Cartea Plângerilor 3:1-24

Eu sunt bărbatul care a văzut suferința, sub nuiaua furiei Lui. El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină! Da, El Își întoarce mâna împotriva mea toată ziua! El mi-a îmbătrânit trupul și pielea și mi-a zdrobit oasele. M-a asediat și m-a înconjurat cu otravă și cu nenorocire. M-a făcut să locuiesc în întunecimi, asemenea celor morți demult. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, și m-a pus în lanțuri grele. Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi oprește rugăciunea. Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite și mi-a sucit cărările. A fost pentru mine un urs care stă la pândă, un leu în ascunzișuri. M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat și m-a lăsat pustiit. Și-a încordat arcul și m-a pus să stau țintă pentru săgeata Lui. Mi-a străpuns ființa cu săgeți din tolba Lui. Am ajuns de râs pentru tot poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor. M-a săturat cu ierburi amare și m-a îndestulat cu pelin. Mi-a zdrobit dinții cu pietriș și m-a culcat în cenușă. Mi-a luat pacea și am uitat ce înseamnă binele. Am zis: „Mi-a pierit puterea și speranța pe care o aveam de la DOMNUL!“. Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea, de pelin și de fiere. Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele și se întristează în mine. Dar iată ce-mi vine în minte și ce mă face să mai sper: „Bunătatea DOMNULUI nu s-a sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt. Ele se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este credincioșia Ta!“. „DOMNUL este partea mea de moștenire“, a zis sufletul meu. „De aceea îmi voi pune speranța în El!“.