Atunci, vederea i-a fost dată,
Căci Domnul, ochii, i-a deschis.
Speriat – trezit parcă din vis –
Balaam, în juru-i, a privit.
Abia atuncea, l-a zărit
Pe Înger, înainte-i stând,
Cu sabia amenințând.
De groază plin, s-a aruncat
Jos – la pământ – și s-a-nchinat,
Cu spaima-n oase-n fața Lui.