Versete biblice populare din Apocalipsa 20

Partajează

Oricine, scris, n-a fost găsit În cartea vieții, negreșit, A fost, îndată, aruncat, În iazul cel, „de foc”, chemat.”

Apoi, pe morți, eu i-am zărit – Și mari și mici – stând în picioare, În fața jilțului cel mare. Și niște cărți au fost aduse, De-ndată, și, în față, puse. Încă o carte se vedea, Și cartea vieții era ea. Acestea toate-au fost deschise Și-apoi, pe baza celor scrise, În ele, și a faptelor, Întreg poporul morților A fost, atuncea, judecat.

Și marea, înapoi, a dat, Pe cei ce se aflau în ea, Iar Moartea-apoi, de-asemenea; Și Locuința morților Și-a scos afară-al ei popor, Căci fiecare-a fost luat Și, după fapte, judecat. Moartea și Locuința lor – Adică cea a morților – Au fost zvârlite într-un loc, Ce e chemat „iazul de foc”. Iazul de foc – precum se știe – Moartea a doua o să fie.

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

După ce mia anilor Va trece – la sfârșitul lor – Satana fi-va dezlegat Și-n lume, el va fi lăsat, Să-nșele neamuri care sânt, În patru colțuri de pământ – Și să-l înșele și pe Gog Și totodată, pe Magog – Ca la sfârșit, să-i strângă-apoi, Și să îi ducă la război. Numărul lor, în largul zării, Va fi precum nisipul mării.