Alege-L pe Dumnezeu în locul lumii - Învățături din viața lui Iacov și a lui IosifMostră

Devoțional

Iacov și familia lui trăiau în țara Canaan când au rămas fără mâncare și erau disperați după grâu. Încă o dată, Egiptul este un loc de scăpare pentru oameni: Avraam a căutat scăpare în Egipt când a experimentat foamete (Gen. 12:10); Isaac a intenționat să meargă în Egipt în timpul unei foamete, dar Dumnezeu l-a povățuit (Gen 26:12-3); Iosif a găsit refugiu, scăpând de suferințele din casa tatălui său, în Egipt (Gen 41:51); și secole mai târziu Egiptul avea să fie locul de scăpare pentru Domnul Isus și părinții Lui când au fugit de mânia lui Irod (Matei 2:13-16).

Când frații lui Iosif au ajuns în Egipt, el imediat i-a recunoscut. Visele lui Iosif au devenit realitate sub ochii săi când frații lui s-au plecat înaintea lui drept conducător al țării. Iosif și-a supus frații la o serie de teste să vadă dacă ei regretau fapta făcută împotriva lui. Frații lui, ca beneficiari ai promisiunii lui Dumnezeu, aveau nevoie să dovedească credință ca să devină poporul ales al lui Dumnezeu. Ei trebuiau să-și cunoască vina și să recunoască disciplinarea lui Dumnezeu, dovedind pocăință și schimbare. Dumnezeu a folosit această împrejurare ca să le trezească conștiința și să le întoarcă inima la El.

Declarația pe care a făcut-o Ruben în Egipt, recunoscându-și vina, și jurământul său față de Iacov după ce s-au întors în Canaan, este o dovadă a pocăinței fraților. El a demonstrat o inimă schimbată și pocăință față de păcatul din trecut. Acțiunile lui Ruben arată cum inima fraților s-a schimbat și cum s-au întors la lucrurile lui Dumnezeu. El a fost gata să facă sacrificii (deși posibil unele prostești) ca să răscumpere și să întregească familia lui Iacov. Fiii lui Iacov aveau să devină părinții poporului ales al lui Dumnezeu, pentru că și-au recunoscut vina, s-au pocăit și au acționat cu dreptate.

Putem fi considerați noi oameni care acționează cu dreptate atunci când Dumnezeu ne descoperă vina? Alegem noi lucrurile lui Dumnezeu – pocăința și smerenia – sau acționăm cu mândrie și ne justificăm? În epistola sa către biserica din Corint, apostolul Pavel explică cum întristarea este uneori modalitatea prin care Dumnezeu ne aduce la pocăință. Această pocăință ne face să conștientizăm că avem nevoie de un Mântuitor, ne ajută să credem în Hristos și primim viața veșnică în El. Să recunoaștem întristarea din cauza păcatului ca venind de la Dumnezeu și să fim credincioși pocăindu-ne.