Luca 15:8-32

Partajează

Luca 15:8-32 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Şi ce femeie, care are zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu grijă până o găseşte? Şi, după ce a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine fiindcă mi-am găsit drahma pierdută! Vă spun, la fel de mare este bucuria înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.” Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. Cel mai mic dintre ei i-a zis tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Tatăl le-a împărţit averea. Şi, nu după multă vreme, adunându-şi toate lucrurile, fiul cel mic a plecat într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânare. După ce a cheltuit tot, a venit o foamete mare în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii acelei ţări. Iar acela l-a trimis la moşia lui să-i păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Atunci, gândindu-se în sinea lui, şi-a spus: Câţi argaţi din casa tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune, Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi. Apoi, ridicându-se, a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă. Alergându-i în întâmpinare, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Dar tatăl le-a spus slujitorilor săi: Aduceţi repede haina lui de dinainte şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i inelul pe deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să ne bucurăm, fiindcă acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească. Dar fiul său mai mare era la câmp. Pe când se apropia de casă, a auzit cântece şi jocuri şi l-a chemat pe unul dintre slujitori şi l-a întrebat ce înseamnă aceasta. Iar acela i-a răspuns: Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a regăsit sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat. El s-a mâniat şi nu voia să intre. Atunci tatăl a ieşit şi îl ruga stăruitor. Dar el i-a răspuns tatălui său: Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, iar tu nu mi-ai dat nici măcar un miel să petrec cu prietenii mei. Însă când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl i-a spus: Fiule, tu eşti mereu cu mine şi toate ale mele sunt ale tale. Dar se cădea să petrecem şi să ne bucurăm pentru acest frate al tău care era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat.”

Luca 15:8-32 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Sau, care femeie, având zece arginți, dacă pierde un argint, nu aprinde o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când îl găsește? Și după ce îl găsește, cheamă la un loc prietenele și vecinele, spunând: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit argintul pe care l-am pierdut. La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește. Și a spus: Un anumit om avea doi fii; Și cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce îmi revine. Iar tatăl le-a împărțit avutul său. Și nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul și a călătorit într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind destrăbălat. Și după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea țară; și el a început să ducă lipsă. Și s-a dus și s-a alipit de un cetățean al acelei țări; iar acela l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci. Și ar fi dorit să își umple pântecele cu roșcovele pe care le mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea. Și când și-a venit în fire, a spus: Câți angajați ai tatălui meu au pâine din abundență iar eu pier de foame! Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta, Și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi. Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar pe când era el încă foarte departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat. Iar fiul i-a spus: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău. Dar tatăl le-a spus robilor săi: Aduceți cea mai bună robă și îmbrăcați-l; și puneți un inel pe mâna lui și sandale în picioare; Și aduceți aici vițelul îngrășat și tăiați-l; și să mâncăm și să ne veselim; Pentru că acest fiu al meu era mort și este iarăși viu; și a fost pierdut și este găsit. Și au început să se veselească. Dar fiul lui mai mare era în câmp; și pe când venea și se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri. Și a chemat pe unul dintre servitori și a întrebat ce înseamnă acestea. Iar el i-a spus: Fratele tău a venit; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat pentru că l-a primit sănătos și teafăr. Dar el s-a mâniat și a refuzat să intre; de aceea tatăl său, ieșind, îl ruga să intre. Dar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de acești mulți ani te servesc, nici nu ți-am încălcat porunca niciodată; și totuși, mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei; Dar când a sosit acest fiu al tău, care ți-a mâncat bunurile cu curvele, ai tăiat pentru el vițelul îngrășat. Iar el i-a spus: Fiule, tu ești întotdeauna cu mine și tot ce am este al tău. Dar se cuvenea să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și este iarăși viu; și era pierdut și este găsit.

