Lamentările lui Ieremia 3:1-24

Eu sunt bărbatul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei Lui. El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină! Da, El Își îndreaptă toată ziua mâna împotriva mea! Mi-a îmbătrânit atât corpul, cât și pielea. Mi-a zdrobit oasele. M-a asediat și m-a înconjurat cu amărăciune și cu dezastru. M-a făcut să locuiesc în întuneric – asemănător celor care sunt morți de mult timp. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa; și m-a imobilizat în lanțuri grele. Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea. Mi-a blocat drumurile cu pietre cioplite; și mi-a făcut potecile greu accesibile. A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă și ca un leu aflat într-un loc ascuns. Mi-a deviat planurile, m-a sfâșiat și m-a lăsat devastat. Și-a încordat arcul și m-a făcut ținta săgeții Lui. Mi-a străpuns inima cu săgeți din tolba Lui. Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Toată ziua sunt ridiculizat în cântecele lor. Mi-a dat din abundență ierburi amare și m-a săturat cu pelin. Mi-a zdrobit dinții cu pietriș; și m-a culcat în cenușă. Mi-a luat pacea; și astfel am uitat ce înseamnă fericirea. Am zis: „S-a dus energia mea de viață împreună cu tot ce speram de la Iahve!” Îmi amintesc (permanent) de durerea și de rătăcirea mea, de amărăciune și de pelin. Sufletul meu își amintește mereu de ele și se întristează în mine. Dar există în mintea mea ceva care mă face să mai sper: Iahve încă Își mai manifestă bunătatea; și mila Lui nu s-a epuizat. Acestea se înnoiesc în fiecare dimineață! „Admir faptul că Tu ești așa mereu!” Am zis sufletului meu: „Iahve este moștenirea mea. Acesta este motivul pentru care îmi ancorez speranța în El!”