Era un bărbat din Ramataiim-Țofim – o localitate din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmașii lui Efraim. El se numea Elcana și era fiul lui Ieroham – fiul lui Elihu – fiul lui Tohu – fiul lui Țuf. Acest Elcana era efratit. El avea două soții. Prima se numea Ana, iar a doua Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. În fiecare an, acest bărbat pleca din orașul lui și se ducea la Șilo, ca să se închine și să ofere sacrificii lui Iahve care este (numit și) Dumnezeul Armatelor. Acolo erau cei doi fii ai lui Eli: Hofni și Fineas. Ei slujeau ca preoți ai lui Iahve. În ziua în care Elcana aducea animalul pentru sacrificiu, el dădea câte o parte soției care se numea Penina și tuturor fiilor și fiicelor pe care îi avea (ca urmași) de la ea. Dar Anei îi oferea o parte specială, pentru că (pe ea) o iubea (mai mult de cât pe cealaltă soție). Totuși, Iahve făcuse ca Ana să nu poată avea copii. Oponenta ei avea obiceiul să o supere, ca să o facă să se mânie datorită faptului că Iahve o făcuse să fie sterilă. Penina proceda astfel în fiecare an. De fiecare dată când se ducea Ana la „casa” lui Iahve, ea o supăra în acest fel; iar Ana plângea și nu mânca nimic. Atunci bărbatul ei care se numea Elcana, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci? De ce te consumi în inima ta? Oare nu valorez eu pentru tine mai mult decât zece fii?” Odată, după ce a mâncat și a băut la Șilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli stătea pe scaunul lui, lângă stâlpul care susținea poarta „templului” lui Iahve. Ea a început să se roage lui Iahve cu sufletul întristat; și plângea cu un mare regret. Atunci a făcut un jurământ, spunând: „Doamne al armatelor, doresc să privești, să constați chinul slujitoarei Tale și în mod real să Îți amintești de mine. Dacă nu o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă îi vei da un fiu, atunci îl voi oferi (în slujba) lui Iahve pentru toate zilele vieții lui; și părul capului lui nu va fi tăiat niciodată!” Pentru că ea stătea mult în rugăciune înaintea lui Iahve, Eli privea cu atenție la gura ei. Ana vorbea în inima ei. Astfel, nu i se auzea vocea; ci i se mișcau numai buzele. Atunci, crezând că este beată, Eli i-a zis: „Femeie, cât timp vei mai fi beată? Renunță (aici) la vin!” Ana i-a răspuns: „Stăpânul meu, nu sunt beată; ci sunt o femeie supărată în sufletul ei. Nu am băut nici vin și nici vreo altă băutură alcoolică; ci îmi prezentam durerea sufletului înaintea lui Iahve. Să nu consideri că slujitoarea ta ar fi o femeie cu obiceiuri nesănătoase; pentru că am vorbit până acum (lui Iahve) doar din cauza marii mele dureri și supărări.” Atunci Eli i-a zis: „Mergi acasă liniștită; și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o!” Ana i-a răspuns: „Îmi doresc ca slujitoarea ta să obțină bunăvoința ta!” După ce a spus aceste cuvinte, femeia a plecat. Apoi a început să mănânce; și fața ei nu a mai arătat vreo tristețe interioară. În următoarea dimineață s-au trezit devreme cu toții și s-au închinat înaintea lui Iahve. Apoi s-au întors acasă, în localitatea Rama. Elcana a cunoscut-o (intim) pe soția lui; iar Iahve Și-a amintit de ea. Astfel, după un timp, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat pe care l-a numit Samuel. I-a pus acest nume pentru că zisese: „L-am cerut (și l-am primit) de la Iahve.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