Luca 15:8-32 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Sau care femeie, dacă are zece drahme și pierde una dintre ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa și nu caută cu grijă până când o găsește? După ce o găsește, își cheamă prietenele și vecinele, zicând: «Bucurați‑vă împreună cu mine, căci mi‑am găsit drahma pe care o pierdusem!» La fel – vă spun – este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr i‑a spus tatălui său: «Tată, dă‑mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și tatăl le‑a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul mai tânăr și‑a strâns toate lucrurile și a plecat într‑o țară îndepărtată și acolo și‑a risipit averea trăind în destrăbălare. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete cumplită peste țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci a mers și s‑a pripășit pe lângă unul dintre locuitorii acelei țări, care l‑a trimis pe câmpurile lui să‑i pască porcii. Mult și‑ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Atunci, venindu‑și în fire, și‑a zis: «Câți argați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor de foame aici! Mă voi ridica, voi merge la tatăl meu și‑i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă‑mă ca pe unul dintre argații tăi!’» Și s‑a ridicat și a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă de el; a alergat, l‑a îmbrățișat și l‑a sărutat. Fiul i‑a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.» Dar tatăl le‑a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai aleasă și îmbrăcați‑l; puneți‑i un inel în deget și încălțăminte în picioare! Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați‑l! Să mâncăm și să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort și a revenit la viață; era pierdut și a fost găsit.» Și au început să se veselească. Fiul cel mare era pe câmp. Când a venit și s‑a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. L‑a chemat pe unul dintre robi și l‑a întrebat ce înseamnă acestea. Robul acela i‑a răspuns: «Fratele tău s‑a întors, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‑a găsit sănătos.» El s‑a mâniat și nu voia să intre. Tatăl său a ieșit și a început să‑l roage stăruitor. Dar el, drept răspuns, i‑a zis tatălui său: «Iată, eu de atâția ani îți slujesc ca un rob și niciodată nu ți‑am încălcat porunca; iar mie niciodată nu mi‑ai dat măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! Dar când a venit acest fiu al tău, care ți‑a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat!» Tatăl i‑a spus: «Fiule, tu ești totdeauna cu mine și tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit.»”

Luca 15:8-32 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Sau care femeie, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? După ce l-a găsit, le cheamă pe prietenele și pe vecinele ei și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem!» Tot așa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, unde și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Și-a venit în fire și a zis: «Câți argați ai tatălui meu nu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi!’» Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.» Dar tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare! Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit.» Și au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. L-a chemat pe unul dintre robi și a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns: «Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.» El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. Dar el, drept răspuns, i-a zis tatălui său: «Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!» «Fiule», i-a zis tatăl, «tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit.»”

Luca 15:8-32 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Sau dacă o femeie are zece drahme (de argint) și pierde una dintre ele, oare nu va aprinde o lumină și nu va mătura casa cu atenție până o va găsi? Iar după ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine; pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» În mod asemănător, îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăiește.” El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui lui: «Tată, dă-mi partea care îmi revine din avere!» Iar tatăl le-a împărțit ce avea. După câteva zile, cel mai tânăr fiu și-a transformat tot ce avea în bani și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo a risipit totul, trăind imoral. După ce a cheltuit toți banii, în acea țară a fost foamete; iar el a început să suporte lipsuri. Atunci s-a angajat să lucreze pentru unul dintre locuitorii acelei țări. Acela l-a trimis pe câmpurile lui, să îi păzească porcii. Își dorea foarte mult să mănânce și el roșcovele pe care le consumau porcii; dar nu i le oferea nimeni… Atunci și-a revenit și a zis: «Toți angajații tatălui meu au pâine din abundență, iar eu mor de foame aici! Voi pleca din acest loc, mă voi duce la tatăl meu și îi voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai merit să mă numesc fiul tău. Acceptă-mă ca pe unul dintre angajații tăi!’». S-a ridicat și a plecat la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat (înaintea lui), l-a îmbrățișat și l-a sărutat. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai merit să mă numesc fiul tău.» Dar tatăl a zis sclavilor lui: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare! Aduceți vițelul îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să sărbătorim; pentru că acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!» Și au început să își manifeste bucuria. Fiul lui cel mai mare era la câmp. Când s-a întors și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri. A chemat pe unul dintre sclavi și l-a întrebat ce se întâmplă. Acel sclav a răspuns: «A revenit fratele tău; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat, pentru că l-a revăzut sănătos.» Atunci el s-a înfuriat și nu a vrut să intre în casă. Tatăl lui a ieșit și l-a rugat să intre. Dar el i-a răspuns: «Vezi că îți slujesc ca un sclav de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat deciziile. Și (totuși) mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei. Iar acum, când a venit acest fiu al tău care și-a consumat averea împreună cu prostituatele, i-ai tăiat vițelul îngrășat!» Tatăl i-a zis: «Fiule, tu ești permanent cu mine; și tot ce am, îți aparține! Dar trebuia să sărbătorim și să ne bucurăm; pentru că acest frate al tău era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!»”

Luca 15:8-32 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Sau, o femeie de-ar avea, Zece arginți (lei, drahme), ea, Dacă pe unu-l rătăcește, Nu-l va căta până-l găsește? Nu va aprinde o lumină? Cu mătura, nu o să vină? Și nu va mătura, prin casă, Până când banul o să iasă, De prin unghere, la iveală, Cum își făcuse socoteală? După ce, banul, a găsit, Vecine, prietene-a poftit, Spunând: „Acum, îmi pare bine! Veniți! Vă bucurați, cu mine, Pentru că, iată, în sfârșit, Banul pierdut, l-am regăsit!” Și între îngeri, o să fie Cu mult mai multă bucurie – În cer – dacă, de-aici, de jos, Se pocăiește-un păcătos.” El a mai zis: „Un om avea, Doi fii, pe care îi iubea. Mezinul, într-o zi, s-a dus, La al său tată și i-a spus: „Tată, eu am venit a-ți cere, Să îmi dai partea de avere, Pe care tu mi-ai rânduit-o.” Tatăl, averea, a-mpărțit-o Și, fiilor, le-a dăruit, Partea ce li s-a cuvenit. Fiul cel mic și-a adunat, Tot ce avea, și a plecat, Să stea-ntr-o țară-ndepărtată. Dar viața, cea destrăbălată, Pe care-acolo, a trăit-o, Iute, averea, i-a-nghițit-o. După ce, tot, și-a cheltuit, Peste-acea țară, a venit O foamete. Îi era greu, Era în lipsă, tot mereu, Și n-avea nici de-ale mâncării. De un locuitor, al țării, Care era mai înstărit, A mers, atunci, și s-a lipit. Omul, ca slugă, l-a luat Și, turmele de porci, i-a dat, În grijă, să i le păzească. Mult ar fi vrut, să se hrănească, Cu roșcovele porcilor. Însă, de bietul păzitor, Flămând, nimeni nu avea știre. Feciorul și-a venit în fire Și-n gând, își zise: „Câți argați, La al meu tată, angajați, Belșug de pâine au, iar eu, De foame mor, pe-aici. Mie greu, Însă, pleca-voi înapoi, La tatăl meu și-i spun apoi: „Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Chiar împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic. De-aceea, eu nu mai sunt vrednic Drept fiu al tău, să mă numesc. Mă iartă, pentru că-ndrăznesc, Să-ți cer, ca să mă faci argat!” Îndată, el s-a și sculat Și, către casă, a pornit. Când, de departe, l-a zărit, Părintele s-a-nduioșat Și-n fața lui a alergat, Grăbindu-se, cât a putut. Pe-al său grumaz, el a căzut Și, cu mult drag, l-a sărutat. Fiul i-a zis: „Sunt vinovat! Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Și împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic. Al tău fiu, să mă chem, nu-s vrednic!” Dar, tatăl său nu a mai stat Să îl asculte. A chemat, Robii, și a-nceput să spună: „Aduceți haina cea mai bună Și, pe-al meu fiu, să-l îmbrăcați. Inel, în deget, i-așezați, Și-ncălțăminte, în picioare! Luați vițelul cel mai mare! Tăiați-l, căci ne pregătim Să bem și să ne veselim! Pe fiul care mi-a plecat, Mort l-am crezut, dar a-nviat. Feciorul ce mi-a fost pierdut, Găsit e! Azi, l-am revăzut. Fiul cel mare nu știa Nimic, din ce se petrecea, Căci, pe ogor, era plecat. Seara – când s-a apropiat, De casă – a rămas uimit, Când muzică a auzit Și jocuri. Grabnic, l-a chemat, Pe-un rob, pe care l-a-ntrebat, Ce se petrece. „Frate’ tău” – Răspunse-ndată robul său – „Iată că astăzi, a sosit, Iar, al tău tată l-a primit, În casă și-apoi a tăiat Vițelul, ce-a fost îngrășat, Căci era tare bucuros, Că-l vede iar, și-i sănătos.” Feciorul, cum a auzit, S-a-nfuriat și n-a voit, Apoi, în casă, a intra; Dar tatăl său, care era, Cu fiul cel mai mic, la masă, Veni și îl chemă în casă. Fiul răspunse: „Tată, eu, De-atâția ani, slujesc mereu, La tine, ca și un argat! Poruncile, nu ți-am călcat! Dar mie, nu mi-ai dăruit, Un ied, să mă fi veselit – Și eu – cu-ai mei amici, măcar – Cum aș fi vrut – o dată doar. Însă, când cel ce-a fost plecat – Și-averea, toată, ți-a tocat, Prin țările îndepărtate, Doar cu femei destrăbălate – S-a-ntors, îndată, ai tăiat, Vițelul, ce-a fost îngrășat!” „Copile! Ești, mereu, cu mine, Și tot ce am, îți aparține!” – Îi zise tatăl – „dar, acum, Iată, venit-a, de pe drum, Fratele tău; tot ce voim, Este ca să ne veselim, Căci a fost mort, dar a-nviat! A fost pierdut, dar l-am aflat!”

