Versete biblice populare din Judecătorii 7

Partajează

Domnul, lui Ghedeon, i-a spus: „Poporul care l-ai adus, E mult prea mult, acum când vreau, Pe Madian, ca să îl dau În mâna voastră. Nu cumva, Să se gândească cineva Și să se laude apoi – Când va fi gata ăst război – Zicând că „Numai mâna mea, Izbândă, a putut să-mi dea!”

Domnul, la Sine, l-a chemat, Pe Ghedeon și-a cuvântat: „Cei care apă-au limpăit – Și cari, trei sute, s-au vădit – Sunt cei care te însoțesc. Prin ei, am să vă mântuiesc Din mâna Madianului. Să lași, restul poporului, Să se întoarcă fiecare, Apoi, la casa ce o are.”

Du-te acum, în fața lui, Și spune-așa, poporului: „Acela care e fricos Și plin de teamă, ne-ndoios, Să se întoarcă înapoi Și să se depărteze-apoi, De muntele Galaadului!” Când auziră vorba lui, Îndată, două’șidouă mii, Din ai lui Israel copii, Se-ntoarseră și au plecat, Astfel încât s-au ridicat Cei ce-au fost gata de război, La zece mii de inși apoi.

Domnul, lui Ghedeon, i-a spus: „Și-acum sunt mulți oameni în plus. La apă, să pogori, cu ei, Și-am să-i aleg Eu, pe acei Cari trebuie să te-nsoțească În lupta ce o să pornească. Cel despre care-ți spun: „E bine Să meargă-alăturea de tine”, Deoparte trebuie a-l pune. Cel despre care îți voi spune Că „nu va merge la război”, Lasă-l să plece înapoi.”

La apă, Ghedeon s-a dus, Cu-al său popor, iar Domnu-a spus: „Pe toți cei care limpăiesc Apa, precum obișnuiesc Câinii să bea, deoparte-i pune, Să vezi câți au să ți se-adune. Să îi desparți de cei ce stau Îngenuncheați, când apă beau. Cei care, apă, limpăiau Și cari, din palmă, o sorbeau, A fi trei sute, s-au vădit. Restul, în schimb, s-au dovedit Că, în genunchi dar, au căzut, Atunci când, apă, au băut.