Ezechiel 38
38
Prorocie împotriva lui Gog
1Apoi, Cuvântul Domnului
2Îmi zise: „Fiu al omului,
Întoarce-ți fața către Gog –
Aflat în țara lui Magog –
Apoi spre domnul Roșului,
Meșecului, Tubalului!
Întoarce-te și prorocește
Și împotrivă-le vorbește!
3Să zici: „Acela cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu,
Spusese: „Gog, ia seama bine!
Mare necaz am Eu pe tine,
Pe tine domn al Roșului,
Meșecului, Tubalului!
4De-aceea, Eu voi tăbărî
Asupră-ți și te voi târî.
Ce am de gând, iată, îți spun:
Cârlig în fălci, Eu am să-ți pun
Și-am să te scot, cu oastea-ți mare –
Cu cai cu călăreți, cu care –
Cu tot acel întreg popor
Înveșmântat strălucitor,
Cari poartă pavăză și scut
Și-n mână săbii au ținut,
Pentru că pricepuți erau
Când sabia o mânuiau.
5Am să mai scot apoi, cu ei,
Pe cei cari sunt ai Persiei,
Pe cei din Etiopia,
Pe cei din Put de-asemenea,
Și toți, pe ei vor fi avut
Peste veșminte, coif și scut:
6Gomerul cu oastea pe care,
Mereu, în slujba lui o are,
Țara Togarmei, cea aflată
În miazănoapte așezată,
Cu oștile ce le adună
Și cu popoarele-mpreună
7Cu tine! Să te pregătești
Și gata tu să te vădești,
Cu-a ta mulțime adunată,
În jurul tău stând așezată!
Să fii dar, capul tuturor!
Fii căpetenie a lor!
8Apoi, din ale vremii file,
Smulse vor fi mai multe zile
Și ai să fii în fruntea lor.
Vei merge cu al tău popor,
Asupra țării, peste cei
Cari sunt locuitori ai ei,
Care de sabie-s scăpați
Și dintre neamuri sunt luați,
Șezând pe munții cei pe care
Țara lui Israel îi are.
Munții aceștia, precum știi,
Mai multă vreme-au fost pustii.
Însă atunci, pe culmea lor,
Are să șeadă-acel popor
Cari dintre neamuri e luat,
Spre-a fi acolo, așezat.
El, locuință, va avea
Și-n liniște are să stea.
9Tu ai să mergi, cum se adună
Norii cei negri de furtună,
S-acoperi cu oștile tale
Întreg cuprinsul țării sale.
Popoare multe au să vie,
De tine-alăturea să fie.”
10„Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„La multe ai să te gândești
În acea zi, și-ai să urzești
Planuri în minte, însă ele
Se vor vădi doar planuri rele.
11Vei zice: „Am să mă pornesc,
Pentru că vreau să cuceresc
Țara aceasta ce se-arată
Deschisă. Năvălesc de-ndată,
Peste cei care-o locuiesc
Și cari în liniște trăiesc
În locuințe nepăzite
De porți sau ziduri întărite!
12Am să mă duc să jefuiesc
Țara și am să stăpânesc
Peste ruinele-nvechite
Care sunt iarăși locuite,
Precum și peste-al ei popor
Strâns din mijlocul tuturor
Popoarelor cari astăzi sânt
Pe fața-ntregului pământ.
Acest popor are moșii,
Turme și multe bogății
Și locuiește-n țara lui,
În mijlocul pământului.”
13Seba, având alăturea
Dedanul și de-asemenea
Toți negustorii cei pe care
Ținutul Tarsului îi are,
Precum și ai lor pui de lei
Au să îți zică: „Pradă vrei?
Cu cei cu care te-nsoțești,
Pornit-ai ca să jefuiești?
Argint și aur, ai să iei?
Sau poate, turmele, le vrei?
Voiești întreaga avuție?
Vrei – mare – prada ca să fie?”
14Tu, fiu al omului, vorbește
Și-n acest fel îi prorocește,
Lui Gog: „Acela cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu,
A zis așa: „Atuncea când,
Pe-al Meu popor ai să-l vezi stând
În liniște, în țara lui,
Pe munții Israelului,
Din țara ta tu ai să vii –
15Din miazănoapte – și-ai să fii
De multe neamuri însoțit,
Care, călări, vor fi venit,
Alcătuind o oaste tare,
Precum și o mulțime mare!
16Către al Meu popor, apoi,
Spre Israel, veți merge voi,
Ca și un nor ce se lățește
Și țara o învăluiește.
Iată, în zilele acele,
Te-aduc asupra țării Mele,
Pe tine, Gog! Mă fac știut
De neamuri. Fi-voi cunoscut
De către toți, căci – negreșit –
Sub ochii lor, voi fi sfințit!”
17Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Nu despre tine, bunăoară,
Eu am vorbit, odinioară,
Prin robii Mei care-au venit
Și-n Israel au prorocit,
Mulți ani, spunând oamenilor
Că te aduc în contra lor?
18Când ziua ‘ceea va veni –
Ziua în cari Gog va porni
Către pământul cel pe care
Țara lui Israel îl are –
În nări, aprinsă o să-Mi fie
Necruțătoarea Mea mânie” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu.
19„O spun, în a Mea gelozie
Și-n focu-aprins de-a Mea mânie:
În acea zi, în ceasu-acel,
Are să fie-n Israel
Mare cutremur. Dintr-odată,
Țara va fi cutremurată.
20Peștii care se află-n mare,
Popoarele de zburătoare,
Cu fiarele de pe pământ,
Cu târâtoarele ce sânt
Pe a lui față și la fel
Cu oamenii aflați pe el,
Vor tremura, mișcați de Mine.
Nici munții nu se vor mai ține
Pe temelie înălțați,
Pentru că fi-vor răsturnați.
De-acel cutremur, cădea-vor
Și toți pereții stâncilor,
Iar zidurile înălțate,
În acea zi vor fi surpate.
21Atunci, chem groaza peste el,
În ai Mei munți, în Israel” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu –
„Și fiecare, sabia,
Spre fratele ce-l va avea,
O va întoarce de îndat’.
22Atunci, el fi-va judecat
Prin ciumă, sânge, iar apoi
Și prin năpraznicele ploi
Prin care grindină trimit,
Cu care el va fi lovit.
Trimite-voi în acel loc,
Ploi de pucioasă și de foc,
Cu cari, pe el, am să-l lovesc
Și pe cei cari îl însoțesc.
23Atunci, cu toții vor vedea
Mărimea și sfințenia Mea.
Atuncea, Eu voi fi știut,
Căci Mă voi face cunoscut
Acolo-n fața tuturor
Popoarelor neamurilor.
Popoarele de pe pământ
Afla-vor că Eu, Domnul, sânt.”
Selectat acum:
Ezechiel 38: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca