2 Regi 25
25
Revolta lui Sedecía#25,1 Lectura relatării și datările cu care cititorul contemporan nu este familiar ascund complexitatea problemei, dând impresia că totul s-a întâmplat dintrodată. Făcând apel la Ieremía, se poate reconstrui raportul dificil cu Babilonul și etapele dezastrului. Sedecía se încăpățâna să nu accepte suveranitatea babiloniană și căuta alianța cu Egiptul. Deja în anii 594-593 î.C., împreună cu alți guvernatori din regiune, a încercat să realizeze o coaliție anti-babiloniană (cf. Ier 27–28). Faraònul Psametíc al II-lea (594-589 î.C.), care avea scopuri expansioniste îndreptate spre Asia, a fost probabil inițiatorul acestei alianțe. Rezultatul a fost însă o nouă îngenunchiere din partea Babilonului (cf. Ier 29,3; 51,59). În anii 589-588 î.C., sub domnia faraònului Òfra și cu amestecul lui direct, așa cum arată inscripțiile de la Làchiș, Sedecía s-a răzvrătit în mod deschis, în cIùda jurământului de fidelitate făcut în timpul asedierii sale (cf. Ez 17,11-21). Reacția dură a lui Nabucodonosòr este relatată și în Ier 39,1-10; 52; 2Cr 36,17-19. Văzând Ierusalímul asediat, Faraònul Ofra s-a pus în mișcare spre ajutorarea lui Iùda, care își pusese încrederea în el (cf. Ez 17,29-32; Lam 4,17). Babilonienii au încetat asedierea Ierusalímului ( Ier 37,5.11), dar, după ce au învins trupele egiptene, s-au întors ca să asedieze din nou capitala lui Iùda. Cu multă probabilitate, asediul a început în decembrie 587: cetatea s-a predat din cauza foametei și a fost distrusă în iunie-iulie 586 î.C. Datarea precisă suferă din cauza diferențelor dintre 2Rg 25,8 și Ier 52,29, dar variația nu depăsește un an (587-586 î.C.).
1În al nouălea an al domniei lui [Sedecía], în luna a zecea, în [ziua] a zecea a lunii#25,1 Adică sfârșitul lui decembrie 589 î.C., Nabucodonosór, regele Babilónului, a venit cu toată armata lui împotriva Ierusalímului. Și-a fixat tabăra lângă el și a construit întărituri împotriva lui de jur împrejur. 2Cetatea a fost asediată până în anul al unsprezecelea al domniei lui Sedecía. 3În ziua a noua a lunii#25,3 Multe traduceri, pornind de la informația din Ier 52,6, adaugă „a lunii a patra”., foametea în cetate a devenit cumplită#25,3 Lit.: „s-a întărit”. și nu mai era hrană pentru poporul țării. 4Atunci s-a făcut o spărtură în cetate și toți oamenii de război [au fugit] noaptea pe drumul porții dintre cele două ziduri, care era lângă grădina regelui#25,4 Este vorba de poarta dintre cele două ziduri care trebuie să fi fost în apropierea cisternei care poartă același nume (cf. Is 22,11). Această poartă se deschidea spre grădina regelui, situată în partea de sud-est a orașului (cf. Neh 3,15). – iar caldeenii erau împrejurul cetății –, și au mers pe drumul către Arabáh#25,4 Se referă la valea care ducea spre Iordàn (cf. Dt 11,30; Ios 8,14).. 5Însă armata caldeenilor l-a urmărit pe rege și l-a ajuns în stepele Ierihónului, iar toată armata lui s-a risipit de lângă el. 6L-au prins pe rege și l-au dus la regele Babilónului, la Ríbla. Și s-a rostit o sentință împotriva lui. 7Pe fiii lui Sedecía i-a înjunghiat sub ochii lui. Apoi i-au scos ochii#25,7 Lit.: „ochii lui Sedecía au devenit orbi”. lui Sedecía, l-au legat cu lanțuri de bronz și l-au dus în Babilón.
