Exodul 31
31
Rânduirea meșterilor
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Eu l-am ales pe Bețalel;
Fiul lui Uri este el,
Și al lui Hur. Precum se știe,
Din a lui Iuda seminție
Coboară acest om; iar Eu
3Am pus Duhul lui Dumnezeu,
În el, și astfel înzestrat,
Înțelepciune-a căpătat,
Pricepere și iscusință.
A dobândit mare știință,
Lucrări putând să făurească.
4I-am dat puteri să născocească
Lucruri adânci, meșteșugite,
Care apoi, închipuite
Pot fi în aur sau aramă,
Sau în argint, de bună seamă.
5Sapă în pietre-n chip și fel,
Și poate să le lege, el.
Lucrează lemnul cum îi place,
Și felurite lucrări face.
6Acum i-am dat și-un ajutor:
Pe-al lui Ahisamac fecior;
Oholiab, el e numit –
Din al lui Dan neam e venit.
La toți cei cari s-au arătat
Că iscusiți sunt, Eu le-am dat
Pricepere și, negreșit,
Vor face ce ți-am poruncit.
7Vor face cortul întâlnirii,
Apoi capacul ispășirii
Peste chivotul cel chemat
„Al mărturiei” așezat,
Și-uneltele ce-s rânduite,
La cort, spre a fi folosite;
8Masa, uneltele din jur;
Și sfeșnicul de aur pur,
Cu tot tacâmul ce se cere;
Altarul pentru tămâiere,
9Altarul arderii de tot,
Cu ale lui scule cu tot;
Ligheanul cu piciorul lui;
10Veșmintele preotului:
Cele de slujbă, și veșminte
Pentru Aron, care sunt sfinte;
Veșminte pentru fiii lui
Aflați în slujba Domnului,
Cari sunt veșminte preoțești;
11Uleiul ce îl folosești
La ungere; tămâia care
Trebuie-a fi mirositoare
Și e pentru locașul sfânt.
Aceste toate câte sânt,
Ei le vor face, negreșit,
Așa precum ți-am poruncit.”
Ținerea Sabatului
12Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
13„Copiilor lui Israel,
Să le vorbești în acest fel:
„Să nu-ndrăznească nimenea
A Îmi nesocoti, cumva,
Sabatele! Când au să vină,
Să nu cumva să nu se țină
Aste Sabate, ale Mele!
Un semn urmează a fi ele,
Aflat de-acuma, între noi –
Deci între Mine și-ntre voi,
Și între cei ce au să fie
Urmași ai voștri, pe vecie.
Prin semnu-acesta, pe pământ,
Veți ști cum că Eu Domnul sânt –
Acela care vă sfințesc.
14De-aceea, Eu vă poruncesc:
Țineți Sabate, câte sânt,
Ca pe ceva ce este sfânt!
Cine îl calcă, negreșit,
Cu moartea fi-va pedepsit.
15Ai șase zile să muncești
Și lucrul să ți-l isprăvești.
A șaptea zi când va să vie,
Cu toții trebuie să știe
Cum că Sabatul a sosit
Și orice lucru oprit.
Sabatu-i ziua de odihnă –
E ziua-n care capeți tihnă –
Căci este ziua minunată
Cari Domnului îi e-nchinată.
Acel ce îndrăzneală are
Să săvârșească vreo lucrare
Când e Sabatul, negreșit,
Cu moarte fi-va pedepsit.
16Fiii lui Israel, mereu,
Vor respecta Sabatul Meu –
Urmașii lor, asemenea.
Sabatul Meu îl vor avea
Cu ei, ca pe un legământ
Care e veșnic pe pământ.
17Un semn este acest Sabat,
Cari între Mine-i așezat
Și între-ai lui Israel fii –
Veșnic e acest semn, să știi!
Căci șase zile a muncit
Domnul, atunci când a zidit
Cerul, pământu-acesta mare.
Când a sfârșit astă lucrare,
A șaptea zi, Domnul a stat:
S-a odihnit și-a răsuflat.”
Tablele legii
18Domnul, cu Moise, când vorbea,
Pe muntele Sinai ședea.
Când a sfârșit de cuvântat,
Table de piatră, El i-a dat,
Lui Moise. Două au fost ele.
S-a scris, pe tablele acele,
Cu degetul lui Dumnezeu,
Pentru ca astfel, tot mereu,
Bine păstrate, să se ție,
Spre a servi drept mărturie.
Selectat acum:
Exodul 31: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca