2 Împăraţilor 3:1-27
2 Împăraţilor 3:1-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doisprezece ani. Și a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI; dar nu ca tatăl său și ca mama sa, pentru că a îndepărtat chipul lui Baal, pe care tatăl său îl făcuse. Totuși s-a alipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; nu s-a depărtat de ele. Și Meșa, împăratul Moabului, era un stăpân de oi și a dat împăratului lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci, cu lână. Dar s-a întâmplat, după ce a murit Ahab, că împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva împăratului lui Israel. Și împăratul Ioram a ieșit din Samaria în același timp și a numărat tot Israelul. Și a mers și a trimis la Iosafat, împăratul lui Iuda, spunând: Împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva mea, vei merge cu mine împotriva Moabului la bătălie? Iar el a spus: Mă voi urca; eu sunt precum ești tu, poporul meu precum poporul tău și caii mei precum caii tăi. Și a zis: Pe ce cale să ne urcăm? Iar el a răspuns: Pe calea pustiului Edomului. Astfel împăratul lui Israel a mers împreună cu împăratul lui Iuda și împăratul Edomului; și au făcut un ocol de șapte zile de călătorie; și nu era apă pentru oștire și pentru vitele care îi urmau. Și împăratul lui Israel a spus: Vai, pentru că DOMNUL a chemat pe acești trei împărați împreună, pentru a-i da în mâna Moabului! Dar Iosafat a spus: Nu este aici un profet al DOMNULUI, ca să întrebăm pe DOMNUL prin el? Și unul dintre servitorii împăratului lui Israel a răspuns și a zis: Aici este Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie. Și Iosafat a spus: Cuvântul DOMNULUI este cu el. Astfel, împăratul lui Israel și Iosafat și împăratul Edomului au coborât la el. Și Elisei i-a spus împăratului lui Israel: Ce am eu a face cu tine? Du-te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale. Și împăratul lui Israel i-a zis: Nu, pentru că DOMNUL a chemat pe acești trei împărați împreună, pentru a-i da în mâna Moabului. Și Elisei a zis: Precum DOMNUL oștirilor trăiește, înaintea căruia stau în picioare, într-adevăr, dacă nu aș lua aminte la fața lui Iosafat, împăratul lui Iuda, nu m-aș uita la tine, nici nu te-aș vedea. Dar acum aduceți-mi un cântăreț cu harpă. Și s-a întâmplat, în timp ce cânta cântărețul cu harpă, că mâna DOMNULUI a venit peste el. Și el a spus: Astfel spune DOMNUL: Faceți în această vale groapă lângă groapă. Fiindcă astfel spune DOMNUL: Nu veți vedea vânt, nici nu veți vedea ploaie; totuși această vale va fi umplută cu apă, ca voi să beți, deopotrivă voi și vitele voastre și animalele voastre. Și acesta este doar un lucru ușor înaintea ochilor DOMNULUI, el va da de asemenea pe moabiți în mâna voastră. Și veți lovi fiecare cetate întărită și fiecare cetate aleasă și veți tăia fiecare copac bun și veți astupa toate fântânile de apă și veți strica cu pietre fiecare bucată bună de pământ. Și s-a întâmplat dimineața, când darul de mâncare era oferit că, iată, a venit apă de pe calea Edomului și țara s-a umplut cu apă. Și când toți moabiții au auzit că împărații s-au urcat să lupte împotriva lor, s-au adunat toți cei care erau în stare să poarte armură, și mai vârstnici, și au stat în picioare la graniță. Și s-au sculat dis-de-dimineață și soarele a strălucit peste apă și moabiții au văzut apa roșie ca sângele de cealaltă parte; Și au spus: Acesta este sânge; împărații sunt nimiciți cu desăvârșire și s-au lovit unul pe altul; și acum, Moabule, la pradă. Și, când au ajuns la tabăra lui Israel, israeliții s-au ridicat și au lovit pe moabiți, astfel încât ei au fugit dinaintea lor; dar ei au mers înainte lovind pe moabiți, chiar în țara lor. Și au dărâmat cetățile și pe fiecare bucată bună de pământ și-a aruncat fiecare om piatra lui și l-au umplut; și au astupat toate fântânile de apă și au tăiat fiecare copac bun; doar în Chir-Hareset au lăsat pietrele; totuși aruncătorii cu praștia l-au înconjurat și l-au lovit. Și când împăratul Moabului a văzut că bătălia era prea aspră pentru el, a luat cu el șapte sute de bărbați care scoteau săbiile, pentru a pătrunde până la împăratul Edomului; dar nu au putut. Atunci a luat pe cel mai în vârstă fiu al său care trebuia să domnească în locul său și l-a oferit ca ofrandă arsă pe zid. Și a fost mare indignare împotriva lui Israel; și au plecat de la el și s-au întors în țara lor.
2 Împăraţilor 3:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Ioram – fiul lui Ahab – a început să guverneze în teritoriul numit Israel, la Samaria, în al optsprezecelea an al guvernării lui Iehoșafat – regele din teritoriul numit Iuda; și a guvernat doisprezece ani. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve. Totuși, nu s-a comportat la fel de rău ca tatăl lui și ca mama lui, pentru că a desființat pietrele sacre închinate lui Baal pe care le făcuse Ahab. Dar Ioram a comis păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care-l făcuse pe Israel să păcătuiască; și nu le-a abandonat. Meșa – regele Moabului – avea turme mari și era obligat să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci împreună cu lâna adunată după tunderea lor. Dar după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a revoltat împotriva regelui lui „Israel”. Atunci regele Ioram a plecat din Samaria; și a numărat întregul Israel. Apoi a trimis un mesaj lui Iehoșafat – regele lui Iuda – spunându-i: „Regele Moabului s-a revoltat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” El i-a răspuns lui Ioram: „Da, voi veni. Eu și cu tine vom fi aliați, poporul meu va merge împreună cu poporul tău și caii mei vor fi împreună cu ai tăi. Vreau să știu pe ce drum vom merge.” Ioram i-a răspuns: „Vom merge pe drumul care conduce prin deșertul Edomului.” Atunci regele Israelului, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat împreună. Dar după ce au înaintat făcând un ocol de zile, nu au mai găsit apă pentru armată și pentru animale. Atunci regele Israelului a zis: „Ah! Iahve i-a chemat pe acești trei regi ca să îi facă să fie învinși de Moab!” Dar Iehoșafat a zis: „Nu este aici niciun profet al lui Iahve prin care să Îl întrebăm pe El (ce să facem)?” Atunci unul dintre slujitorii regelui din teritoriul numit Israel, a răspuns: „Este aici Elisei – fiul lui Șafat – care avea obiceiul să toarne apă pe mâinile (profetu)lui Ilie.” Iehoșafat a zis: „Știu că îl însoțește Cuvântul lui Iahve!” Atunci regele teritoriului numit Israel, Iehoșafat și regele Edomului s-au dus împreună la profet. Elisei i-a zis regelui lui „Israel”: „Ce avem noi în comun? Du-te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!” Regele „Israelului” a răspuns: „Nu; pentru că Iahve a chemat pe acești trei regi ca să îi facă să ajungă în mâinile Moabului!” Elisei a zis: „Jur pe Iahve – pe Dumnezeul armatelor – care este viu și pe care Îl slujesc, că dacă nu aș avea în vedere pe Iehoșafat – regele lui Iuda – nici nu te-aș lua în considerare și nici nu m-aș uita la tine! Acum, aduceți-mi un cântăreț cu o harpă!” În timp ce cântărețul cânta, mâna lui Iahve a coborât peste Elisei. Atunci el a zis: „Iahve spune: «Faceți în această vale gropi, una lângă cealaltă; pentru că Iahve vă anunță că deși nu veți avea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre! Totuși, acesta este doar un lucru nesemnificativ pentru Iahve. El va face ca și Moabul să ajungă în mâinile voastre. Voi îi veți distruge toate orașele fortificate și pe toate cele remarcabile; veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți strica cu pietre fiecare teren agricol bun!»” În următoarea dimineață, în timp ce se oferea (lui Iahve) sacrificiul, a început să vină apă de pe drumul dinspre Edom; și pământul s-a umplut de apă. Când au auzit toți moabiții că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toți aceia care erau capabili să folosească armele – atât tineri cât și bătrâni – și au stat la marginea teritoriului lor. Când s-au trezit dimineața devreme, soarele strălucea deasupra apelor; și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. Ei au zis: „Acesta este sânge! Regii s-au luptat între ei și s-au omorât unii pe alții! Acum, vino să îți iei prada, Moab!” Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israelienii au venit și i-au bătut pe moabiți până când au fugit din fața lor. Apoi au pătruns pe teritoriul lor și i-au omorât pe moabiți. Le-au distrus orașele; și toți bărbații au aruncat pietre în terenurile lor agricole. Toate acele terenuri au fost umplute de pietre. Au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile orașului Chir-Hareset; dar cei care trăgeau cu praștia, l-au înconjurat și l-au cucerit. Când regele Moabului a văzut că a fost învins în acea luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau folosind sabia; și intenționa să își facă drum până la regele Edomului; dar nu au putut. Atunci a luat pe primul copil născut în familia lui, care urma să fie rege în locul lui; și l-a oferit (zeilor) ca ardere integrală pe zidul orașului. Văzând acest lucru, Israel a fost afectat de o mare indignare. Astfel, Israel s-a retras din Moab; și fiecare s-a întors acasă.
2 Împăraţilor 3:1-27 Noua Traducere Românească (NTR)
Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doisprezece ani. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, totuși nu cum făcuse tatăl său și mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal, pe care-l făcuse tatăl său. El însă a comis păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s-a depărtat de ele. Meșa, regele Moabului, era crescător de oi și era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a răsculat împotriva regelui lui Israel. Regele Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat întregul Israel. El a plecat și a trimis la Iehoșafat, regele lui Iuda, să-i spună: ‒ Regele Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vii cu mine la luptă împotriva Moabului? Acesta a răspuns: ‒ Voi veni. Eu și cu tine vom fi una, poporul meu va fi ca poporul tău, iar caii mei vor fi precum caii tăi. Apoi a întrebat: ‒ Pe care drum să mergem? Ioram a răspuns: ‒ Pe drumul prin deșertul Edomului. Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar, după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n-a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei. Atunci regele lui Israel a zis: ‒ Vai! Sigur DOMNUL i-a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului! Dar Iehoșafat a zis: ‒ Nu este aici niciun profet al DOMNULUI prin care să-L întrebăm pe DOMNUL? Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns: ‒ Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie. Iehoșafat a zis: ‒ Cuvântul DOMNULUI este cu el! Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului s-au dus la el. Elisei i-a zis regelui lui Israel: ‒ Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale! Regele lui Israel i-a răspuns: ‒ Nu, pentru că DOMNUL este Cel Ce i-a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului. Elisei a zis: ‒ Viu este DOMNUL Oștirilor, înaintea Căruia stau, că, dacă nu l-aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, nici nu m-aș uita la tine, și nici nu te-aș vedea. Acum, aduceți-mi un cântăreț cu o harfă. În timp ce cântărețul cânta, mâna DOMNULUI a fost asupra lui Elisei și el a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Faceți gropi în această vale, căci așa vorbește DOMNUL: ‘Deși nu veți vedea vânt sau ploaie, valea aceasta se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre’. Însă acesta este un lucru mărunt în ochii DOMNULUI. El îl va da și pe Moab în mâinile voastre. Veți cuceri toate cetățile fortificate și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele și veți distruge cu pietre orice teren bun»“. În dimineața următoare, în timp ce se aducea darul de mâncare, iată că a venit apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s-a umplut de apă. Atunci toți moabiții, când au auzit că regii au pornit la luptă împotriva lor, i-au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele, tineri și bătrâni, și au stat la graniță. Când s-au sculat dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și de aceea moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. „Acesta este sânge!“, au zis ei. „Regii s-au luptat între ei și s-au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“ Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s-au ridicat și i-au lovit pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și au învins Moabul. Le-au cucerit cetățile, au aruncat fiecare pietre pe orice teren bun, umplându-le astfel cu pietre, au astupat toate izvoarele și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile cetății Chir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat-o și au cucerit-o. Când a văzut regele Moabului că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să-și croiască drum până la regele Edomului, dar n-au reușit. Atunci l-a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zidul cetății. Era mare mânia moabiților împotriva lui Israel. Israeliții s-au retras din preajma regelui Moabului și s-au întors în țară.
2 Împăraţilor 3:1-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe care-i făcuse tatăl său, dar s-a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu lâna lor. La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat pe tot Israelul. A pornit și a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” Și a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în Pustia Edomului.” Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea. Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!” Dar Iosafat a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” Și Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au coborât la el. Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am eu a face cu tine? Du-te la prorocii tatălui tău și la prorocii mamei tale.” Și împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!” Elisei a zis: „Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga deloc în seamă și nici nu m-aș uita la tine. Acum aduceți-mi un cântăreț cu harpa.” Și, pe când cânta cântărețul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Faceți gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ Căci așa vorbește Domnul: ‘Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar totuși valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și vitele voastre.’ Dar aceasta este puțin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; veți sfărâma toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia toți copacii cei buni, veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.” Și dimineața, în clipa când se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului și s-a umplut țara de apă. Însă toți moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toți cei în vârstă să poarte armele, și mai mari chiar, și au stat la hotar. S-au sculat dis-de-dimineață și, când a strălucit soarele peste ape, moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. Ei au zis: „Este sânge! Împărații au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alții. Acum, la pradă, moabiți!” Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară și au bătut pe Moab. Au sfărâmat cetățile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Haresetul, din care n-au lăsat decât pietrele. Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care scoteau sabia să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Și o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului și s-a întors în țară.
2 Împăraţilor 3:1-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe care-i făcuse tatăl său, dar s-a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care îl făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și îi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu lâna lor. La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat tot Israelul. A pornit și a trimis să-i spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: „Voi merge: eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” Și a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.” Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat; și după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea. Atunci împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul i-a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului.” Dar Iosafat a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să-L putem întreba pe Domnul?” Unul dintre slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” Și Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au coborât la el. Elisei i-a zis împăratului lui Israel: „Ce am eu a face cu tine? Du-te la prorocii tatălui tău și la prorocii mamei tale!” Și împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul i-a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului.” Elisei a zis: „Viu este Domnul Oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă nu l-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga deloc în seamă și nici nu m-aș uita la tine. Acum, aduceți-mi un cântăreț cu harfa!” Și pe când cânta cântărețul din harfă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Faceți gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!» Căci așa vorbește Domnul: «Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, și totuși valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și vitele voastre.» Dar aceasta este puțin lucru înaintea Domnului. El va da Moabul în mâinile voastre; veți sfărâma toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia toți copacii cei buni, veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.” Și dimineața, în clipa când se aducea jertfa, iată că a venit apă de pe drumul Edomului și s-a umplut țara de apă. Însă toți moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toți cei ce erau la vârsta să poarte armele, și mai mari chiar, și au stat la hotar. S-au sculat dis-de-dimineață, și când a strălucit soarele peste ape, moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. Ei au zis: „Este sânge! Împărații au scos sabia între ei și s-au tăiat unii pe alții. Acum, la pradă, moabiți!” Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat și l-a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară și l-au bătut pe Moab. Au sfărâmat cetățile, au aruncat fiecare pietre în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Haresetul, din care n-au lăsat decât pietrele. Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care scoteau sabia, ca să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. L-a luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Și o mare mânie l-a cuprins pe Israel, care s-a îndepărtat de împăratul Moabului și s-a întors în țară.
2 Împăraţilor 3:1-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Ioaram, apoi – acela care Părinte, pe Ahab, îl are – La tron, în urmă, a venit Și-n Israel a stăpânit. Pe vremea ‘ceea, Iosafat Era în Iuda împărat Și optsprezece ani avea, De când în Iuda stăpânea. Ioram, în Israel, a stat, Ani doisprezece, ca-mpărat. Cetatea-n care locuia Chemată e, Samaria. Asemenea tatălui său, El a făcut ce este rău, Stârnind mânia Domnului, Dar nu ca și părinții lui. Stâlpii lui Bal, ce i-a-nălțat Ahab, întâi i-a răsturnat. Însă apoi, el a făcut Păcatele ce le-a avut Ieroboam, acela care, Părinte, pe Nebat, îl are. În felu-acesta, după el, A tras întregul Israel. Meșa, cel care-mpărățea Peste Moab, mari turme-avea. Un bir avut-a de dat el, Din turme, către Israel. Din miei, dădea o sută mii Pentru-ai lui Israel copii Și tot o sută mii dădea Și din berbeci, de-asemenea. Atuncea când a auzit Cum că Ahab s-a prăpădit, Cel care fost-a împărat – Peste Moab – s-a răsculat. Ioaram a adunat la el, Grabnic, întregul Israel Și în Samaria, de-ndat’, Poporul și l-a numărat. La Iosafat, soli, a trimis, Prin care în ăst fel i-a zis: „Acela care-i împărat Peste Moab, s-a răsculat În contra mea. Te rog pe tine, De te-nvoiești, să vii cu mine, Ca împreună să plecăm Și împotrivă-i să luptăm.” „Bine” – răspunse Iosafat – „Am să pornesc și eu, de-ndat’, Și-ți voi veni în ajutor, Cu caii și cu-al meu popor. Ne spune, unde să venim? Pe care drum să ne suim?” „Oștirea ta are să vie, Prin a Edomului pustie” – Zise Ioram; iar Iosafat – Cu cel ce fost-a împărat Peste Edom – au și pornit Să-i vină-n sprijin, negreșit. O săptămână au făcut Pe drum, iar apa de băut – Pentru oșteni și pentru vite – Era aproape pe sfârșite. Atunci, Ioram a glăsuit: „Iată că Domnul a voit Să ne-adunăm trei împărați, Pentru că vrea ca să fim dați În mâinile acelui care Drept împărat, Moabu-l are!” Când Iosafat a auzit, S-a-ntors și a-ntrebat, răstit: „Spune-mi, cu noi – aicea – nu-i Nici un proroc al Domnului, Prin cari să-L întrebăm apoi – Pe Domnul – ce să facem noi?” Un slujitor din cei pe care, Ioram, în slujba lui, îi are, Veni și zise: „Domnii mei, Aici se află Elisei. El este fiul lui Șafat. El este cel care-a turnat Apă, pe mâna lui Ilie. Doriți ca să îl chem să vie?” Atuncea Iosafat a spus: „Cuvântul Domnului de Sus, Cu el e, fiți încredințați!” Pe dată, cei trei împărați – Cel care-n Israel domnea, Cel ce-n Edom împărățea Și cel în Iuda-ncoronat – La Elisei au alergat. Dar Elisei, în acest fel, I-a zis celui din Israel: „Ce am a face eu, cu tine? De ce vii tu, acum, la mine? Mergi la prorocii cei pe care, Ahab, al tău părinte-i are, Sau la prorocii ce-i avea Chiar mama ta, pe când trăia!” Atunci, Ioram a cuvântat: „Eu cred că Domnul i-a chemat Pe împărați, căci voia Lui Este de-ai da Moabului!” „Viu este Domnul Dumnezeu, Al cărui slujitor sunt eu, Că dacă n-ar fi Iosafat, În seamă nu te-aș fi băgat” – Răspunse-ndată Elisei. „Acuma însă, domnii mei, Un cântăreț să-mi fie-adus, Cu harfa sa” – el a mai spus. Când cântărețul a venit – Și când, să cânte, s-a pornit – Îndată, mâna Domnului Veni peste prorocul Lui, Iar Elisei, astfel, a spus: „Așa vorbește Cel de Sus: „În astă vale, vreau ca voi Să faceți multe gropi! Apoi, Chiar dacă n-o să fie vânt Și nu vor fi ploi pe pământ, Gropile toate – veți vedea – Cu apă, că se vor umplea. Vitele fi-vor adăpate, Iar voi veți bea pe săturate.” „Lucrul acesta, vă spun eu, Mic este pentru Dumnezeu. De-aceea, prin puterea Lui, Oștirile Moabului, În mâna voastră vor fi date. Cetățile vor fi prădate Și-n urmă, voi le veți surpa. Apele, le veți astupa, Copacii buni o să-i tăiați Și pietre o să aruncați, Pe-ale Moabului ogoare, Să nu mai fie roditoare.” Tocmai când ziuă se făcea – La ora când se aducea Jertfa din zori – s-au pomenit Precum că apa a venit De-a lungul drumului pe care Țara Edomului îl are. Uimiți, cu toții au văzut Cum gropile li s-au umplut. Apa care atunci venise, Tot câmpul îl acoperise. Când Moabiți-au auzit Că împărații au venit Să lupte împotriva lor, Au strâns, îndată, din popor, Pe toți cei care se vădeau Că săbiile mânuiau. Cu oastea ce s-a adunat, Către hotar s-au îndreptat. Când soarele a apărut, Apele, roșii, le-au părut Și-n felu-acesta, au vorbit: „De sânge, apa s-a-nroșit. Poate-mpărații s-au luptat – Ei între ei – și s-au tăiat Cu sabia. Să năvălim, Îndată, și să-i nimicim!” S-au repezit, în goana mare, Să treacă-n tabăra pe care Israeliții o aveau. Aceștia însă-i așteptau Și i-au lovit, pe negândite, Până când fost-au nimicite Oștirile Moabului. Oștenii Israelului Pătrunseră, apoi, în țară: Cetățile, le sfărâmară, Iar pietrele le-au adunat Și pe câmpii le-au aruncat. Toate izvoarele aflate, Îndată, fost-au astupate Și-apoi, copacii s-au tăiat. Chir-Hareset, înconjurat De prăștiași, a fost bătut Până când pulberi s-a făcut. În felu-acesta, din cetate, Doar pietre au mai fost aflate. Cel care fost-a împărat Peste Moab încoronat, În clipa-n care a văzut Cum că în luptă e bătut, Cu șapte sute de soldați – Cari grabnic fost-au adunați – A încercat ca să răzbească Și-astfel, un drum să își croiască, Pân’ la cel care, împărat, Era-n Edom încoronat. Oricât de tare s-a zbătut, Să-și facă drum, nu a putut. Atunci, împins de disperare, Luă pe fiul său cel mare – Pe cel pe care-ar fi urmat Pe al său tron de-a fi urcat – Și-apoi, pe ziduri, el l-a pus, Unde drept jertfă l-a adus. Israeliții au văzut Ce fel de faptă a făcut Și – mânioși – se-ndepărtară De împărat și de-a lui țară.
2 Împăraţilor 3:1-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iorám, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al optsprezecelea an al lui Iosafát, regele lui Iúda; a domnit doisprezece ani. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său și ca mama sa. A îndepărtat stâlpul lui Báal pe care îl făcuse tatăl său. Însă a rămas atașat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, prin care l-a făcut pe Israél să păcătuiască: nu s-a îndepărtat de ele. Méșa, regele din Moáb, era stăpân de oi și dădea tribut regelui lui Israél o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu lână. Când a murit Aháb, regele din Moáb s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israél. Regele Iorám a ieșit în ziua aceea din Samaría și a numărat întreg Israélul. A mers și a trimis la Iosafát, regele lui Iúda, să-i spună: „Regele din Moáb s-a răzvrătit împotriva mea; mergi cu mine în Moáb la luptă?”. [Iosafát] a răspuns: „Merg! Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău, caii mei, ca ai tăi!”. Și a zis: „Pe ce drum mergem?”. [Iorám] a zis: „Pe drumul din pustiul Edóm”. Regele lui Israél, regele lui Iúda și regele din Edóm au plecat, s-au învârtit pe drum timp de șapte zile; nu mai aveau apă pentru tabără și pentru animalele care erau cu ei. Regele lui Israél a zis: „Aha! Domnul i-a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâna lui Moáb!”. Iosafát a zis: „Este aici vreun profet al Domnului prin care să-l putem consulta pe Domnul?”. Unul dintre slujitorii regelui lui Israél a răspuns: „Este aici Elizéu, fiul lui Șafát, care turna apă pe mâinile lui Ilíe”. Iosafát a zis: „Cuvântul Domnului este cu el!”. Regele lui Israél, Iosafát și regele din Edóm au coborât la el. Elizéu i-a zis regelui lui Israél: „Ce este între mine și tine? Mergi la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!”. „Nu! Căci Domnul i-a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moáb!”. Elizéu a zis: „Viu este Domnul Sabaót în fața căruia stau că, dacă nu aș ține cont de Iosafát, regele lui Iúda, nu aș privi la tine și la țara ta! Acum aduceți-mi un cântăreț la harpă!”. Și pe când cânta cântărețul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elizéu. Și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Faceți în valea aceasta groapă lângă groapă!». Căci așa vorbește Domnul: «Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și animalele voastre». Și acesta este puțin lucru înaintea Domnului. El îl va da pe Moáb în mâinile voastre. Veți lovi toate cetățile fortificate și toate cetățile alese; veți doborî toți copacii buni, veți astupa toate izvoarele de apă și veți distruge toate ogoarele bune cu pietre”. Dimineața, când se aducea ofranda, iată, apa venea de pe drumul Edómului și s-a umplut ținutul de apă. Întregul Moáb a auzit că regii au venit să lupte împotriva lor și i-au adunat pe toți cei care puteau să se încingă, ca și pe cei mai în vârstă, și au stat la hotar. S-au sculat dimineața și, când soarele a strălucit deasupra apei, Moáb a văzut în față apele roșii ca sângele. Ei au zis: „Este sânge. Regii au scos sabia și s-au lovit unii pe alții: acum, la pradă, Moáb!”. Au venit în tabăra lui Israél, dar Israél s-a ridicat și l-a lovit pe Moáb, iar el a fugit dinaintea lor. Au intrat în [țară] și l-au bătut pe Moáb. Au dărâmat cetățile și a aruncat fiecare piatra sa pe ogoarele bune și le-au umplut; au astupat toate izvoarele de apă și au doborât toți copacii buni până nu au lăsat nimic în Chir-Haréset; iar aruncătorii cu praștia l-au înconjurat și l-au lovit. Regele din Moáb a văzut că lupta era prea puternică pentru el; atunci a luat cu sine șapte sute de oameni care mânuiau sabia ca să pătrundă până la regele din Edóm, dar nu au putut. L-a luat atunci pe fiul său – întâiul născut, care trebuia să domnească în locul lui – și l-a adus ca ardere de tot pe zid. Dar a fost o mare mânie împotriva lui Israél, care s-a îndepărtat de el; și s-a întors în țară.