Advent - gânduri în preajma CrăciunuluiMostră

Ce amintiri dureroase îți fură bucuria acestor sărbători?

(un text de Adelina Nistor)

Se prea poate să fii unul dintre cei care, în perioada Crăciunului, ai experimentat una dintre cele mai dureroase și imposibil de depășit situații. Poate că pentru tine, Crăciunul este un sezon al singurătății sau poate că este o sărbătoare care mai degrabă trezește în tine sentimente împovărătoare. Se prea poate să fi renunțat de mult la ideea de fericire și să îți dorești ca sărbătoarea Crăciunului să treacă cât mai repede. În momente ca acestea, tânjim cel mai mult după vindecare.

Trebuie să înțelegem că amintirile, indiferent de natura lor, constituie o parte deosebit de importantă din ființa noastră. Problema cea mai mare este că de cele mai multe ori, amintirile care produc cea mai multă durere sunt și amintirile pe care le-am ascuns bine de tot în interiorul nostru și la care este foarte greu de ajuns. Tendința cea mai naturală este să îngropăm amintirile neplăcute. Însă, sentimentele de alienare, teamă, singurătate, anxietate, supărare, separare și lista știm că poate continua, persistă. Ce este de făcut? Cum putem începe să ne bucurăm din nou sau poate pentru prima dată de sărbătoarea Crăciunului?

Am înțeles acum câțiva ani ce zice Henri Nouwen în cartea sa, „The Living Reminder,” că „…cei care își asumă starea zdrobită sunt liberi să fie vindecați și să pășească spre un stil de viață nou.” Cu alte cuvinte, dacă evităm să procesăm amintirile dureroase, nu lăsăm cuvântul lui Dumnezeu să producă rod în noi.

După acest prim pas al acceptări sau confruntării, urmează asocierea sau chiar mai mult, punerea în legătură directă a suferinței noastre umane cu suferința divină. La ce mă refer? Vindecarea acelor răni adânci nu înseamnă că vor dispărea pur și simplu; din contră, înseamnă că ele vor căpăta un cu totul alt sens atunci când sunt privite în contextul suferinței lui Isus. Când conectăm povestea noastră cu povestea lui Isus, înțelegem că suferința noastră este cuprinsă în suferința Lui; iar dacă suferința noastră este cuprinsă în suferința Lui, atunci și vindecarea noastră este cuprinsă în vindecarea Lui. Din Isus izvorăște vindecarea noastră. Doar El poate restaura viața noastră și relațiile noastre frânte cu ceilalți și cu Dumnezeu.

Crăciunul „prevestește” exactă această veste bună!

Rugăciune: Doamne, îți mulțumesc că Tu nu irosești suferința copiilor Tăi și că tot ce trăiesc eu este deja cuprins în Tine, în suferința Ta, în dragostea Ta. Îți mulțumesc că Tu îmi aduci speranța vie că orice suferință de pe acest pământ pălește în fața veșniciei petrecută cu Tine. Fă ca Duhul Tău Cel Sfânt să întărească toate aceste adevăruri în inima mea! Amin.