8În luna a cincea, în [ziua] a șaptea a lunii#25,8 Este vorba tot de anul al unsprezecelea al domniei lui Sedecía, ca în v. 2. – în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nabucodonosór, regele Babilónului – a venit la Ierusalím Nebuzaradán#25,8 În babiloniană, „Nebù-zeriddinàm” (în traducere: „Zeul Nabù a dat o descendență”); apare în capul unei liste babiloniene cu oficialitățile lui Nabucodonosòr., căpetenia gărzilor, slujitorul regelui Babilónului. 9A ars templul Domnului, palatul regelui și toate casele Ierusalímului. A dat foc tuturor caselor mari. 10Toată armata caldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalímului. 11Nabuzardan, mai-marele peste gărzi, a deportat restul poporului, care a rămas în cetate și a mers la regele din Babilón, și restul mulțimii. 12Dar căpetenia gărzilor a lăsat dintre săracii țării ca viticultori și ca agricultori#25,12 Această a doua deportare a avut un impact decisiv asupra demografiei lui Iùda. Nu sunt oferite cifre, dar se calculează că ar fi rămas în Iùda în jur de zece-cincisprezece mii de persoane. Cei mai săraci au devenit mari proprietari. Datorând bogăția lor invadatorului, îi vor fi cu siguranță loiali..
13Coloanele din bronz care erau în templul Domnului, postamentele, marea de bronz care era în templul Domnului, caldeenii le-au sfărâmat și le-au dus bronzul în Babilón#25,13 Obiectele distruse și luate de către babilonieni au o semnificație mai profundă: Dumnezeu și-a abandonat locuința, locul ales pentru ca să-și pună acolo numele său (1Rg 8,16.29) și în care iudeii își puseseră o așa încredere, încât nu s-au mai preocupat de conduita lor (Ier 7,1-11). Acum se împlinesc cuvintele profeților care au prevăzut acest sfârșit tragic: Mih 3,12; Ier 7,12-15; 26,18; Ez 11,22-25. Visul lui Davíd (2Sam 7), încoronat de Solomòn (1Rg 8), este întunecat de coșmarul acestei înfrângeri. Este nu atât sfârșitul unui loc, cât al unei epoci. Pe ruinele templului înflorește rugăciunea, după cum se poate intui din Ps 74, iar după devastarea templului urmează lamentația (cf. Is 64,10-11).. 14Au luat tăvile pentru cenușă, lopețile, cuțitele, cupele, toate instrumentele de bronz cu care se slujea. 15Căpetenia gărzilor a mai luat și cenușarele și ceștile: ce era din aur, la aur și ce era din argint, la argint. 16Cei doi stâlpi, marea – care era singură – și postamentele pe care le făcuse Solomón pentru templul Domnului: nu se putea cântări greutatea tuturor acestor obiecte din bronz. 17Înălțimea unui stâlp era de optsprezece coți și deasupra avea un capitel de bronz a cărui înălțime era de trei coți; împrejurul capitelului era o rețea și rodii pe capitel de jur împrejur. Tot așa pentru al doilea stâlp și rețeaua lui.
18Căpetenia gărzilor i-a luat pe Seráia, preotul de rangul întâi#25,18 În loc de „marele preot” din 2Rg 23,4., pe Țefania, preotul de rangul al doilea, și pe cei trei păzitori ai pragului. 19Din cetate a luat un funcționar care număra oamenii de luptă, cinci oameni dintre cei care stăteau în prezența#25,19 Lit.: „care vedeau fața regelui”. regelui și se aflau în cetate, și pe secretar – căpetenie a armatei care recruta poporul țării și șaizeci de oameni din poporul țării – care se aflau în cetate. 20Nebuzaradán, căpetenia gărzilor, i-a luat și i-a dus la regele Babilónului, la Ríbla. 21Regele Babilónului i-a lovit și i-a ucis la Ríbla, în ținutul Hamát. Și Iúda a fost deportat din pământul lui.
