Versete biblice populare din Coloseni 3

Partajează

Îngăduiți-vă – zic eu – Unii pe alții, tot mereu, Iar dacă este vreo pricină, Din care, unul o să vină Și, despre altul, dintre frați, O să se plângă, să-nvățați Ca – unii, altora – să știți, Iertare, să vă dăruiți. Iertați-vă cu toți apoi, Cum v-a iertat Hristos, pe voi.

Gândiți-vă, neîncetat, La lucruri care-n ceruri sânt, Și nu la care-s pe pământ

Orice veți face voi, mereu – Drept, pentru Domnul – să-ncercați, Să faceți dar – dragii mei frați – Să fie după placul Lui Nu după cel al omului

Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.

Cuvântul lui Hristos apoi, Cu toată-nțelepciunea-n voi, Vreau, din belșug, să se găsească, Și-n inimi, să vă locuiască. Necontenit, vă întăriți Și, între voi, vă sfătuiți Cu psalmi și cu cântări cerești – De laudă – duhovnicești, Cu mulțumiri, cântând, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu. Orice veți face, cu cuvântul, Cu fapta voastră, sau cu gândul, Să faceți voi, neîncetat, În Numele cel minunat Al Domnului Hristos Iisus, Iar Tatălui Celui de Sus, Tot prin al Său Nume, să știți, Necontenit, să-I mulțumiți.

Dar mai presus de tot, dragi frați, Cu dragoste, să vă-mbrăcați, Căci ea e legătura care, Desăvârșirea, doar, o are.

„Deci, dacă voi, dragii mei frați, Sunteți, acuma, înviați, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Să căutați lucruri de sus, De-acolo, de unde, mereu – La dreapta – lângă Dumnezeu, Hristos se află așezat.

A lui Hristos pace, cerească, În inimi, să vă stăpânească, Pentru că voi ați fost chemați La ea, ca, parte, să luați; De-aceea, voi, mereu, să știți, Ca recunoscători să fiți.

Vreau să omoare fiecare, Toate acele mădulare, Care provin de pe pământ. Aceste mădulare sânt: Patima și necurăția, Pofta cea rea și-apoi, curvia; Urmează lăcomia care Este un fel de închinare, La idoli. Luați seama bine

Căci voi, cu toții, ați murit, Iar viața voastră – negreșit – Ascunsă-i, cu Hristos, mereu, În Tatăl nostru – Dumnezeu.

Acum, vă rog, să vă lăsați De-aceste lucruri: de mânie, De răutăți, de vrăjmășie, De clevetiri nesănătoase, De-acele vorbe rușinoase Ce v-au putut ieși din gură.

Vorbiți, mereu, doar cu măsură Și căutați să vă feriți, Ca nu cumva, să vă mințiți Unii pe alții, căci acum, Nu mai sunteți, pe vechiul drum, Pentru că voi v-ați dezbrăcat, De omul vechi; v-ați lepădat De faptele ce le-a avut Omul acela, din trecut. Acuma, voi ați arătat, Că-n omul nou, v-ați îmbrăcat, Care, mereu, se înnoiește Și în cunoaștere sporește, În chipul Celui nevăzut, În care, el a fost făcut.

Bărbaților, la fel și voi, Iubiți-vă soațele-apoi, Și nu țineți, necaz, pe ele.

Copii, primiți vorbele mele Și, de părinți, să încercați, Necontenit, să ascultați, Căci asta-i place Domnului Și este după voia Lui.

Supuse fiți – nevestelor – Întotdeauna, soților, Așa precum știți că e bine Și cum, în Domnul, se cuvine.