1 Împăraţilor 3:1-28
1 Împăraţilor 3:1-28 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Solomon s-a înrudit prin căsătorie cu Faraon, împăratul Egiptului, și a luat pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David, până avea să termine de zidit casa lui și casa DOMNULUI și zidul Ierusalimului de jur împrejur. Numai că poporul sacrifica pe înălțimi, deoarece nu era zidită o casă numelui DOMNULUI până în acele zile. Și Solomon îl iubea pe DOMNUL, umblând în statutele lui David, tatăl său, numai că sacrifica și ardea tămâie pe înălțimi. Și împăratul a mers la Gabaon pentru a sacrifica acolo, pentru că aceasta era înălțimea cea mare; o mie de ofrande arse a oferit Solomon pe acel altar. La Gabaon, DOMNUL i-a apărut lui Solomon într-un vis noaptea; și Dumnezeu a spus: Cere ce dorești să îți dau. Și Solomon a spus: Tu ai arătat servitorului tău David, tatăl meu, mare milă, conform umblării lui înaintea ta în adevăr și în dreptate și în integritate a inimii față de tine; și ai păstrat pentru el această mare bunătate, că i-ai dat un fiu să șadă pe tronul său, așa cum este în această zi. Și acum, DOAMNE Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe servitorul tău împărat în locul lui David, tatăl meu; și eu sunt doar un copil mic; nu știu cum să ies sau să intru. Și servitorul tău este în mijlocul poporului tău pe care l-ai ales, un popor mare, care nu poate fi numărat nici socotit din cauza mulțimii lui. Dă de aceea servitorului tău o inimă care înțelege pentru a judeca pe poporul tău, ca să discern între bine și rău, pentru că cine poate judeca pe acest mare popor al tău? Și vorbirea i-a plăcut DOMNULUI, că Solomon a cerut acest lucru. Și Dumnezeu i-a spus: Pentru că ai cerut acest lucru și nu ai cerut pentru tine viață lungă, nici nu ai cerut bogății pentru tine, nici nu ai cerut viața dușmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine înțelegere pentru a discerne judecata, Iată, am făcut conform cuvintelor tale; iată, ți-am dat o inimă înțeleaptă și care înțelege, astfel încât nu a fost nimeni ca tine înaintea ta, nici nu se va ridica după tine vreunul ca tine. Și ți-am dat de asemenea ceea ce nu ai cerut: deopotrivă bogății și onoare, astfel încât nu va fi nimeni printre împărați ca tine în toate zilele tale. Și dacă vei umbla în căile mele, pentru a păzi statutele mele și poruncile mele, precum David, tatăl tău, a umblat, atunci îți voi lungi zilele. Și Solomon s-a trezit; și, iată, acesta a fost un vis. Și a venit la Ierusalim și a stat în picioare înaintea chivotului legământului DOMNULUI și a oferit ofrande arse și a oferit ofrande de pace și a făcut un ospăț tuturor servitorilor săi. Atunci au venit acolo două femei curve, la împărat, și au stat în picioare înaintea lui. Și o femeie a spus: O domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam într-o singură casă; și eu am născut un copil cu ea în casă. Și s-a întâmplat, a treia zi după ce am născut, că a născut și această femeie; și noi eram împreună; nu era niciun străin cu noi în casă, în afară de noi amândouă în casă. Și copilul acestei femei a murit noaptea, pentru că ea s-a culcat pe el. Și ea s-a sculat la miezul nopții și a luat pe fiul meu de lângă mine pe când roaba ta dormea și l-a culcat la sânul ei și l-a culcat pe copilul ei mort la sânul meu. Și după ce m-am sculat dimineața să alăptez pe copilul meu, iată, era mort; dar când m-am uitat atent la el dimineața, iată, nu era fiul meu, pe care îl născusem. Și cealaltă femeie a spus: Ba nu, ci fiul meu este cel viu și cel mort este fiul tău. Și aceasta a spus: Nu; ci fiul tău este cel mort și cel viu este fiul meu. Astfel vorbeau ele înaintea împăratului. Atunci a spus împăratul: Una spune: Acesta este fiul meu care trăiește și fiul tău este cel mort; și cealaltă spune: Ba nu; ci fiul tău este cel mort și fiul meu este cel viu. Și împăratul a spus: Aduceți-mi o sabie. Și au adus o sabie înaintea împăratului. Și împăratul a spus: Tăiați pe copilul cel viu în două și dați jumătate uneia și jumătate celeilalte. Atunci a vorbit împăratului femeia al căreia era copilul cel viu, pentru că tânjea în adâncurile ei după fiul ei, și a spus: O domnul meu, dă-i ei copilul cel viu și nicidecum să nu îl ucizi. Dar cealaltă a spus: Să nu fie nici al meu nici al tău, tăiați-l. Atunci împăratul a răspuns și a zis: Dați-i celei dintâi copilul cel viu și nicidecum să nu îl ucideți, ea este mama lui. Și tot Israelul a auzit de judecata pe care împăratul o judecase; și s-au temut de împărat, pentru că au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, pentru a face judecată.
1 Împăraţilor 3:1-28 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat-o de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David până și-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. Poporul nu aducea jertfe decât pe înălțimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o Casă în Numele Domnului. Solomon Îl iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. La Gabaon Domnul i S-a arătat în vis lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!” Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu, David; și eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat. Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui. Dă-i dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece poporul Tău, poporul acesta așa de mare la număr?” Cererea aceasta a lui Solomon I-a plăcut Domnului. Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine. Și dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele.” Solomon s-a deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire și le-a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui. Atunci au venit două femei curve la împărat și s-au înfățișat înaintea lui. Una dintre femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut lângă ea în casă. După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. Peste noapte fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. Dimineața m-am sculat să dau țâță copilului, și iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineața, și iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.” Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Așa au vorbit ele înaintea împăratului. Împăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Și cealaltă zice: «Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.»” Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie!” Au adus o sabie înaintea împăratului. Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!” Atunci femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima pentru copil și i-a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu și nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiați-l!” Și împăratul, luând cuvântul, a zis: „Dați-i celei dintâi copilul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui.” Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.
1 Împăraţilor 3:1-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Solomon a devenit rudă a faraonului. El a luat-o ca soție pe fiica monarhului Egiptului; și a adus-o în „Orașul lui David” până când a terminat construirea palatului, a casei lui Iahve și a zidului din jurul Ierusalimului. Poporul încă mai oferea sacrificii pe locuri înalte, pentru că nu fusese construită o casă pentru numele lui Iahve. Solomon Îl iubea pe Iahve și respecta deciziile tatălui lui numit David; dar aducea sacrificii și ardea tămâie pe înălțimi. Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă (lui Iahve) sacrificii, pentru că acolo era cea mai renumită înălțime. El a adus pe acel altar o mie de arderi integrale. Iahve i S-a revelat lui Solomon la Ghivon noaptea într-un vis; și i-a zis: „Cere-Mi orice vrei să îți ofer!” Solomon a răspuns: „Tu ai fost foarte binevoitor cu sclavul Tău numit David – tatăl meu – pentru că el a umblat înaintea Ta cu seriozitate, în dreptate și având o inimă curată. Ți-ai manifestat această mare bunătate față de el și i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul lui. Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai confirmat ca rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Dar eu sunt tânăr și nu am multă experiență în ce privește responsabilitățile mele. Slujitorul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales – un popor atât de numeros, încât nu poate fi calculat sau numărat. Dă-i slujitorului Tău o minte înțeleaptă. Doresc să pot judeca poporul Tău și să am capacitatea de a face diferența între bine și rău; pentru că cine ar putea să judece acest popor numeros care este al Tău?” Iahve a agreat cererea lui Solomon; și i-a zis: „Pentru că ai cerut acest lucru și nu ai dorit pentru tine nici viață lungă, nici bogății și nici moartea dușmanilor tăi – ci ai solicitat înțelepciune ca să poți face dreptate –, voi face așa cum ai cerut. Îți voi da o minte înțeleaptă și practică – așa cum nu a avut nimeni înaintea ta și nici nu va mai avea după tine. În plus, îți voi oferi și ce nu ai cerut: bogății și faimă – astfel încât nu va fi niciun alt rege ca tine în tot timpul vieții tale. Dacă Mă vei asculta, respectând legile și poruncile Mele – așa cum a făcut tatăl tău, David –, îți voi mări numărul zilelor vieții!” Solomon s-a trezit și a înțeles că fusese un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a dus înaintea Cufărului Legământului (făcut de Israel) cu Iahve și a adus arderi integrale și sacrificii de pace. Apoi a organizat un banchet pentru toți slujitorii lui. Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. Prima a zis: „Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeași casă. Am născut un copil în timp ce eram cu ea în casă. După trei zile de la nașterea fiului meu, a născut un copil și această femeie. Eram doar noi, singure. Nu mai era altcineva în casă; ci doar noi două. În timpul nopții, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. Atunci ea s-a sculat pe la jumătatea nopții, mi-a luat fiul de lângă mine în timp ce dormeam și l-a așezat la pieptul ei; iar pe fiul ei – cel care murise – l-a așezat lângă mine. M-am sculat dimineața ca să îmi alăptez fiul; dar el era mort. Când m-am uitat atentă la el în lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.” Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!” Dar prima a răspuns: „Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este copilul viu!” Așa se certau ele înaintea regelui. Atunci regele a spus: „Una zice: «Fiul meu este copilul viu, iar fiul tău este cel mort!», iar cealaltă zice: «Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este acela viu!»” Apoi regele a dat următorul ordin: „Aduceți-mi o sabie!” Și i s-a adus o sabie. Atunci el a zis: „Tăiați copilul care este viu în două; și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!” Atunci femeia al cărei fiu era viu, a fost profund afectată pentru fiul ei; și a zis: „Te rog – stăpânul meu – dă-i ei copilul; dar nu îl omorî!” Dar cealaltă zicea: „Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați-l în două!” Regele a răspuns: „Dați-i copilul viu primei femei; și nu îl omorâți! Ea este mama lui!” Când a auzit decizia luată de rege în acest caz, tot Israelul s-a temut de el; pentru că a înțeles că înțelepciunea lui Dumnezeu era în Solomon, ca să facă dreptate.
1 Împăraţilor 3:1-28 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Cu Faraonul cel pe care Egiptu-n fruntea sa îl are, Se încuscrise Solomon. Din fiicele lui Faraon, El, o soție, și-a luat Și cu aceasta-apoi, a stat, Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Acolo, ei au locuit, Până când el a reușit Să își ridice casa lui, Precum și casa Domnului Și întreg zidul cel pe care, În jur, Ierusalimu-l are. Jertfele care se dădeau, Pe înălțimi se aduceau, Căci încă n-a fost început, O casă, să se fi făcut, Drept un lăcaș al Domnului Spre-a-Și pune-n el, Numele Lui. Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus. Odată, Solomon s-a dus La Gabaon, unde-i aflată O înălțime însemnată, Ca să aducă jertfe-n dar. Astfel, adus-a pe altar, Jertfe, drept ardere de tot, Cari la o mie se socot. La Gabaon, Domnu-a venit Și într-un vis, El i-a vorbit: „Cere-Mi, acum, tot ce dorești, Căci negreșit, ai să primești.” Solomon zise: „Ne-ncetat, Bunăvoință-ai arătat Față de David – tatăl meu – Căci el, în fața Ta, mereu, Credincioșie a vădit Și inima și-a curățit. Un fiu, în urmă, Tu i-ai dat Și-n locul său l-ai așezat, Pe al lui scaun de domnie, Așa precum, astăzi, se știe. Doamne, acum – pe robul Tău – L-ai așezat în locul său. Eu sunt un tânăr – ai văzut – Neîncercat, nepriceput. M-ai așezat, astfel, mai mare, Peste poporul Tău, cel care E-atât de mult, încât nu poate Nimeni, acum, a-l mai socoate. Un lucru numai, îmi doresc: Ajută-mă să dobândesc O inimă mai pricepută, Prin care poate fi făcută O judecată, în popor, În pricinile tuturor. O inimă, vrea robul Tău, Ca astfel, binele, de rău, Să poată să-l deosebească Și-al Tău popor, să-l cârmuiască!” Această cerere, făcută De Solomon, a fost plăcută În fața Domnului, iar El A glăsuit în acest fel: „O inimă, tu Mi-ai cerut, Dar iată, pentru că n-ai vrut Nici viață lungă și nici bani, Nici moarte pentru-ai tăi dușmani, Voi face după cum dorești: Pricepere ai să primești, Așa cum nimeni n-a avut ‘Nainte de-a te fi născut Și cum, asemeni, nimenea – Vreodată – nu va mai avea. Mai mult: iată, am să-ți dau ție, Salvă și multă bogăție, Iar ca și tine, nimenea – Cât vei trăi – nu va avea. De umbli-n calea Mea, mereu, Și de păzești cuvântul Meu – Poruncile care le-am dat Și legile ce l-am lăsat – Cum a făcut și tatăl tău, Ferit vei fi, de orice rău, Iar zilele ți le lungesc Și viață multă-ți dăruiesc.” Când Solomon s-a deșteptat, Uimit de ceea ce-a visat, Către Ierusalim s-a dus Și-arderi de tot el a adus – Drept jertfe ce aveau menire De daruri pentru mulțumire – Lângă chivotul Domnului. Apoi, pentru slujbașii lui, Un mare-ospăț a pregătit Unde, pe toți, el i-a poftit. La Solomon – la judecată – Două femei s-au dus, odată. Curve, acestea se vădeau Și o pricină grea, aveau. Una din ele-a glăsuit: „Noi împreună-am locuit Și amândouă am născut. Întâi, un fiu, eu am avut, Iar la trei zile-apoi, și ea A zămislit, de-asemenea, Tot un fecior. Cum am vorbit, Noi împreună-m locuit. Nici un străin n-a fost apoi, Care să stea, atunci, cu noi. Dar iată ce s-a întâmplat: În zori, pe când n-am deșteptat, Pline de groază am văzut Necazul ce s-a petrecut, Căci al ei fiu, mort, se vădea. În timpul nopții, cred că ea, Peste copil, s-a răsucit – În somn – iar pruncul a murit. Ea s-a trezit și a văzut Ce grozăvie a făcut. Cam jumătate se vădea Noaptea, când se trezise ea. Ușor, atuncea, mi-a luat Pruncul, care era culcat La al meu sân. Apoi l-a dus, La ea, în pat, și mi l-a pus Pe fiul ei, alăturea. În urmă, s-a culcat și ea. După ce ziuă s-a făcut, Să-mi alăptez fiul, am vrut, Și-abia atunci m-am dumirit Precum că pruncul a murit. Când mai atentă m-am uitat La el, uimită am aflat Că nu-i acela fiul meu, Pe care îl născusem eu.” Femeia care se găsea, Atunci, alăturea de ea, În gura mare a strigat: „Nu! Nu! Nu e adevărat! Acela care a murit Al tău fiu este, negreșit! Iar cel care e viu, știu eu, Precum că este fiul meu!” Prima femeie-a glăsuit: „Ba nicidecum! Cel ce-a murit E fiul tău! Al meu e viu, Iar acest lucru, bine-l știu!” În felu-acesta, au strigat Ele, în față la-mpărat. Atuncea, Solomon le-a spus: „Văd că o pricină-ați adus În fața mea și nu găsiți Decât să vă-nvinovățiți Una pe alta, ne-ncetat, De când la mine ați intrat. Tu zici că mort e al ei fiu, Dar ea îmi spune că e viu Și că al tău, mort, se vădește, În timp ce fiul ei trăiește. Gata! Sfârșiți! E rândul meu! Vreau s-ascultați ce-am de spus eu! Dați-mi o sabie și-apoi, Avem a ne-nțelege noi!” Slujbașii săi, grabnic, s-au dus Și-o sabie, ei i-au adus. „Pe prunc, îndată, să-l luați Și-n jumătate să-l tăiați!” – Mai zise Solomon. „Apoi, La fiecare dintre voi, Am să îi dau o jumătate, Ca astfel să vă fac dreptate!” – Le-a mai zis el, femeilor, Privindu-le dojenitor. Atuncea, mama pruncului Îi zise, împăratului: „Nu îl ucide! Milă ai! Ci mai degrabă să îl dai Ăstei femei! Al ei să fie Și să-i aducă bucurie!” Ea a vorbit în acest fel, Căci a simțit cum, pentru el, Inima-n piept i se rupea Și mort să-l vadă, nu putea. Cealaltă, însă, a strigat: „Nu! Nu! El trebuie tăiat! Pentru că astfel doar – zic eu – Nu-i nici al ei și nici al meu!” „Pe pruncul viu, să îl luați” – Zise-mpăratul – „și să-l dați La cea dintâi dintre femei, Pentru că este fiul ei!” Israeliții au aflat, De felu-n care-a judecat, Atuncea, Solomon. Astfel, Cu toții s-au temut de el, Căci au văzut că Domnul pune În el, a Lui înțelepciune Care, mereu, îl însoțește Și-n judecăți îl sfătuiește.
1 Împăraţilor 3:1-28 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Solomón s-a înrudit prin căsătorie cu Faraón, regele Egiptului. A luat-o de soție pe fiica lui Faraón și a adus-o în cetatea lui Davíd până ce a terminat de construit casa lui, casa Domnului și zidul Ierusalímului de jur împrejur. Dar poporul aducea jertfe pe înălțimi, pentru că nu fusese construită o casă pentru numele Domnului până în zilele acelea. Solomón îl iubea pe Domnul, mergând după obiceiurile lui Davíd, tatăl său. Numai că oferea pe înălțimi jertfe și tămâie. Regele a mers la Gabaón să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. O mie de arderi de tot a adus Solomón pe altarul acela. La Gabaón, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomón noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!”. Solomón a răspuns: „Tu ai arătat o mare îndurare față de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate și în corectitudinea inimii față de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi. Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, Davíd. Însă eu sunt doar un copil: nu știu să ies și să intru. Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat. Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare, ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine și rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare?”. Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomón a cerut lucrul acesta. Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogății, nu ai cerut viața dușmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculți judecata, iată, voi face după cuvintele tale. Îți voi da o inimă înțeleaptă și chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte și după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine. Îți voi da ce n-ai cerut: bogății și faimă. Și nu va fi nimeni ca tine între regi în toate zilele [vieții] tale. Dacă vei merge pe căile mele, păzind hotărârile și poruncile mele, așa cum a umblat Davíd, tatăl tău, îți voi lungi zilele”. Apoi Solomón s-a trezit. Și, iată, a fost un vis! Solomón a venit la Ierusalím și a stat înaintea arcei alianței Domnului. A adus arderi de tot, a oferit jertfe de împăcare și a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui. Atunci au venit două prostituate la rege și au stat înaintea lui. Una dintre femei a zis: „Domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut cu ea în casă. La trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Locuiam împreună și nu era niciun străin cu noi în casă; nu eram decât noi amândouă în casă. Dar a murit fiul acestei femei noaptea, pentru că s-a culcat peste el. Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine când slujitoarea ta dormea și l-a culcat la sânul ei; iar pe fiul ei care murise l-a culcat la sânul meu. Dimineața m-am ridicat să-l alăptez pe fiul meu și, iată, era mort. Dimineața m-am uitat cu atenție la el și, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem”. Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău, cel mort”. Dar [cea dintâi] a răspuns: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu”. Și așa vorbeau ele înaintea regelui. Regele a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort». Și cealaltă zice: «Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu»”. Regele a zis: „Aduceți-mi o sabie!”. Și au adus o sabie înaintea regelui. Regele a zis: „Împărțiți copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!”. Atunci femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima pentru copil și i-a zis împăratului: „Te rog, domnul meu, dă-i-l ei pe copilul cel viu, dar nu-l omorâți!”. Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău, ci să-l împartă!”. Regele a zis: „Dați-i [celei dintâi] copilul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui”. Tot Israélul a auzit de judecata pe care o făcuse regele. S-au temut de rege, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el pentru a face judecata.
1 Împăraţilor 3:1-28 Noua Traducere Românească (NTR)
Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului. El a luat-o de soție pe fata acestuia și a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de construit palatul, Casa DOMNULUI și zidul din jurul Ierusalimului. Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, căci încă nu fusese construită o Casă pentru Numele DOMNULUI. Solomon Îl iubea pe DOMNUL, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe și ardea tămâie pe înălțimi. Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe acolo, căci era cea mai importantă înălțime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi-de-tot. La Ghivon, DOMNUL i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis și Dumnezeu i-a zis: ‒ Cere ce vrei să-ți dau! Solomon a răspuns: ‒ Tu ai arătat o mare îndurare față de slujitorul Tău David, tatăl meu, căci a umblat înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă. Tu ai păstrat această mare îndurare față de el și i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr și nu știu să conduc. Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi calculat sau numărat. Dă-i slujitorului Tău o inimă care ascultă, ca să judec poporul Tău și să pot face diferența între bine și rău. Căci cine este în stare să judece acest popor al Tău atât de numeros? Domnului I-a plăcut lucrul pe care l-a cerut Solomon. Dumnezeu i-a zis: ‒ Pentru că ai cerut acest lucru și nu ai cerut pentru tine nici viață lungă, nici bogății și nici moartea dușmanilor tăi, ci ai cerut pricepere, ca să asculți la judecată, iată, voi face așa cum ai cerut. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, cum nu s-a mai văzut la nimeni înaintea ta și nu se va mai vedea la nimeni care va urca la tron după tine. Mai mult, îți voi da și ceea ce nu ai cerut: atât bogății, cât și glorie, așa încât nu va fi niciun alt rege ca tine în toate zilele tale. Și, dacă vei umbla pe căile Mele, păzind hotărârile și poruncile Mele, așa cum a făcut tatăl tău David, îți voi lungi zilele. Solomon s-a trezit și iată că fusese un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfățișat înaintea Chivotului legământului cu Stăpânul și a adus arderi-de-tot și jertfe de pace. Apoi a dat un ospăț pentru toți slujitorii săi. Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. Prima femeie a zis: ‒ Ah, stăpânul meu, eu și femeia aceasta locuim în aceeași casă. Eu am născut lângă ea în casă, iar la trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Eram împreună; nu mai era nimeni cu noi în casă; eram doar noi două în casă. În timpul nopții, fiul acestei femei a murit, din cauză că se culcase peste el. Ea s-a sculat pe la miezul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine, în timp ce slujitoarea ta dormea, și l-a așezat la sânul ei; iar pe fiul ei mort l-a așezat la sânul meu. Când m-am trezit dimineața ca să-mi alăptez fiul, iată că el era mort. M-am uitat la el cu atenție dimineața, și iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem. Cealaltă femeie a zis: ‒ Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort! Dar aceasta a răspuns: ‒ Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu! Așa au vorbit ele înaintea regelui. Atunci regele a zis: ‒ Aceasta zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“. Apoi regele a zis: „Aduceți-mi o sabie!“. Ei au adus o sabie înaintea regelui. Regele a zis: „Tăiați copilul cel viu în două și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!“. Atunci femeia al cărei fiu era cel viu i-a vorbit regelui, căci i-a fost milă de fiul ei, și a zis: ‒ Te rog, stăpânul meu, dă-i ei nou-născutul viu! Să nu cumva să-l omori! Cealaltă însă zicea: ‒ Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați-l în două! Regele a răspuns și a zis: ‒ Dați primei femei nou-născutul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui. Tot Israelul a auzit judecata pronunțată de rege. Ei s-au temut de el, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era înăuntrul lui, ca să facă dreptate.
1 Împăraţilor 3:1-28 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David până și-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. Poporul nu aducea jertfe decât pe înălțimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. Solomon iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.” Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu David, și eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat. Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui. Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr?” Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine. Și, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele.” Solomon s-a deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire și a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui. Atunci au venit două femei curve la împărat și s-au înfățișat înaintea lui. Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut lângă ea în casă. După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. Dimineața, m-am sculat să dau țâță copilului, și iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineața, și iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.” Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Așa au vorbit ele înaintea împăratului. Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Și cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’” Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie!” Au adus o sabie înaintea împăratului. Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!” Atunci, femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima pentru copil și a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu și nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiați-l!” Și împăratul, luând cuvântul, a zis: „Dați celei dintâi copilul cel viu și nu-l omorâți. Ea este mama lui.” Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.