Advent - gânduri în preajma CrăciunuluiMostră

Ce înseamnă pentru tine o veste bună?

(un text de Vlad Crîznic)

În 1836, Samuel Morse a dezvoltat telegraful și transmiterea impulsurilor electrice care au pus bazele Codul Morse, care a făcut posibilă transmiterea de informații prin cablu și deci comunicarea la distanțe foarte mari.În 1902, semnalul radio de frecvență joasă a transmis Codul Morse la distanțe mari fără ajutorul cablurilor, doar că informația comunicată se limita la niște semne. Toate vapoarele aveau instalate aceste radiouri, însă în afară de niște semnale plăpânde, nimic nu tulbura liniștea nopților de pe mare. Asta până în ajunul Crăciunului din anul 1906. În 24 decembrie a avut loc o premieră semnificativă pentru istoria comunicării la distanță. Pentru prima dată în istorie la bordul tuturor vapoarelor de marfă de pe coasta Atlanticului s-a auzit o voce, nu un semnal. Această voce, transmisă pentru prima dată prin radio de către Reginald Fassenden, a spus următoarele:

„Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”[1]

Pentru toate echipajele, această transmisie radio a fost într-adevăr o veste bună. Dar cum a fost oare pentru păstorii aflați în câmp? Sau cum este această veste pentru tine? De ce anume este nașterea unui copil din secolul I în Orientul Mijlociu o veste bună astăzi?

O veste este bună pentru că este așteptată de multă vreme. Prorocul Isaia a profețit nașterea lui Isus cu 700 de ani înainte de împlinire, însă a făcut-o în contextul în care poporul ales se depărtase de Dumnezeu. Relația lor cu Dumnezeu era stricată din cauza lipsei credincioșiei față de El. Însă Dumnezeu a ales, în mod constant, să intervină în această relație prin intermediul preoților și profeților. După profeția lui Isaia au mai trecut încă 300 de ani, timp în care au avut loc multe alte semne și profeții din partea lui Dumnezeu. Liniștea care s-a instalat apoi a fost probabil cea mai apăsătoare. Timp de 400 de ani, nici un semn, nicio veste, niciun cuvânt din partea lui Dumnezeu. Ce a urmat, a fost exact ca pentru echipajele din larg în ajunul Crăciunului din 1906.

O veste cu adevărat bună schimbă vieți, indiferent de timpul de așteptare. Vestea bună a Crăciunului a adus cu sine realitatea și accesibilitatea salvării, a restaurării relației cu Dumnezeu; iar salvarea aceasta nu este doar pentru unii, ci pentru toată lumea. Vestea Bună de atunci continuă să fie Vestea Bună de astăzi.

Rugăciune: Doamne, recunosc că aștept de multe ori răspuns la rugăciune și sunt distras și deseori apăsat de faptul că nu îl primesc atât de prompt precum ar dori inima mea. Vreau să îmi amintesc mereu că cea mai bună veste posibilă am primit-o deja! Ajută-mă să trăiesc și să aștept mereu în bucuria acestei Vești Bune și să știu cum să o împărtășesc tuturor! Amin.

[1] Evanghelia după Luca 2:10-11, Traducerea Cornilescu.