2 Cronici 3
3
Zidirea Templului
1Din ordinu-mpăratului,
Zidirea Casei Domnului
A început – după cum știm –
De-ndată, în Ierusalim,
Pe-un munte care se vădea
Că se chemase Moria.
Muntele-acest – bine-nțeles –
Nu-ntâmplător a fost ales.
El îi fusese arătat,
Lui David, care – imediat –
Un loc anume-a pregătit
În câmpul unui Iebusit
Care, Ornan, era chemat.
2Când Solomon s-a apucat
De construit, se potrivea,
A doua zi că începea
Din luna ce în an apare
A doua, la numărătoare,
Anul fiind al patrulea,
De când, la tron, el se găsea.
3Iată dar, ce măsuri avea
Casa pe care-o construia,
Atuncea, Solomon, căci el
A folosit – în timpu-acel –
Măsura veche, bunăoară,
În care, coții se măsoară:
Șaizeci de coți avea-n lungime
Iar douăzeci avea-n lățime.
4Pridvorul care se-ntindea,
În fața casei, ajungea
La douăzeci de coți lungime
Și prindea casa în lățime;
Înalt era, dacă socoți,
De-o sută douăzeci de coți.
Pridvorul, când s-a terminat,
În aur fost-a îmbrăcat.
Aur avea pe dinafară,
Iar înăuntru, aur, iară.
5A îmbrăcat apoi, frumos,
Casa, în lemn de chiparos.
Cu aur a acoperit-o
Și-n urmă a împodobit-o
Cu săpături ce-nchipuiau
Finici, sau care semănau
Cu lănțișoare împletite.
Apoi, când toate-au fost sfârșite,
6Cu pietre scumpe-a-mpodobit
Întreaga casă, negreșit.
Aurul ce se folosise,
Din Parvaim se dovedise.
7Aurul, casa, o-nvelea,
Pereți și uși de-asemenea,
Precum și bârnele cioplite
Și pragurile folosite.
Mulți heruvimi, săpați, erau
Și-astfel, pereți-mpodobeau.
8A făcut casa cea în care,
Locașul sfânt, drept loc, își are.
Coți, douăzeci, avea-n lungime
Și-alți douăzeci avea-n lățime.
Apoi, după ce a sfârșit-o,
Cu aur a acoperit-o.
La șase sute, s-au vădit
Talanții ce s-au folosit,
Din aurul cel mai curat,
Ce pe pereți s-a așezat.
9Cuiele ce-au fost folosite,
Din aur erau făurite.
Cincizeci de sicli-au cântărit
Cuiele ce s-au folosit.
Odăile ce-s sus aflate,
În aur, fost-au îmbrăcate.
10În Locul cel „prea sfânt” chemat,
Doi heruvimi a așezat.
Din lemn, aceștia-au fost ciopliți
Și-apoi în aur înveliți.
11Ale lor aripi se vădeau
Că douăzeci de coți aveau.
Aripa primului fusese
Lungă de cinci coți și-atinsese
Al casei zid. De-asemenea,
A doua aripă avea
Cinci coți. Aceasta s-a întins
Și-n felu-acesta, a atins,
Apoi, aripa cea pe care
Al doilea heruvim o are.
12Al doilea heruvim, și el,
Avea aripile la fel.
Aripa sa lungă fusese
Tot de cinci coți și atinsese
Al casei zid. De-asemenea,
A doua aripă avea
Cinci coți. Aceasta s-a întins
Și-n felu-acesta a atins,
Apoi, aripa cea pe care
Întâiul heruvim o are.
13Ale lor aripi se vădeau
Că douăzeci de coți aveau.
Ei erau puși să stea-n picioare
Privind spre casă, fiecare.
14A mai făcut și o perdea –
Culoare-albastră avea ea,
Și se-mpletea cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu.
Din in subțire, împletit,
Fusese ea și, zugrăvit,
Pe fețe, heruvimi avea,
Cu care se împodobea.
Cei doi stâlpi de aramă
15Doi stâlpi de-aramă a turnat,
Iar fiecare-a măsurat
Treizeci și cinci de coți. Apoi,
Pe vârfurile celor doi,
Câte un cap a așezat
Care, cinci coți, a măsurat.
16Niște rețele a făcut,
Exact așa cum a avut
Și Locul cel „prea sfânt” chemat,
Pe care-apoi le-a așezat
Pe capetele stâlpilor.
În firele rețelelor,
Rodii au fost adăugate
Care o sută, sunt, de toate.
17La Templu, stâlpi-au fost aduși,
Unde în față au fost puși.
Stâlpul – în dreapta așezat –
Iachin, drept nume-a căpătat;
Iar cel – în stânga rânduit –
Boaz, drept nume, a primit.
Selectat acum:
2 Cronici 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca