1 Regi 11
11
Păcatul lui Solomón#11,0 Declinul lui Solomón aruncă o umbră tristă asupra figurii marelui monarh, de care urmașii își vor aminti cu admirație datorită puterii și splendorii sale. Tatăl său, Davíd, a știut să se ridice din abisul păcatului printr-un gest de căință generos și mișcător. În schimb, Solomón se prăbușește tocmai acolo unde înțelepciunea nu ar fi trebuit să-l ducă: trădat de simțuri și de inimă.
1Regele Solomón#11,1 LXX adaugă: „avea șapte sute de doamne și trei sute de țiitoare”. a iubit multe femei străine#11,1 Pentru un monarh din Orientul Apropiat Antic, un harem numeros era expresia bogăției și a puterii. Adesea, avea și o funcție politică, întrucât din el făceau parte principese străine pe care regele le lua în căsătorie pentru a încheia alianțe, spre a menține relațiile bune cu țările aliate și pentru a garanta fidelitatea țărilor supuse. Numărul femeilor relatat de v. 3 are valoare simbolică. El pare să fi fost amplificat de tradiție ca să mărească și mai mult reputația regelui (cf. Qoh 2,8; Sir 47,19). pe lângă fiica lui Faraón: din Moáb, din Amón, din Edóm, Sidòniéne și hetée, 2care erau din neamurile despre care Domnul le zisese fiilor lui Israél: „Să nu intrați la ele și nici ele să nu intre la voi, ca să nu vă plece inimile spre dumnezeii lor!”#11,2 Cu privire la interdicția de a se atașa de popoarele păgâne și de zeii lor, cf. Ex 23,32-33; 34,12-16; Dt 7,1-4; Ios 23,12.. De ele s-a alipit Solomón din iubire. 3A avut de soții șapte sute de principese și trei sute de concubine, iar soțiile lui i-au corupt inima. 4Când a îmbătrânit Solomón, soțiile i-au înclinat inima spre alți dumnezei. Inima nu i-a fost întru totul cu Domnul Dumnezeul său, așa cum fusese inima lui Davíd, tatăl său. 5Solomón s-a dus după Astárte#11,5 Divinitate feminină din Canaàn legată de viața sexuală, de fecunditate și de război., zeița Sidòniénilor, și după Milcóm#11,5 Rădăcina ebraică a termenului înseamnă „rege”. „Milcom” este titlul dat zeului fiilor lui Amòn (1Rg 11,33; 2Rg 23,13), iar în alte locuri este numit Mòoc (v. 7; Lev 18,21; 20,2-5; 2Rg 23,10). Cele trei consoane sunt vocalizate în mod disprețuitor., zeul abominábil al celor din Amón. 6Solomón a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului și nu l-a urmat întru totul pe Domnul ca Davíd, tatăl său. 7Atunci, Solomón a zidit pe muntele din fața Ierusalímului#11,7 Adică Muntele Măslinilor, numit în 2Rg 23,13: „Muntele Nimicirii”. o înălțime pentru Chemóș#11,7 Zeul principal al fiilor lui Moab, menționat și pe Stela regelui Meșa., zeul abominábil al celor din Moáb, și pentru Móloc, zeul abominábil al fiilor lui Amón. 8Așa a făcut pentru toate soțiile lui străine care aduceau tămâie și jertfe dumnezeilor lor.
9Domnul s-a mâniat pe Solomón, pentru că își abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israél, care i se arătase de două ori 10și îi poruncise să nu meargă după alți dumnezei. Însă [Solomón] n-a păzit porunca Domnului. 11Domnul i-a zis lui Solomón: „Fiindcă ai făcut așa și n-ai păzit alianța mea și hotărârile pe care ți le-am poruncit, voi smulge de la tine domnia și o voi da slujitorului tău. 12Dar nu o voi face în zilele tale, de dragul lui Davíd, tatăl tău, ci din mâna fiului tău o voi smulge. 13Însă nu voi smulge toată domnia, ci voi da un trib fiului tău, de dragul lui Davíd, slujitorul meu, și de dragul Ierusalímului, pe care l-am ales.
Dușmanii exteriori ai lui Solomón
14Domnul a ridicat un adversar lui Solomón: pe Hadád din Edóm. El era din descendența regelui din Edóm#11,14 LXX are aici: „și Domnul i-a ridicat potrivnici lui Solomòn pe Adèr, idumeul, și pe Esròm, fiul lui Eliadàe, cel din Raemmàth, [și pe] Adrazàr, regele Subèi, stăpânul acestuia; și s-au adunat bărbați, și el le-a fost căpetenia uneltirii; și au pus mâna pe Damàsec și au fost potrivnici lui Israèl în toate zilele lui Solomòn; iar Adèr, idumeul, era din seminția regească din Idumèea”.. 15Când Davíd era în Edóm, Ióab#11,15 Victoria lui Davíd asupra Edòmului este amintită în 2Sam 8,13-14, text care nu face totuși nicio mențiune cu privire la expediția lui Ioàb., căpetenia armatei, atunci când a urcat să-i îngroape pe cei uciși, i-a omorât pe toți cei de parte bărbătească din Edóm. 16Șase luni au stat acolo Ióab și tot Israélul, până când i-a nimicit pe toți cei de parte bărbătească din Edóm. 17Atunci, Hadád a fugit cu niște oameni din Edóm, slujitori ai tatălui său, și au mers în Egipt. Hadád era încă un copil mic. 18Au plecat din Madián, s-au dus la Parán#11,18 Regiune deșertică la vest de actualul golf Aqàba (cf. Num 10,12; 12,16; 13,3.26)., au luat cu ei niște oameni din Parán și au ajuns în Egipt la Faraón, regele Egiptului, care le-a dat casă și hrană; de asemenea, le-a dat și pământ. 19Hadád a aflat mult har în ochii lui Faraón. El i-a dat-o de soție pe sora soției sale,#11,19 Probabil e vorba de Siamòn din dinastia XXI. sora lui Táfnes#11,19 Pentru unii, este un nume propriu nemaiîntâlnit în onomastica egipteană; pentru alții, este titlul egiptean oficial al reginei. Acestei soții principale a Faraònului îi este aplicat titlul ebraic rezervat reginei mame în Israèl: cf. 1Rg 15,13., regina. 20Sora lui Táfnes i-a născut un fiu, pe Ghenúbat. Táfnes l-a crescut în casa lui Faraón și Ghenúbat a fost în casa lui Faraón în mijlocul fiilor lui Faraón. 21Hadád a auzit în Egipt că Davíd a adormit cu părinții lui și că Ióab, căpetenia armatei, a murit. Hadád i-a zis lui Faraón: „Dă-mi drumul ca să merg în țara mea!”. 22Faraón i-a zis: „Ce-ți lipsește la mine căci, iată, cauți să mergi în țara ta?”. El a răspuns: „Nimic, dar dă-mi drumul să merg!”#11,22 LXX adaugă: „Și Adèr s-a întors în țara lui”..
23Dumnezeu a ridicat un [alt] adversar lui [Solomón]: pe Rezón, fiul lui Eliadá, care fugise de la stăpânul său Hadàdézer, regele din Țobá#11,23 Principat arameu din Siria, vecin cu Israèlul, al cărui rege, Hadadèzer, a fost învins și deposedat de Davíd (2Sam 8,3-4; 10,16-17).. 24A adunat niște oameni cu el și a devenit capul cetei când i-a ucis Davíd [pe cei din Țobá]. Iar ei au mers la Damásc#11,24 Capitala regatului omonim arameu care, de acum înainte, va conduce lupta împotriva evreilor, profitând de separarea dintre Iùda și Israèl. Scopul era de a deține hegemonia în aria siro-palestiniană., au locuit acolo și au domnit peste Damásc#11,24 În LXX lipsesc v. 23 și 24.. 25A fost adversar al lui Israél în toate zilele lui Solomón, pe lângă răul pe care l-a făcut Hadád: îl ura pe Israél și a fost rege în Arám#11,25 Tânărul Hadàd din Edom ( 1Rg 11,14) a fost confundat cu numeroșii regi cu același nume care au domnit mai târziu în Aram și au fost adversarii Regatului de Nord. Această confuzie a fost la originea textului grec, care are Edòm în loc de Aràm..
Revolta lui Ieroboám
26Ieroboám, fiul lui Nebát din Efraím, din Țeréda#11,26 Se găsea la cca 45 km nord-vest de Ierusalím, în teritoriul Regatului de Nord., slujitor al lui Solomón – numele mamei lui era Țerúa, o femeie văduvă – și-a ridicat mâna#11,26 Expresia ebraică „a-și ridica mâna” nu corespunde semnificației unei tentative de asasinat. Este vorba probabil de o revoltă împotriva muncilor forțate. împotriva regelui#11,26 În LXX, ultima parte a acestui verset lipsește.. 27Iată cum și-a ridicat mâna împotriva regelui!
