Mândriile inimii tale
Te-au dus pe-a rătăcirii cale,
Pe tine, cel care domnești
În înălțimi și locuiești
În crăpăturile pe care
Cremenea stâncilor o are.
De-aceea-n tine-ai cugetat
Și-n acest fel te-ai întrebat:
„Cine, de-aici, de unde sânt,
O să m-arunce la pământ?”