Advent - gânduri în preajma CrăciunuluiMostră

Ție ce îți cere Dumnezeu să faci și refuzi constant?

(un text de Vlad Crîznic)

Cea mai simplă definiție pe care dicționarul explicativ al limbii române o dă cuvântului „rege” este aceasta: „suveranul unui regat, persoană care deține puterea supremă într-un regat.” Așteptarea din partea unui rege, indiferent dacă vorbim de timpuri actuale sau trecute, era să conducă și să domine prin autoritatea asociată cu poziția lui. Nu slujea nimănui, ci era slujit. Nu primea ordine, ci dădea ordine. Nu executa, ci delega. Isus însă nu a împlinit nicio normă culturală cu privire la statutul de rege. Isus nu a venit să domnească în termenii culturii, ci înspre binele nostru. Care bine? Era nevoie ca viața Lui să fie trăită și sacrificată pentru ca viața ta și a mea să fie răscumpărate! Dar mai era nevoie și pentru că se ne dovedească că Dumnezeu niciodată nu va cere omului ceva ce El Însuși nu este dispus să facă. Nici Tatăl și nici Fiul nu aveau ce să Își demonstreze, ci parcurg acest drum al întrupării, vieții, morții și învierii numai și numai din dragoste pentru noi.

Poate că în acest sezon al vieților noastre, ne-am putea opri puțin la exemplul lui Isus de supunere. Rege fiind, El întruchipează pentru noi un exemplu extraordinar.

În Cristos, supunerea este un principiu de viață; un principiu care cuprindea tot ceea ce făcuse, fiecare intenție, fiecare gând, fiecare faptă.

În Cristos, supunerea este bucurie. Isus făcea cu mare bucurie voia Tatălui; ba chiar o asemăna cu ceva la fel de hrănitor și vital precum mâncarea.

În Cristos, supunerea ducea la așteptarea voinței lui Dumnezeu.

În Cristos, supunerea ține până la moarte. Nici cea mai mare temere de om nu a putut să-L întoarcă de la supunerea față de Tatăl.

În Cristos, supunerea e legată de dependența deplină față de puterea lui Dumnezeu.

Supunerea nemaiîntâlnită a lui Isus față de Tatăl avea la bază o relație intimă de încredere și dedicare. Această legătură strânsă cu Tatăl stătea la baza fiecărei alegeri pe care a făcut-o Isus. În calitate de ucenici ai Săi și noi suntem chemați la o asemenea relație cu Dumnezeu. Această relație însă presupune o renunțare la sine, dar și asumarea unui angajament, unui legământ.

Deci, ce îți cere ție Dumnezeu și poate tu refuzi să faci constant? Care să fie obstacolul din calea supunerii ori dedicării tale?

Rugăciune: Doamne, Tu știi prea bine toate acele lucruri și situații în care îmi este atât de greu să mă supun. Îmi cer iertare că de prea multe ori ascult mai mult de firea mea, decât de Duhul Tău! Vreau să mă asemăn cu Tine, Isuse, în supunere! Ajută-mă, te rog. Amin.