Solomón construia Mílo și închidea crăpătura din cetatea lui Davíd, tatăl său. 28Ieroboám era un om puternic și viteaz. Solomón a văzut că tânărul era muncitor și l-a pus peste toată lucrarea casei lui Iosíf#11,28 Este constituită din cele două triburi ale lui Efraím și Manàse.. 29În acel timp, Ieroboám a ieșit din Ierusalím și l-a întâlnit pe drum pe Ahía, profetul din Șílo#11,29 Actualul Seilùn, pe drumul care merge de la Bètel la Síhem., care era îmbrăcat cu o mantie nouă. Erau numai ei amândoi pe câmp. 30Ahía a apucat haina nouă pe care o avea pe el și a rupt-o în douăsprezece bucăți. 31I-a zis lui Ieroboám: „Ia-ți zece bucăți! Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Iată, voi smulge domnia din mâna lui Solomón și ție îți voi da zece triburi#11,31 Gestul profetic avea tot atâta importanță cât cuvântul. Acesta îl făcea vizibil, sensibil și eficace: cf. 1Rg 22,11; Ier 27,1-8; 28,1-4; Ez 37,15-22.. 32Dar un#11,32 LXX are: „două sceptre”. trib#11,32 Pentru redactorul deuteronomist, numai Iùda a rămas fidel dinastiei Davídice; dar se pare că Iùda era însoțit de un al doilea trib pe care l-a asimilat între timp, fie Simeòn, fie Beniamín ( 1Rg 12,21). va fi al lui, de dragul slujitorului meu Davíd și de dragul Ierusalímului, cetatea pe care am ales-o dintre toate triburile lui Israél. 33Deoarece m-au părăsit și s-au închinat înaintea Astártei, zeița celor din Sidón, înaintea lui Chemóș, dumnezeul din Moáb, și înaintea lui Milcóm, dumnezeul fiilor lui Amón, și deoarece nu au umblat pe căile mele făcând ce este drept înaintea mea și [păzind] hotărârile și legile mele cum a făcut Davíd, tatăl lui. 34Dar nu voi lua toată domnia din mâna lui, căci l-am pus căpetenie în toate zilele vieții lui, de dragul slujitorului meu Davíd, pe care l-am ales și care a păzit poruncile și hotărârile mele#11,34 În LXX, ultima parte a acestui verset lipsește.. 35Dar voi lua domnia din mâna fiului său și ție îți voi da zece triburi. 36Fiului său îi voi da un#11,36 LXX are: „două sceptre”. trib ca să fie candela#11,36 Candela este semnul dinastiei vii ( 2Sam 21,17). Prezența permanentă a candelei înaintea Domnului la Ierusalím implică deci stabilitatea dinastiei Davídice: cf. 1Rg 15,4; 2Rg 8,19; Ps 18,29. lui Davíd, slujitorul meu, în toate zilele înaintea mea la Ierusalím, cetatea pe care am ales-o pentru mine ca să pun acolo numele meu. 37Pe tine te voi lua, vei domni peste tot ce-ți va dori sufletul și vei fi rege peste Israél. 38Dacă vei asculta tot ce-ți voi porunci, dacă vei umbla pe căile mele făcând ceea ce este drept în ochii mei și păzind hotărârile și poruncile mele cum a făcut Davíd, slujitorul meu, voi fi cu tine și-ți voi construi o casă trainică#11,38 Este simbolul unei dinastii stabile, iar promisiunea este făcută în aceiași termeni ca în cazul lui Davíd ( 2Sam 7,16) și al lui Sadòc ( 1Sam 2,35)., așa cum i-am construit lui Davíd, iar ție îți voi da Israélul#11,38 În LXX, ultima parte a acestui verset lipsește.. 39Voi umili prin aceasta descendența lui Davíd, dar nu#11,39 Probabil, sub influența profeților, autorul își exprimă speranța că divizarea regatului nu este decât temporară (cf. Is 11,13-14; Ier 3,18; 23,5-6; 31,1; 33,7; Ez 37,22; Os 2,2; Mih 2,12; Zah 9,10). pentru totdeauna»”.#11,39 În LXX, v. 39 lipsește în totalitate.
40Solomón a căutat să-l omoare pe Ieroboám. Dar Ieroboám s-a ridicat și a fugit în Egipt, la Șișác#11,40 În egipteană: „Shishonq”. Este de origine libiană și a fondat dinastia a XXII-a (950-730 î.C.). A domnit între 950-929 î.C., a invadat Palestina (cf. 1Rg 14,25-26), cum o făcuseră Faraònii din vechime., regele Egiptului. A locuit în Egipt până la moartea lui Solomón.
Concluzia domniei lui Solomón
41Celelalte fapte ale lui Solomón, tot ce a făcut el și înțelepciunea lui nu sunt oare scrise în Cartea Faptelor lui Solomón?#11,41 Este sulul pe care erau consemnate deciziile și acțiunile regilor lui Israèl și ale lui Iùda (cf. 14,19.29; 15,23 etc.). Aceste documente originale au fost din păcate pierdute, iar Cărțile Regilor și ale Cronicilor reflectă doar câteva ecouri din ele. 42Zilele în care Solomón a fost rege la Ierusalím peste tot Israélul au fost de patruzeci de ani#11,42 Este considerată o cifră rotundă, întrucât domnia lui Solomòn a durat practic 42 de ani.. 43Solomón a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd, tatăl său. Iar în locul lui a fost rege Roboám, fiul său#11,43 LXX are: „Și Solomòn s-a culcat alături de părinții săi și l-au îngropat în cetatea lui Davíd, tatăl său. Și când a auzit Ieroboàm, fiul lui Nabàt, încă fiind în Egipt (căci fugise de Solomòn și se așezase în Egipt), s-a dus de-a dreptul și a intrat în cetatea sa din ținutul Sarira, în muntele lui Efraím. Regele Solomòn s-a culcat alături de părinții săi și Roboàm, fiul său, a ajuns rege în locul lui”.. #3,5; 9,2 #2Sam 8,13-14 #2Sam 8,3-8 #11,13 #11,5-7 #2Rg 8,19; Sir 47,22
Selectat acum:
1 Regi 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași