Versete biblice populare din Luca 17

Partajează

Apoi, i-a zis, celui venit: „Credința ta te-a mântuit!”

De șapte ori, de a greșit, În contră-ți, și de a venit – De șapte ori – cerând iertare, Iartă-l și-arată-i îndurare!”

Unul din ei, când a văzut Minunea care s-a făcut – Căci boala i s-a vindecat – S-a-ntors din drum și-a lăudat Pe Dumnezeu, cu voce tare. La ale lui Iisus picioare, S-a aruncat și-a mulțumit, Că Domnul l-a tămăduit. Samaritean era acel Lepros, care s-a-ntors, la El.

La voi înșivă, să luați Seama și-atent să vă purtați! Când al tău frate a greșit Și-n contră-ți a păcătuit, Du-te de-l mustră, după care – De-i pare rău – îi dă iertare.

Iisus, cuvântul, a luat: „Oare, cei ce s-au curățat, Nu-s zece? Atunci, vă zic vouă: Unde sunt, oare, ceilalți nouă?

El zise: „De aveți credință, Orice vă este cu putință. Chiar când credința vă e doar, Cât un grăunte de muștar, Iar ăstui dud, „Du-te”– i-ați spune – „În mare!”, el vi s-ar supune.”

Ce va căta, prin orice fel, Ca viața să își ocrotească, O pierde; dar o s-o găsească Cel ce-a pierdut-o. Va veni

Odată, aste vorbe-a spus, Către-ai Săi ucenici, Iisus: „Vă spun, ca să aveți știință, Precum că e cu neputință, Prilejul de păcătuire, Ca să nu vină. S-aveți știre, Că vai va fi de-acela care, Pentru prilej, este cărare. Pentru acel, prin care vine Acest prilej, este mai bine, Un bolovan a-i fi legat, De gât, și-n mare, aruncat.

Când trăia Noe-n vremea lui, Și-acum – când Fiului omului E-aici – la fel are să fie. Mai înainte ca să vie Potopul, toți mâncau și beau, Se măritau și se-nsurau, Până-n corabie-a intrat Noe. Dar, nimeni n-a băgat, De seamă, și-astfel, a venit Potopul, ce i-a înghițit, Pe oamenii de peste tot.