Ghedalía, guvernatorul lui Iúda#25,22 Acest fragment lipsește din Cărțile Cronicilor, dar rezumă ceea ce este relatat în Ier 40,1–43,7. Voind să facă din Iudeea o provincie care să-i fie fidelă și hotar de siguranță împotriva Egiptului, Nabucodonosòr l-a pus guvernator pe Ghedalia. Acesta provenea dintr-o familie favorabilă profetului Ieremía (cf. Ier 26,24) și, de aceea, susținea supunerea față de caldeeni. Un sigiliu de-ale sale, găsit la Làchiș în 1935, îl prezintă pe Ghedalía ca responsabil al palatului în timpul lui Sedecía.
22Peste poporul care a rămas în țara lui Iúda și pe care îl lăsase Nabucodonosór, regele Babilónului, l-a pus guvernator pe Ghedalía, fiul lui Ahicám, fiul lui Șafán#25,22 Acest bunic al lui Ghedalía este probabil scribul lui Iosía (cf. 2Rg 22,12).. 23Când au auzit toate căpeteniile armatelor, ei și oamenii lor, că regele Babilónului l-a pus guvernator pe Ghedalía, s-au dus la Ghedalía la Míțpa. Ei erau: Ismaél, fiul lui Netánia, Iohanán, fiul lui Caréah, Seráia, fiul lui Tanhumét din Netófa#25,23 Un sat din apropierea Betleèmului., și Iaazanía, fiul unui om din Maáca#25,23 Este un nume etnic al unui clan care își are originea în familia lui Càleb, din regiunea aramee Maakàh., ei și oamenii lor. 24Ghedalía le-a jurat lor și oamenilor lor și le-a zis: „Să nu vă temeți de slujitorii caldeenilor! Rămâneți în țară, slujiți-i regelui Babilónului și vă va fi bine!”.
25Dar în luna a șaptea, Ismaél, fiul lui Netánia, fiul lui Elișáma, din descendența regală, a venit cu zece oameni, l-au lovit pe Ghedalía și au murit el, iudeii și caldéii care erau cu el la Míțpa. 26Atunci, tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și căpeteniile armatelor s-au ridicat și au mers în Egipt, pentru că le era frică de caldéi.
Bunăvoința față de regele Ioiachín
27În anul al treizeci și șaptelea al deportării lui Ioiachín, regele lui Iúda, în a douăsprezecea lună, în [ziua] a douăzeci și șaptea a lunii, Évil-Merodác#25,27 În babiloniană Awíl-Mardùk, este fiul și succesorul lui Nabucodonosòr care a urcat pe tron în anul 561 î.C., regele Babilónului, în primul an al domniei sale, l-a scos din închisoare#25,27 Lit.: „i-a ridicat capul din închisoare”. pe Ioiachín, regele lui Iúda#25,27 Ioiachín nu a putut să se mai întoarcă în țară. Nu se știe dacă a murit înaintea eliberatorului său ori dacă a continuat să se bucure de favoruri și în timpul succesorilor lui Evíl-Merodàc. Chiar și așa, el a fost considerat de iudeii rămași în țară, ca și de cei exilați, drept suveranul legitim. Dau mărturie despre aceasta multe sigilii găsite la Bet-Șèmeș, la Tell-bet-Mirsím și la Ramàt-Rahèl, ca și datarea pe care o folosește profetul Ezechièl.. 28I-a vorbit cu bunătate și i-a dat un tron mai sus decât tronurile regilor care erau cu el în Babilón. 29I-a schimbat hainele de închisoare și [Ioiachín] s-a hrănit#25,29 Lit.: „a mâncat pâine”. totdeauna la masa lui, tot timpul vieții lui#25,29 Lit.: „în toate zilele sale”.. 30[Regele din Babilón] i-a asigurat cele necesare fiecărei zile în toate zilele [vieții] sale. #Ier 39,1-10 #Ios 4,13 #Ier 40,7-9 #Ier 41,1-3 #Ier 52,31-34
Selectat acum:
2 Regi 25: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași