Advent - gânduri în preajma CrăciunuluiMostră

Cât de prezent ești în propria viață?

(un text de Adelina Nistor)

Cu cât suntem mai ocupați, cu atât viețile noastre sunt mai semnificative, nu-i așa? Ne-am obișnuit atât de tare cu un ritm de viață extrem de alert că am ajuns să tratăm aglomerația drept o caracteristică esențială a vieții. Întreabă oamenii din jurul tău ce fac sau cum sunt și unul dintre cele mai des întâlnite răspunsuri va fi tocmai acesta: sunt foarte ocupat. Faptul că suntem ocupați a devenit ca un fel de emblemă a succesului. Da, este adevărat că nu este întocmai ușor când ai un job solicitant, copii de crescut, casa de întreținut și așa mai departe. Însă eu mă refer aici la un stil de viață lipsit de liniște, de pauză, de odihnă. Eșuăm în a hrăni solitudinea și liniștea inimilor.

Aș îndrăzni să spun că, de fapt, substratul acestei realități este mult mai adânc. Parcă nu mai suntem prezenți în propriile vieți și deci nici în relația cu Dumnezeu. Obișnuitul ne împiedică să mai observăm lucrurile care ne înconjoară. Eșuăm și în a-L mai observa pe Dumnezeu fiindcă zilele noastre par prea obișnuite. Credem că Dumnezeu este absent în viețile noastre, că nu este suficient de evident. Dar suntem noi suficient de atenți?

C.S. Lewis spunea așa: „…putem neglija, însă nu vom reuși cu niciun chip să ne sustragem prezenței lui Dumnezeu. Prezența Lui umple lumea. El umblă nevăzut. Iar taina nu este întotdeauna dificil de pătruns. Adevărata strădanie este să ne amintim, să fim acolo. Să ne trezim, de fapt. Și mai mult, să rămânem treji.”

Poate că deja cunoaștem foarte bine povestea Crăciunului, poate că suntem foarte obișnuiți cu ritualul sărbătorii și nu mai există ceva care să ne distragă atenția de la programul nostru plin. E ca și cum vedem, dar nu observăm; credem, dar nu cercetăm; primim, dar nu căutăm. Nu ne îndoim de faptul că Dumnezeu este atotprezent, dar nici nu ne bucurăm de prezența Lui. Ochii inimilor noastre nu mai sunt ațintiți înspre Dumnezeu, ci sunt acaparați de îngrijorările zilnice. Suntem goliți de pasiunea, curiozitatea și foamea după miracolul Crăciunului. Aș vrea să te provoc să mediezi la următoarele întrebări aplicabile nu doar acum, în acest sezon de sărbători: Cât de alert ești în ceea ce privește credința ta? Ce probleme îți fură din capacitatea de a te minuna de Dumnezeu și creația sa? Cum răspunzi la invitația lui Isus de a te odihni în prezența Lui?

Rugăciune: Doamne, îmi cer iertare că am lăsat ca viața de zi cu zi, aglomerația, stresul, îngrijorările să îmi acapareze mintea și inima. Aș vrea să nu îmi fie greu să fiu atent la Tine, să mă minunez de lucrările Tale în viața mea și să ascult de Duhul Tău cel Sfânt. Ajută-mă să pot cultiva disciplina aceasta de a observa, de a mă minuna și de a istorisi ce faci Tu. Amin!