterul ei era la fel de mult respectat. Într-o cameră plină de femei frumoase, Estera i-a lăsat o impresie bună mai întâi lui Hegai, supraveghetorul tuturor candidatelor la poziția de nouă regină. De fapt, Hegai a fost așa de impresionat de Estera, încât i-a dat tot ce a avut nevoie ca să aibă succes, de la machiaj și hrană la slujitori și sfaturi.

Estera deținea o calitate care deseori este trecută cu vederea, dar incredibil de importantă: ea era mereu gata să învețe. Estera a ascultat de indicațiile vărului ei Mardoheu și a urmat sfatul lui Hegai, înțelegând cum trebuie să se folosească de regulile poziției sale. Fiecare act de ascultare a dus-o pe Estera cu un pas înainte pe calea pe care Dumnezeu o avea plănuită, pregătind-o să fie un agent pentru salvarea poporului ei.

Deși Estera era respectată și iubită de toți din jur, chiar și de rege, ea nu era sigură de modul în care va reacționa regele la apropierea ei. În loc să se încreadă în abilitățile, poziția și statutul ei, Estera s-a bazat pe Dumnezeu. Ea i-a rugat pe toți iudeii să postească și să se roage cu ea. Ea știa că nu avea să aibă izbândă fără intervenția lui Dumnezeu.

În fața amenințării morții, Estera a avut credință că Dumnezeu Își va împlini voia, chiar dacă aceasta însemna ca ea să-și piardă viața. Cu mult curaj și respect, Estera a planificat o serie de evenimente care aveau să onoreze legile împărăției și, în același timp, s-a folosit de poziția ei ca să salveze poporul evreu.

De câte ori nu încercăm să rezolvăm lucrurile în felul nostru, cu reacții rapide și fără să gândim ce spunem? Estera nu a poruncit, ea a făcut o invitație. Prin conversație, smerenie și curaj i-a dat regelui posibilitatea să găsească o soluție care să onoreze poporul ei, îndepărtând amenințarea și lăsându-i să meargă în pace. Când credința, nu teama, este factorul nostru călăuzitor, nu există limite în ce poate Dumnezeu să împlinească prin noi.