Isaia 2
2
Pacea veșnică#2,0 Oracol escatologic ce vestește răspândirea mondială a monoteismului iahvist, care va avea drept centru Ierusalímul și drept caracteristică pacea universală.
1Ceea ce a văzut Isaía, fiul lui Ámoț, cu privire la Iúda și la Ierusalím.
2În zilele de pe urmă#2,2 Formulă introductivă pentru profețiile mesianico-escatologice.,
muntele casei Domnului
va fi stabilit pe vârful munților#2,2 Metaforă care indică importanța Ierusalímului drept centru mondial al monoteismului și loc binecuvântat al prezenței lui Dumnezeu pe pământ.
și va fi mai înalt decât colinele
și se vor îndrepta
spre el toate neamurile.
3Popoare multe vor veni și vor zice:
„Veniți, să urcăm#2,3 Profetul are în vedere pelerinajele la Ierusalím din timpul marilor sărbători (cf. Dt 16,16; Ps 122,4). În viitor, toate națiunile vor lua parte la acest pelerinaj: Is 60,3; 66,20; Zah 8,20-22; 14,16-17. la muntele Domnului,
la casa Dumnezeului lui Iacób!#2,3 Această expresie nu se găsește în Isaía, dar este frecventă în Psalmi (46,8; 75,10; 76,7; 84,9).
El ne va învăța căile sale
și noi vom umbla pe cărările lui.
Căci din Sión va ieși legea
și din Ierusalím, cuvântul Domnului#2,3 Termeni ce se referă la revelația divină în totalitatea ei..
4Va judeca între neamuri
și va decide între multe popoare.
Vor schimba săbiile lor în fiare de plug
și sulițele lor în seceri#2,4 Sfârșitul războaielor se găsește în cea mai mare parte a reprezentărilor escatologice, unde Domnul însuși este cel care frânge armele de război: Os 2,20; Zah 9,10; Ps 46,10..
[Niciun] neam nu va mai ridica
sabia împotriva [altui] neam
și nu vor mai învăța războiul.
5Casă a lui Iacób,
veniți să umblăm în lumina Domnului!
Splendoarea și maiestatea Domnului#2,6 Acest poem datează din prima perioadă a activității lui Isaía, atunci când, în Iùda, este pe sfârșite o lungă perioadă de prosperitate, sub domnia lui Ozía și Iotàm; ar putea fi totuși și o aluzie la Samaría, care nu căzuse încă în anarhie și în ruină.
6Căci l-ai părăsit pe poporul tău,
casa lui Iacób,
deoarece s-a umplut
cu [magi]#2,6 Textul ebraic este dificil; mulți presupun că din text s-ar fi pierdut substantivul „qōsᵊmîm” (= „magi”) din fața termenului „miqqedem” (= „din răsărit”). din răsărit
și ghicitori ca ai filisténilor
și au făcut înțelegeri cu fiii străinilor.
7Țara lor este plină de argint și de aur
și comorile lor n-au sfârșit;
țara este plină de cai
și carele lor sunt fără număr#2,7 Lit.: „nu au sfârșit”. Mulțimea carelor era considerată a fi un fel de infidelitate față de alianță, întrucât încerca să fie o asigurare umană și, în consecință, o neîncredere în Dumnezeu. În viitor, din voința lui Dumnezeu, carele și caii vor dispărea: cf. Is 31,1; Am 2,15; 4,10; Os 14,4..
8Țara lor este plină de idoli:
se prosternă la lucrarea mâinilor lor,
la ceea ce fac degetele lor.
9Omul va fi umilit și bărbatul va fi înjosit.
Nu-i vei ierta.
10Intră în stâncă și ascunde-te în țărână
dinaintea groazei Domnului
și dinaintea splendorii maiestății sale!”.
11Ochii semeți ai omului vor fi umiliți
și mândria bărbaților va fi înjosită;
numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
12Căci este o zi a Domnului Sabaót
împotriva a tot ce este semeț și înălțat#2,12 Păcatul-tip care îl provoacă pe Domnul să intervină în „ziua lui” este orgoliul, iar imaginile care urmează în Is 2,13-16: arbori, munți, cetăți fortificate, corăbii, sunt ilustrații ale acestui orgoliu.;
căci orice se ridică
va fi umilit:
13toți cedrii#2,13 Pot fi luați în sens literal, dar pot fi înțeleși și în sens metaforic, reprezentându-i pe conducătorii poporului. înalți și falnici
ai Libánului, toți stejarii Basánului,
14toți munții semeți și colinele înalte,
15orice turn înalt și orice zid întărit,
16toate corăbiile din Tarșíș#2,16 Tarșíș este, probabil, o localitate din Sardinia sau Tartèsus din Spania. Locuțiunea „navele din Tarșíș” echivalează cu „nave mari” (cf. Is 23,1.14; Ez 27,25; Ps 48,8; 2Cr 9,2). Această flotă era motivul de mândrie al domniei lui Ozía, cel care cucerise portul Elàt.
și toate navele luxoase.
17Semeția omului va fi umilită
și trufia bărbaților va fi înjosită;
numai Domnul va fi glorificat
în ziua aceea.
18Toți idolii vor fi zdrobiți.
19Vor intra în peșterile stâncilor
și în crăpăturile pământului#2,19 Lit.: „țărânei, prafului”.
dinaintea groazei Domnului
și dinaintea splendorii maiestății sale,
când se va ridica să clatine pământul.
20În ziua aceea,
oamenii își vor arunca la cârtițe
și la lilieci idolii lor de argint
și idolii lor de aur pe care și-i făcuseră
ca să se prosterneze înaintea lor;
21vor intra în despicăturile stâncilor
și în crăpăturile pietrelor,
dinaintea groazei Domnului
și dinaintea splendorii maiestății lui
când se va ridica să clatine pământul.
22Lăsați-l deoparte pe om,
în nările căruia nu e decât o suflare!
Căci prin ce poate fi apreciat el?#2,22 Versetul lipsește din LXX. Probabil este remarca unui cititor provenit din mediile sapiențiale. #Zah 14,4 #Ps 72,11 #Zah 8,3; Ps 24,3 #Ps 56,14; Prov 6,23 #57,3; Dt 18,10 #Dt 17,16; Ps 20,8 #17,8 #Os 10,8; Lc 23,30; Ap 6,15 #37,29; Lc 1,51 #10,34; 33,9 #1Rg 22,49 #2Sam 22,3; Ps 46,8 #Num 10,35; Ps 82,8 #Gen 2,7; Iob 7,7
Selectat acum:
Isaia 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași