Versete biblice populare din Apocalipsa 16

Partajează

„Iată, ca și un hoț, vin Eu! Ferice de cei ce veghează Și, hainele, și le păstrează, Ca să nu li se vadă-apoi, Rușinea, căci rămas-au goi!”

Îngeru-al șaselea, și el, În urmă, a făcut la fel, Și, peste râul Eufrat, Al său potir și l-a vărsat. Atuncea, apa râului A dispărut, din matca lui. Deci albia a fost golită, Spre-a fi o cale pregătită Pentru-mpărați, căci, negreșit, Veni-vor de la Răsărit.

Aceste duhuri, de draci, sânt, Și pot să facă, pe pământ, Semne, cum nu s-au mai văzut, Căci au un lucru de făcut: Ele vor trebui, anume, Ca pe-mpărații de pe lume Să-i strângă într-un loc apoi, Spre a fi gata de război Când va veni ziua cea mare A Dumnezeului Cel care Atotputernic e, mereu.

Apoi, în urmă, am văzut Trei duhuri care-au apărut Din a balaurului gură, A fiarei ce-i pe-a lui măsură Și-apoi din a prorocului Cel mincinos, din slujba lui. Aceste duhuri arătate, Sunt niște duhuri necurate Care aduc – precum îmi pare – Cu broaștele, la-nfățișare.

Oamenii nu s-au pocăit – Ci dimpotrivă – au hulit Atuncea, Numele pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Și n-au vrut, slavă, să Îi dea, Celui care putere-avea Peste urgii și stăpânește Asupra lor, precum dorește.

Întâiul înger a vărsat, Potirul lui, și a venit O bubă rea ce a lovit Pe toți acei care aveau Al fiarei semn și se-nchinau Icoanei ei, neîncetat.

În urmă, duhurile-acele, Cari s-au vădit că-s duhuri rele, În locul care se numește Armaghedon – pe evreiește – I-au strâns pe marii împărați Care, pe lume, sunt aflați.