Luca 15:8-32 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Sau care femeie, având zece dráhme, dacă pierde [una dintre] ele, nu aprinde lumina și mătură casa și caută cu grijă până o găsește? Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele, spunându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine pentru că am găsit dráhma pe care o pierdusem!». Tot așa, vă spun, va fi [mai mare] bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se convertește”. Apoi le-a spus: „Un om oarecare avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!». Iar el le-a împărțit averea. Și nu după multe zile, fiul cel mai tânăr și-a adunat toate și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea într-o viață de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a aciuat la unul dintre cetățenii acelei țări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Și ar fi dorit să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-și în fire, a spus: «Câți zilieri ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!». Și, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă și alergând, l-a îmbrățișat și l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceți repede haina cea dintâi și îmbrăcați-l! Dați-i un inel în deget și încălțăminte în picioare! Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l: să mâncăm și să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, și a revenit la viață, era pierdut, și a fost găsit!». Și au început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat vițelul cel îngrășat». Dar el s-a mâniat și nu voia să intre. Însă tatăl său a ieșit și-l implora. El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâția ani te slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care ți-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu ești cu mine totdeauna și toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm și să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, și a revenit la viață, era pierdut, și a fost găsit!»”.

Luca 15:8-32 Noua Traducere Românească (NTR)

Sau care femeie, dacă are zece drahme și pierde una din ele, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește? Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!“. Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește! El a mai zis: ‒ Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: „Tată, dă-mi partea de avere care mi se cuvine!“. Și tatăl a împărțit între ei avuția. Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea, trăind într-un mod destrăbălat. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. S-a dus și s-a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui ca să-i pască porcii. El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Atunci și-a venit în fire și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi!»“. Și s-a ridicat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău!“. Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare! Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne înveselim, pentru că acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!“. Și au început să se înveselească. Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri și l-a chemat pe unul dintre slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. Acesta i-a răspuns: „A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos“. Atunci el s-a mâniat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și l-a rugat să intre, însă el, răspunzând, i-a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei! Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!“. Tatăl i-a zis: „Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și acum trăiește, era pierdut, și a fost găsit!“.

Luca 15:8-32 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Sau care femeie, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei și zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.’ Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. Atunci, s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Și-a venit în fire și a zis: ‘Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.»’ Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.’ Și au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul din robi și a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.’ El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.’ ‘Fiule’, i-a zis tatăl, ‘tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.’”